Una dintre cele mai mari villae romane de pe teritoriul provinciei Dacia a fost dezvelită de arheologi români şi canadieni lângă Alba Iulia, anticul Apulum, fiind pentru prima oară când o astfel de aşezare este cercetată multidisciplinar pe o scară foarte mare şi cu o echipă complexă.

Villa era specializată pe cultivarea cerealelor şi în special a grâului, precum şi în creşterea oilor.

"Noi desfăşurăm aici un proiect amplu, care a avut o fază pilot de 3 ani, în urma căruia am reuşit să obţinem nişte rezultate excepţionale. Este cea mai importantă villa romana cercetată în Dacia. Este pentru prima oară când este cercetată multidisciplinar, pe o scară foarte mare şi cu o echipă complexă. (...). Noi ştim din rezultatele de laborator că această villa este specializată pe cultivarea cerealelor şi în special a grâului. De asemenea, ştim din analiza resturilor de faună că aceeaşi villă este specializată în creşterea oilor", a declarat, miercuri, într-o conferinţă de presă desfăşurată în situl arheologic, Mariana Egri, de la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române din Cluj-Napoca.

Foto: (c) Marinela Brumar/AGERPRES

Situl a fost descoperit în 1999 de către actualul director al Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia, Gabriel Rustoiu, iar cercetarea sistematică a demarat în 2018. În prezent, cercetările sunt realizate în cadrul unui proiect internaţional finanţat de University of British Columbia din Vancouver, Canada, şi de Consiliul Judeţean Alba.

Partenerii universităţii canadiene sunt Academia Română, filiala Cluj, prin Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, şi Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia. De asemenea, instituţii asociate proiectului sunt Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva şi Muzeul Banatului Timişoara.

Foto: (c) Marinela Brumar/AGERPRES

Lucrările de pe şantierul arheologic de la Oarda de Jos, unul de tip "şcoală", sunt efectuate de un grup de specialişti de la instituţiile menţionate, precum şi de studenţi canadieni şi români. Directorii proiectului sunt Matthew McCarty, de la universitatea canadiană, Mariana Egri şi Aurel Rustoiu, de la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca.

"Villa romană de la Oarda se află situată într-un loc propice pentru practicarea agriculturii, este o zonă foarte fertilă din punct de vedere agricol. Dovada cea mai bună o constituie faptul că aici sunt locuiri şi din alte epoci, din preistorie, din epoca bronzului, din epoca fierului. Villa propriu-zisă se întinde pe o suprafaţă de 1,7 hectare. Ea cuprinde o clădire principală de locuit, unde era reşedinţa latifundiarului care stăpânea acest teritoriu, şi au fost, de asemenea, identificate locuinţele personalului. Sunt, de asemenea, conturate cu foarte mare precizie hambarele şi anexele gospodăreşti. Undeva în margine, există şi ateliere de producţie care deserveau villa respectivă - ateliere de olărie, ateliere metalurgice etc, toate acestea surprinse în urma măsurătorilor magnetometrice", a spus, la rândul său, Aurel Rustoiu.

Foto: (c) Marinela Brumar/AGERPRES

El a adăugat că villa este una dintre cele mai mari din Dacia Romană.

"Terenul exploatat măsoară, probabil, câteva sute de hectare care se întind în jurul oraşului Apulum, iar această villa era probabil una dintre cele mai importante exploataţii agricole care deserveau cu produse agricole legiunea (Legio XIII Gemina - n.r) şi una din cele două aşezări romane de la Apulum. Prin urmare este o descoperire importantă. Astfel de villae şi exploataţii agricole mai sunt documentate în jurul oraşului actual Alba Iulia, dar, din punct de vedere al suprafeţei, ele sunt mai mici şi nu au fost cercetate cu aceeaşi intensitate cu care este cercetată această villa", a precizat cercetătorul.

Săpăturile de anul acesta s-au concentrat în trei sectoare diferite, în două dintre ele s-a urmărit dezvelirea unor părţi ale clădirii principale, iar în al treilea sector s-a avut în vedere cercetarea unui depozit de mari dimensiuni.

Foto: (c) Marinela Brumar/AGERPRES

Clădirea principală avea numeroase încăperi cu roluri şi funcţionalităţi diferite: bucătărie, dormitoare, sufragerii, băi etc., inclusiv o curte interioară pavată probabil cu dale de gresie.

În campania din această vară au fost identificate încăperi aflate la intrarea în imensul edificiu, precum şi alte compartimente cu rol rezidenţial.

"Fundaţiile clădirii erau realizate din piatră de râu legată cu mortar, pe care se ridicau ziduri din cărămizi, iar acoperişul era din ţiglă. Pereţii interiori au fost tencuiţi şi pictaţi, după cum o demonstrează fragmentele descoperite în săpături. Casa, ca de altfel întreaga fermă, era alimentată cu apă curentă captată dintr-un izvor aflat nu departe spre răsărit şi dirijată prin conducte confecţionate din ceramică. Au fost descoperite fragmente ale unor astfel de conducte. Ele demonstrează standardele înalte de viaţă ale locuitorilor villei de la Oarda de Jos", au explicat cercetătorii.

În ceea ce priveşte depozitul, au fost dezvelite o parte dintre fundaţiile realizate din piatră legată cu mortar, având elevaţia din lemn lipit cu lut. El conţinea numeroase fragmente de amfore pentru uleiuri şi vinuri, precum şi chiupuri pentru cereale.

Investigaţiile vor continua în anii următori, finanţarea fiind asigurată timp de 8 ani de către agenţia de granturi din Canada, prin Universitatea British Columbia. AGERPRES/ (A,AS - autor: Marinela Brumar, editor: Karina Olteanu, editor online: Ada Vîlceanu)