Morile de apă tradiţionale din zonele Nistoreşti şi Spulber, aflate în prezent la Muzeul Satului din Crângul Petreşti, au fost restaurate şi inaugurate pentru public, duminică, cu ocazia celei de-a treia ediţii a Zilelor Satului Vrâncean.

"În cadrul Zilelor Satului Vrâncean am inaugurat proiectul de renovare al instalaţiilor tehnice de la Muzeul Satului Vrâncean. Intenţionăm să renovăm toate instalaţiile tehnice de la Secţiei de Etnografie a Muzeului Vrancei, cunoscută drept Muzeul Satului. Ne dorim ca aceste instalaţii din Muzeul Satului să se transforme din simple machete expoziţionale, în instalaţii funcţionale, cu ajutorul cărora copiii şi nepoţii noştri să poată înţelege cum se produceau altădată hainele, cămăşile, costumele populare, cergile, în Vrancea Arhaică. Avem două mori cu titirez, două instalaţii tehnice de la Nistoreşti, una de la Spulber, căreia i-am renovat deja roţile, avem joagărul de la Tulnici - Lepşa, moara de vânt de pe Valea Milcovului şi moara de la Boloteşti. Am renovat şi dârsta de la Nistoreşti, unde vom continua şi cu partea interioară a acestui angrenaj, acel cilindru unde se introduceau cergile pentru a fixa culorile. Am realizat deja vâltorile la exterior, partea motrică a instalaţiei. Primim zilele astea de la Nereju cele două roţi de moară titirez, pe care le vom monta pentru a da posibilitatea tuturor celor care ne vizitează să vadă, pe viu, felul în care funcţionau altădată aceste instalaţii", a declarat, pentru AGERPRERS, managerul Muzeului Vrancei, Valentin Muscă.

Potrivit managerului, cea mai mare provocare pentru renovarea acestor obiective turistice tradiţionale a fost aceea de a găsi meşteri populari care să ştie să lucreze cu tehnicile şi materialele de altădată.

"Într-o Europă în căutare de identitate, elementele tradiţionale ne dau marca şi ne spun cine suntem. Avem bune intenţii, dar şi câteva provocări. Nu banii au fost problema în acest caz. Nu costă atât de mult aceste renovări, raportat la materialele ce trebuie folosite. Principala problemă pe care o aveam este resursa umană. Nu mai sunt oameni care să ştie să facă astfel de lucrări şi puţinii meşteri pe care îi mai avem merg şi execută case de lemn în diverse zone ale ţării. Nu vin să se chinuie să facă o roată de moară, pe bani puţini şi muncă multă. Dar am reuşit să găsim la Nistoreşti şi Spulber chiar pe urmaşii celor care au construit, utilizat şi mai târziu donat muzeului aceste mori", a spus Valentin Muscă.

Cele două mori de apă folosite de vrânceni de-a lungul secolelor au fost reconstruite astfel cu ajutorul unor meşteri locali, dar şi cu implicarea primarilor de la Spulber şi Nistoreşti, Sorinel Vulcan, respectiv Teodor Dobre.

"Această dârstă a fost făcută acum zeci de ani de tatăl meu, Ştefan Doldor, de fratele meu şi de mine. Am şi lucrat în ea, împreună cu părinţii meu. Era nevoie de mai multe persoane pentru că, odată udată, cerga devenea foarte grea, şi aveai nevoie de multă forţă pentru a o ridica din vâltoare. Mai apoi tata a adus-o aici, la muzeu. Iar astăzi am ajuns să lucrez din nou la ea, pentru a o renova. Am refăcut vâltorile şi roata, mai avem de renovat valul din interior şi partea de sus", a spus Stan Doldor.

Altădată, la dârsta de la Nistoreşti ajungeau cergi din toată zona Vrancei, dar astăzi nimeni din zonă nu se mai îndeletniceşte cu această meserie.

"Am avut dârstă la mine acasă, dar în 2005 a venit apa mare şi a luat-o. Am lucrat în ea 19 ani. Înainte veneau mulţi oameni cu cergile, chiar şi câte patru - cinci sute de bucăţi. Cergile ajungeau ţesute, se băgau prima dată în vâltoare, după care se duceau pe valul din interior, la căldură, unde se udau timp de mai multe ore, uneori chiar şi o zi şi jumătate, depinde cum era lâna. Şi tot aşa până se îngroaşă lâna. Atunci oamenii foloseau cergile în casele lor. După ce a fost luată de apă, nu am mai reconstruit dârsta. Şi pentru că nu mai există persoane dornice să ţeasă cergile. Au ieşit alt fel de pături, femeile nu mai ţes. Nici ciobanii nu mai strâng lâna pentru a o vinde, o găseşti prin pârâuri. Astăzi cine mai foloseşte cergile, le au din vechi. Dar altădată veneau aici persoane din toată zona asta de munte, Tulnici, Nereju, Vrâncioaia", îşi aminteşte Ion Hânţoiu, unul dintre cei care au lucrat la renovarea dârstei de la Nistoreşti.

Un alt obiectiv renovat este Moara de la Paltin - Spulber, care datează din secolul al XIX-lea, fiind deţinută anterior de Ion Neagu. Acum, roţile morii au fost făcute de meşterul popular Enache Manole. Moara remontată în cadrul Secţiei de Etnografie a Muzeului Vrancei, în complex cu o piuă de bătut stofa de sumane, este o moară cu roată medie, aşezată pe iaz, ca toate instalaţiile hidraulice vrâncene. Construcţia are două nivele, nivelul inferior care adăposteşte angrenajul morii şi instalaţia pivei şi nivelul superior, unde se află coşul morii şi depozitul de saci.

Cele două instalaţii au fost renovate cu finanţare din partea Consiliului Judeţean (CJ), în subordinea căruia se află Muzeul Vrancei.

"Noi, poporul român, avem cu ce ne mândri. Şi aici, la Muzeul Satului, avem ocazia să vedem ce făceau acum o sută, poate chiar două sute de ani, bunicii, străbunicii noştri. Cred că trebuie investit oricât ca să aducem la lumină aceste lucruri. Iar la Muzeul Satului avem case autentice, care ar fi bine să fie vizitate nu doar de focşăneni, dar de toţi vrâncenii, de acum şi de mâine, pentru că doar aşa putem ţine legătura cu istoria. Vizităm muzeul, dar sunt sigur că fiecare dintre noi, atunci când va pleca acasă, se va gândi mai mult la casa părintească, la bunic, la tot ce înseamnă familie", a spus preşedintele CJ Vrancea, Cătălin Toma.

Parte componentă a Muzeului Vrancei, Secţia de Etnografie a fost deschisă în 1977, fiind amplasată în Crângul Petreşti de lângă Focşani. Secţia cuprinde 73 de construcţii autentice grupate în 32 de complexe cu peste 6.000 de obiecte. Tehnologia prelucrării produselor cerealiere este ilustrată cu ajutorul instalaţiilor de măcinat, respectiv al morilor de apă şi de vânt. Alte tehnici privesc economia viticolă din zona podgoriilor şi sunt ilustrate detaliat prin unelte şi instalaţii de vinificare amenajate în crama monument de la Coteşti, datată printr-o inscripţie din 1859. Al doilea sector reprezintă o sinteză a tipurilor tradiţionale de gospodării şi construcţii din principalele localităţi de pe Văile Putnei, Zăbalei, Milcovului, Şuşiţei, Râmnicului şi Siretului. AGERPRES/(A, AS - autor: Dana Lepădatu, editor: Irina Poenaru, editor online: Irina Giurgiu)

Sursa foto: Muzeul Vrancei/facebook.com