Editura Nemira a lansat, luni seara, 'Integrala dramaturgiei lui Eugene Ionesco' în două volume care cuprind, în ordine cronologică, toate piesele de teatru ale marelui scriitor.

Potrivit coordonatorului Colecţiei Yorick a editurii, Irina Cerchia, lucrarea redă transformările de-a lungul timpului ale lui Ionesco şi este pentru prima oară când toate piesele acestuia apar simultan pe piaţă în România.

"Cititorii au acces la aceste piese în ordine cronologică sau aproximativ cronologică şi e cu atât mai interesant să poţi citi totul deodată, fără întreruperi de luni sau ani, pentru că la finalul lecturii ai sentimentul foarte pronunţat sau cel puţin eu l-am avut că ajungi să îl intuieşti ceva mai bine pe Ionesco, îi vezi transformările, îl vezi cum trece de la o piesă la alta, reluând teme care îl obsedau şi cărora le dădea mereu alte şi alte forme, alte şi alte reprezentări. Cred că, prin teatrul lui, Ionesco a încercat să îşi explice sau să înţeleagă anumite imagini care îi apăreau în vis, a sondat limitele lucidităţii, producând astfel spectacolul", a spus Irina Cerchia, la lansarea care a avut loc la Institutul Francez de la Bucureşti.

Ea a evidenţiat că Eugene Ionesco este un autor universal ale cărui piese se joacă peste tot în lume.

La rândul său, ambasadorul Franţei în România, Nicolas Warnery, a afirmat că Eugene Ionesco reprezintă "un gigant al teatrului", care a revoluţionat acest domeniu. El a punctat că Ionesco, născut în România şi care a ales ca ţară de adopţie Franţa, constituie "un pod" între cele două ţări.

Eugene Ionesco şi-a asumat şi revendicat, în toate scrierile sale, "primatul lumii interioare" ca material teatral prin excelenţă, a menţionat, la eveniment, fiica dramaturgului, Marie-France Ionesco.

Marele actor Victor Rebengiuc, care a jucat rolul principal al piesei lui Ionesco "Regele moare", a subliniat că această lucrare aduce un omagiu omului în general. "L-am privit ca pe un om care îmbătrâneşte, (...) îmi place în piesă omagiul care i se aduce omului în general. (...) Pentru mine regele a fost un om şi l-am jucat ca pe un om", a mărturisit Rebengiuc.

***

Scriitorul şi dramaturgul Eugen Ionescu (Eugene Ionesco) s-a născut la 13/26 noiembrie 1909, la Slatina.

Îşi petrece copilăria în Franţa, unde părinţii se stabilesc, în 1911, la Paris. În 1925, se întoarce în România, unde absolvă Liceul 'Sf. Sava' din Bucureşti (1928) şi Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1932).

Debutează ca elev în 'Revista literară a Liceului Sf. Sava' (1927), debutul literar propriu-zis având loc în 1928, cu poezie publicată în 'Bilete de papagal', a lui Tudor Arghezi, după care îşi începe activitatea publicistică în revista 'Zodiac' (1930).

Debutul editorial îl reprezintă placheta de versuri 'Elegii pentru fiinţe mici' (1931). Volumul 'NU', apărut în 1934, este considerat de autor un 'fals tratat de critică literară', fiind un manifest contestatar al numelor consacrate din literatura epocii ca Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Eugen Lovinescu, Ion Barbu şi Mircea Eliade, prin care provoacă astfel un scandal în lumea literară. În următorii ani atitudinea sa 'ireverenţioasă' se va repeta, prin opoziţia faţă de tendinţele culturale şi literare ale dreptei politice.

Anii 1938-1939 îi petrece la Paris, cu ocazia obţinerii unui doctorat, după doi ani revenind în capitala franceză, unde imediat după război publică traduceri din autori români. Din 1945 se stabileşte în Franţa.

O mare parte a scrierilor lui Eugen Ionescu în limba română au rămas risipite în publicaţiile literare ale epocii, unde a colaborat cu eseuri, cronici literare, versuri, pagini de jurnal sau fragmente de roman.

Anul 1950 semnifică începutul prodigioasei cariere de dramaturg a lui E. Ionescu, prin premiera, în Franţa, la 11 mai, a piesei 'Cântăreaţa cheală', în regia lui Nicolas Bataille. Autorul intră de la acea dată în rândurile avangardei artistice pariziene, devenind mai târziu unul din teoreticienii avangardei teatrale din deceniul al şaselea, numită 'teatrul absurdului'.

Excepţionalul său debut în dramaturgie este urmat de o serie de piese reprezentative pentru arta sa: 'Lecţia' (1951), 'Scaunele' (1952), 'Victimele datoriei' (1953), 'Jacques sau supunerea' (1955; în 1977 piesa va apărea la Theatre de la Ville în montarea lui Lucian Pintilie), 'Ucigaş fără simbrie' (1959, piesă jucată şi la Bucureşti, în 1968), 'Rinocerii' (1960, montată pe scena Teatrului de Comedie din Bucureşti, în 1962), 'Regele moare' (1962, premieră la Teatrul Naţional Bucureşti în 1964), 'Pietonul aerului' (1963), 'Setea şi foamea' (1966, distinsă cu Prix du Brigadier). Aproape toate piesele sale au apărut şi în traducere românească, fiind montate pe foarte multe scene din ţară, după 1989.

Articolele sale polemice reunite în volumul de atitudine politică 'Antidotes' (1977) îl definesc ca pe un luptător pentru eliberarea spirituală a conştiinţei umane. De altfel, dramaturgul s-a dovedit a fi un neobosit opozant al dictaturii comuniste din România, în 1989 denunţa genocidul cultural, procesul de subdezvoltare din ţară într-un rechizitoriu prezentat Comisiei politice din Bruxelles.

Din 1970 devine membru al Academiei Franceze, unde rosteşte tradiţionalul discurs de primire la 25 februarie. A fost distins de-a lungul carierei cu o serie de premii şi medalii.

S-a stins din viaţă la 28 martie 1994, la Paris. AGERPRES/(A - autori: Iulia Carciog, Documentare, editor: Claudia Stănescu, editor online: Ada Vîlceanu) 

Sursa foto: Editura NEMIRA/Facebook.com