Numeroase vestigii din epoca migraţiilor timpurii, descoperite pe Valea Mureşului Superior şi provenind din secolele IV-VII, pot fi admirate până la sfârşitul lunii iunie în Expoziţia Gepidae, amenajată la Secţia de Arheologie a Muzeului Judeţean Mureş din Cetatea Târgu Mureş.

Potrivit muzeografilor, în cadrul Gepidae, ponderea exponatelor provine din situl de la Ernei, judeţul Mureş, acolo unde s-au făcut ample cercetări în anul 2015, cu ocazia săpăturilor arheologice preventive, fiind descoperite 70 de morminte, pe traseul centurii de ocolire pe varianta Est a municipiului Târgu Mureş.
 

Foto: (c) Dorina MATIŞ / AGERPRES

Între obiectele descoperite în cele 70 de morminte s-au regăsit şi trei fibule, una fiind de tip cicadă, originile acestor fibule de tip cicadă şi ale motivului cicadei nefiind clarificate în lumea arheologică internaţională.

"Acest număr redus este cu siguranţă legat de amploarea fenomenului de redeschidere a mormintelor. Mormântul 22 conţinea o fibulă de tip cicadă, în timp ce o pereche de fibule digitate a fost găsită în singurul mormânt nederanjat, numărul 43. Singura fibulă de tip cicadă a fost recuperată din mormântul 22. Deşi nu a fost posibilă o determinare antropologică a sexului, mărgelele descoperite împreună cu fibula indică un mormânt feminin. Din cauza poziţiei sale secundare, nu este posibilă determinarea modului în care a fost purtată şi nici dacă a fost folosită în pereche sau singură. Originile fibulelor de tip cicadă şi ale motivului cicadei în general sunt încă neclare. Bijuteriile care imitau cicada au fost un obiect vestimentar popular în epoca hunică şi în perioada imediat următoare. Descoperirile funerare arată că astfel de obiecte erau purtate pe haine, în principal de femei şi fete, fie singure, fie în perechi", se arată în catalogul expoziţiei Gepidae, în care este încorporat studiul "Valea Mureşului în epoca migraţiilor timpurii".
 

Foto: (c) Dorina MATIŞ / AGERPRES

Potrivit studiilor publicate în acest catalog, susţinut financiar de Programul Magyar Géniusz 2022 şi Fondul Cultural Naţional al Ungariei, cea mai răspândită formă din această perioadă este fibula de tipul "cu trei aripi", care seamănă cu o petală de floare şi se regăseşte în regiunea Mării Negre, precum şi în Europa de Est, dar piesa de la Ernei se pare că este un exemplar unic.

"Exemplarul din argint aurit descoperit în mormântul 22 de la Ernei aparţine grupului de fibule 'tripartite' sau 'cu trei aripi' din secolul al V-lea. Distribuţia lor geografică acoperă o arie largă, făcându-şi apariţia cel mai frecvent în regiunea centrală a Dunării şi în Crimeea şi mai rar în regiunea Mării Baltice şi în Europa de Est. În afara exemplarului de la Ernei, din Transilvania se cunosc trei fibule de tip cicadă, la Alba Iulia, Dumbrăvioara şi Floreşti-Polus Center. Fibula de tip cicadă de la Ernei este probabil o piesă timpurie a tipului cu 'trei aripi' şi poate fi considerată un exemplar unic al grupului", au apreciat autorii studiului.
 

Foto: (c) Dorina MATIŞ / AGERPRES

Cât despre fibulele digitate din mormântul 43, acestea erau situate pe umărul drept al scheletului şi lângă clavicula stângă, sugerând că erau folosite pentru fixarea unei haine pe umeri.

"Caracteristicile principale ale celor două fibule aurite, turnate din argint sunt placa semicirculară cu trei butoni, decorată cu o pereche de benzi spiralate; arcul lat şi articulat; placa de picior decorată cu romburi concentrice şi capătul reprezentând un cap de animal stilizat. Cea mai bună paralelă pentru perechea de fibule digitate de la Ernei a fost descoperită în Crimeea, la Chersonesus, şi ambele se numără printre cele mai timpurii exemplare de fibule digitate decorate prin tehnica ',Kerbschnitt" (cu motive incizate). Datorită gradului ridicat de asemănare, este probabil ca acestea să fi fost produse în aceeaşi zonă geografică (nu poate fi exclusă ideea ca ele să fi provenit din acelaşi atelier sau din mâinile aceluiaşi meşter orfevru), probabil în regiunea Dunării Mijlocii şi au reprezentat o sursă de inspiraţie la crea- rea unor fibule mai simple şi de calitate inferioară, dar cu trăsături morfologice similar", susţin autorii catalogului.
 

Foto: (c) Dorina MATIŞ / AGERPRES

Între piesele de rezistenţă din expoziţia Gepidae mai regăsim două fusaiole diferite, descoperite în mormintele 23 şi 43 de la Ernei. Aceste piese se plasau în partea inferioară a fusului, cu scopul de a-i asigura o rotaţie regulată.

Arheologii au stabilit că fusaiola din mormântul 23 este de tip biconic, asimetric, în timp ce a doua este discoidală.

Pe teritoriul României aceste piese sunt destul de rare, fiind descoperite fusaiole antice la Onceşti - Maramureş, Pietroasele - Buzău, Hârşova, Agârbiciu - Sibiu, cele mai numeroase, 25 la număr, fiind descoperite la Cucuteni.
 

Foto: (c) Dorina MATIŞ / AGERPRES

În expoziţia Gepidae mai regăsim mărgele (descoperite în mormintele 45 şi 10 de la Ernei, un piaptăn din mormântul 1 de la Ernei, o serie de schelete descoperite în acestă necropolă şi numeroase obiecte de podoabă, brăţări, catarame, cercei.

Arheologii spun că în situl de la situl Ernei-Köles-kert au fost descoperite urmele mai multor locuiri, databile în diverse perioade cronologice, cele mai numeroase şi semnificative descoperiri provenind din perioada migraţiilor.

Potrivit istoricilor, Epoca migraţiilor în Bazinul Carpatic se referă, în general, la intervalul de timp de după expansiunea hunilor în Europa de Est, la sfârşitul secolului al IV-lea după Hristos, care a generat valuri de migraţie în masă, în principal către teritoriul Imperiului Roman târziu. Ei cred că termenul "epoca migraţiilor" este unul artificial, fiind folosit pentru a se marca diferenţa dintre anumite secvenţe cronologice, fiind folosit cu semnificaţii cronologice diferite în contexte diferite.
 

Foto: (c) Dorina MATIŞ / AGERPRES

Din catalogul Expoziţiei Gepidae de la Târgu Mureş mai aflăm că după abandonarea provinciei romane Dacia, la începutul anilor 270, în Transilvania a apărut o nouă cultură arheologică, prezentată de asemenea în expoziţia Muzeului Judeţean Mureş.

Astfel, pot fi admirate obiecte provenind din siturile arheologice asociate aşa-numitei culturi Sântana de Mureş - Cerneahov, din cimitirul eponim de la Sântana de Mureş, necropola parţial excavată de la Târgu Mureş, Ernei-Carieră, iar după secolul al V-lea, cimitirul de la Ernei, cel mai mare din Transilvania din această perioadă, mormintele de la Sângeorgiu de Mureş.
 

Foto: (c) Dorina MATIŞ / AGERPRES

Din partea târzie a epocii gepidice, adică în primele două treimi ale secolului al VI-lea, în zonă au fost identificate aşezări la Moreşti, Iernut, Cipău şi cimitire, la Moreşti, Cipău şi Lechinţa de Mureş.

"Cimitire care atestă o anumită continuitate în regiune între cultura materială din perioada gepidică şi cea avară timpurie au fost descoperite la Band şi Târgu Mureş. În acelaşi timp, acestea includ şi câteva elemente noi, apărute după cucerirea avară a Bazinului Carpatic, la sfârşitul secolului al VI-lea - prima jumătate a secolului al VII-lea", mai menţionează autorii catalogului. AGERPRES / (A, AS - autor: Dorina Matiş, editor: Marius Frăţilă, editor online: Gabriela Badea)