Coordonatoarea Centrului de Studii Ebraice al Universităţii din Bucureşti, conf univ dr Felicia Waldman, a declarat vineri, la Oradea, într-o conferinţă din cadrul Festivalului internaţional Euroiudaica (3-9 septembrie), că după 500 de ani de istorie a comunităţii sefarde în ţările române, în prezent în România nu a mai rămas mare lucru din patrimoniul sefard.

Licenţiată în limbi străine şi doctor în filosofie, Felicia Waldman a susţinut, în Muzeul Istoriei Evreilor - Sinagoga ortodoxă Aachvas Rein, conferinţa "Ce a mai rămas din patrimoniul sefard în România?".

"Din păcate, a rămas foarte puţin din patrimoniul sefard. Acesta este şi motivul pentru care mi-am propus să prezint puţinul care mai există, fiind vorba de o comunitate cu cea mai veche prezenţă în ţările române, de secolul XV, sau chiar mai devreme, dar din secolul XV avem documente. După 500 de ani de istorie, nu mai există aproape niciun sefard în România. În 2015, când Spania a anunţat că oferă cetăţenie spaniolă celor care au fost expulzaţi din ţară, Ambasada Spaniei ne-a cerut să facem o evaluare şi atunci am încercat să aflăm cam câţi mai sunt şi am constatat că erau sub 50 în toată ţara noastră", a declarat, pentru AGERPRES, conf univ dr Felicia Waldman.

Foto: (c) EUGENIA PASCA / AGERPRES FOTO

Potrivit acesteia, după toată istoria de 500 de ani au rămas foarte puţine urme, în primul rând puţine clădiri, pentru că multe au fost demolate în perioada comunistă, iar altele au fost schimbate, ca destinaţie, ca aparenţă şi restructurate spre alte scopuri.

"Există trei tipuri de patrimoniu pe care-l putem regăsi în România: patrimoniul comunitar, pe ici, pe colo, câte o sigagogă sefardă, care, în realitate, nu au fost sefarde cu adevărat, dar se numesc aşa pentru că fie au tip arhitectonic maur, fie că au servit la un moment dat unei comunităţi sefarde. Mai există clădiri care au aparţinut comunităţilor, foste policlinici, spitale sau clădiri administrative, dar astea sunt foarte puţine şi nu au nimic sefard prin definiţie. Şi mai există categoria clădirilor construite pentru oameni de afaceri sau personalităţi importante sefarde, precum şi construcţii ale unor arhitecţi sefarzi", a afirmat Felicia Waldman.

În general, a continuat aceasta, nu există un specific al arhitecturii evreieşti. Există arhitecţi evrei, dar nu şi o arhitectură evreiască în sine. Există însă un tip de locuire evreiesc, în care casele lor erau fie cu locuinţa în spate şi magazinul în faţă, fie atelierul sau magazinul la parter şi locuinţa la etaj. Pentru că, în general, erau mici meseriaşi, mici negustori şi nu aveau posibilitatea să aibă două case.

În ce priveşte Oradea, conferenţiarul a menţionat că aici a trăit o comunitate sefardă veche şi importantă şi după modelul cercetării efectuate în Capitală, "Bucureştiul sefard", ar fi de interes să se realizeze un document despre Oradea sefardă.

"Aici mai există, slavă Domnului, mai multe sinagogi, spre deosebire de alte oraşe, unde nu mai sunt deloc, şi există în cimitire morminte ale celor care au aparţinut acestei congregaţii şi care au specific anume şi pot fi identificate. Deci sunt urme ale istoriei sefarde în Oradea care pot fi căutate şi sper ca, într-o zi, să scrie cineva un astfel de material, despre Oradea sefardă, aşa cum noi am scris despre Bucureştiul sefard. Ar fi ideal dacă patrimoniul sefard ar fi documentat pentru ca măcar virtual să rămână urme ale acestei prezenţe chiar dacă, fizic, imobilele dispar sau îşi schimbă destinaţia. Cel puţin să ştie lumea că acolo a fost ceva sefard", a afirmat Felicia Waldman.

Ea a menţionat faptul că Universitatea din Oradea are un Centru de Cercetare a Istoriei Evreilor "Eva Heyman", deschis în 2012, care a organizat până acum o serie de conferinţe şi a editat mai multe publicaţii. "Împreună, sperăm să facem şi acest proiect, Oradea sefardă, care cred că eu că ar fi de interes", a conchis coordonatoarea Centrului de Studii Ebraice al Universităţii din Bucureşti.

Comunitatea evreilor sefarzi din ţară a fost desfiinţată în 1948 de către comunişti, iar în 1965 practic s-au închis serviciile religioase sefarde după moartea ultimilor rabini sefarzi. Secţiunea din cadrul comunităţii care se ocupa de sefarzi a fost definitiv desfiinţată, astfel încât din anul 1965, nu mai există date oficiale despre această comunitate.

Programul Festivalului Euroiudaica va continua, vineri, cu un concert cantorial susţinut, de la ora 18,00, de Nógrádi Gergely (Ungaria) şi de prim-cantorul Emanuel Pusztai, în Sinagoga Mare de rit ortodox.

Tot în Sinagoga Mare de rit ortodox este programată sâmbătă, de la ora 16,30, o sesiune "Ask the Rabbi", în care publicul larg va putea intra într-un dialog liber cu prim-rabinul Rafael Shaffer şi cu prof dr rabin Asher Ehrenfeld.

Euroiudaica 2023 - Festivalul culturii şi tradiţiilor evreieşti se va încheia sâmbătă, 9 septembrie, în Piaţa Unirii, cu un concert susţinut, de la ora 21,00, de formaţia Pressburger Klezmer Band din Slovacia.

Pe toată perioada festivalului a fost amplasat un stand cu cele mai recente cărţi ale editurii Hasefer în Sinagoga Neologă Sion.

Intrarea la evenimente este liberă.

Organizatori sunt Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, alături de Departamentul pentru Relaţii Interetnice din Guvernul României, cu sprijinul Primăriei Municipiului Oradea, al Consiliului Judeţean Bihor şi al Asociaţiei pentru Promovarea Turismului din Oradea şi Regiune (Visit Oradea). AGERPRES / (A - autor: Eugenia Paşca, editor: Marius Frăţilă, editor online: Andreea Lãzãroiu)