"Yentl" - spectacolul montat în 2013 la Teatrul Evreiesc de Stat Bucureşti, de regizorul Erwin Şimşensohn, îl readuce pe acesta în lumea teatrului, după o pauză de aproximativ zece ani în care a lăsat deoparte profesia sa artistică, legătura lui cu teatrul fiind "una tangenţială, doar ca spectator".

Cu "Yentl", Şimşensohn a fost nominalizat la premiile UNITER pentru Debut. Au început apoi să curgă invitaţiile pentru a monta spectacole la diverse teatre din ţară şi astfel au fost create "În vizită la domnul Green" - la Teatrul Evreiesc de Stat, "Steaua fără nume" - la Teatrul Naţional Târgu Mureş, "Jocul de-a vacanţa" şi "Jake şi femeile lui" - la Teatrul Maria Filotti din Brăila, "Trilogia belgrădeană" - la Teatrul Fani Tardini din Galaţi, "Aniversarea" şi "Zeul Măcelului" - la Teatrul Mihai Eminescu din Botoşani, "Memoria Apei" şi "Cursa de şoareci" - la Teatrul Naţional Bucureşti, "Fluturii sunt liberi" - la Teatrul Excelsior Bucureşti.

"Am primit o invitaţie de la doamna Maia Morgenstern, de la Teatrul Evreiesc, care m-a invitat să montez un spectacol acolo. A fost un spectacol care a avut mare succes la momentul respectiv, se cheamă 'Yentl', un spectacol pentru care am fost şi nominalizat la premiile UNITER pentru Debut. Culmea, la 10 ani de la terminarea facultăţii, conform regulilor, era considerat debut. Era primul spectacol după licenţă şi atunci a fost considerat debut. Spectacolul a fost văzut de către mulţi directori de teatru şi critici, a avut cronici bune, după care lucrurile au curs de la sine, am început să primesc invitaţii în diverse teatre din ţară ca să montez spectacole. Şi am început o serie de spectacole, (...) şi aşa s-a reluat..., de fapt a început cariera mea", a povestit pentru AGERPRES regizorul Erwin Şimşensohn.

L-am întrebat dacă are o anumită zonă de creaţie, dacă preferă unele teme şi am aflat că îi plac poveştile la finalul cărora spectatorii pleacă transformaţi într-un fel sau altul, cu o altfel de stare faţă de cea pe care o aveau la intrarea în sala de teatru.

"Singura mea zonă pe care o caut este cea a poveştilor, îmi place ca spectacolele pe care le fac eu să spună într-un fel anume anumite poveşti, în primul rând să fie inteligibile, să fie spectacole care pe de o parte să poată fi înţelese, dar să şi provoace în acelaşi timp. Mă interesează ca spectatorii să plece de la spectacol puşi pe gânduri şi în special să plece transformaţi într-un fel sau altul, fie emoţional, fie intelectual, să se întâmple ceva cu ei, să nu plece la fel cum au venit. Cred că de fapt asta este misiunea oricărui spectacol", consideră Şimşensohn.

Pentru el, teatrul este un mod de a trăi în care se regăseşte întru totul, pasiunea pentru teatru insuflându-i-o şi părinţii, prin simplul fapt că l-au dus la teatru de mic.

''E un mod de a fi, un mod de a trăi cred, mă regăsesc cu totul, întotdeauna m-am regăsit, cumva pentru mine efectiv e unul dintre pilonii din viaţa mea. Am fost un spectator de mic copil, am fost un spectator în adolescenţă, pe urmă am început să fac teatru chiar din adolescenţă, am urmat cariera asta şi chiar dacă de-a lungul vieţii am făcut şi alte lucruri şi am luat efectiv câte o pauză de teatru, am fost permanent conectat. (...) Ambii părinţi sunt ingineri, dar sunt la fel de pasionaţi de teatru şi pasiunea a venit din faptul că am fost dus la teatru de mic. În Piatra Neamţ exista şi există un teatru foarte bun, exista un festival foarte bun, probabil în adolescenţa mea cred că era cel mai important festival de teatru din ţară, Festivalul internaţional de teatru de la Piatra Neamţ. Veneau producţii foarte importante, din toată lumea, şi am prins gustul. Am făcut parte din mai multe trupe de teatru de amatori, am început de mic într-o trupă de teatru de la Casa de Cultură (...), după care am înfiinţat eu o trupă de teatru în limba engleză, o trupă care a devenit destul de repede cunoscută în lumea adolescenţilor care fac teatru. (...) A fost o joacă, totul a devenit serios odată cu plecatul la Bucureşti, după terminarea liceului", îşi aminteşte regizorul.

Erwin Şimşensohn a absolvit în anul 1998 Colegiul Naţional ''Petru Rareş'' din Piatra Neamţ, profil intensiv Matematică - Fizică, în acelaşi an fiind admis la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) Bucureşti, Facultatea de Teatru. Este licenţiat în Regie de Teatru (clasa prof. univ. Cătălina Buzoianu). Student fiind, a montat spectacolul ''Francesca a fost răpită'', la Teatrul Tineretului Piatra Neamţ, iar în 2003 a regizat ''Născut vinovat'', spectacol cu care a promovat examenul de licenţă şi care s-a jucat în clubul bucureştean Green Hours, despre care spune că era ''primul spaţiu extrem de creativ pentru mediul de teatru independent''.

În mod surprinzător poate pentru mulţi dintre cei care cunoşteau pasiunea pentru teatru a lui Erwin Şimşensohn, acesta intră într-o pauză de teatru după absolvirea UNATC, care a durat aproximativ 10 ani, până în 2013.

Ce s-a întâmplat, ce l-a determinat să se îndepărteze oarecum de lumea teatrului? L-a speriat ceva? Sau poate l-a dezamăgit?

''A fost un moment, după ce am terminat facultatea, cred că au fost nişte dezamăgiri profesionale, cred că a fost aşa o etapă ... eram tânăr şi neliniştit. Cred că nu speriat, cred că mai degrabă dezamăgit. A fost o perioadă când eram destul de nedumerit legat de tot felul de spectacole care erau foarte apreciate la momentul respectiv, spectacole pe care eu cumva nu le înţelegeam, nu le gustam, tot ce era invitat în festivaluri, tot ce se premia erau nişte lucruri cu care pur şi simplu eu nu rezonam în niciun fel. Şi simţeam că nu-mi găsesc locul şi atunci am făcut un pas în spate, încet, încet, m-am apucat de alte lucruri. Şi a fost o perioadă lungă, în care legătura mea cu teatrul a fost una tangenţială, doar ca spectator'', a afirmat regizorul.

În pauza de teatru, s-a implicat în diverse proiecte şi a călătorit.

''Am lucrat o perioadă în publicitate, o scurtă perioadă şi în televiziune la nişte seriale, am lucrat ca asistent de regie o perioadă la Sibiu, am lucrat în multe proiecte independente, din toate domeniile ca să spun aşa, am călătorit în perioada asta, am fost în Asia, am fost în India, între 20 şi 30 de ani am trăit destul de intens. (...) Fiind cumva legat de comunitatea evreilor, am decis la un moment dat că vreau să am un rol activ, din 2007 am devenit membru în consiliul de conducere al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România şi în 2009 am fost ales preşedinte al Comunităţii Evreilor din Bucureşti'', a precizat Şimşensohn.

După revenirea în 2013 la regia de teatru şi montarea de spectacole la teatre din ţară, el acceptă în 2016 o nouă provocare, cea de a fi secretar de stat la Ministerul Culturii, la propunerea ministrului Culturii de atunci, Corina Şuteu. Trebuia să se ocupe de coordonarea activităţii instituţiilor de spectacole şi concerte din subordinea ministerului - teatre naţionale, opere etc. Spune că şi-a dorit să poată contribui cât mai mult la îmbunătăţirea legislaţiei în domeniul cultural, dar şi să poată sprijini aceste instituţii prin atragerea unor bugete mai generoase, ţinând cont de propunerile venite din partea managerilor acestora. Cu toate că era conştient că postul respectiv îl va ocupa pentru o perioadă limitată de timp.

''Nu sunt chiar naiv, ştiam că nu pot face minuni. (...) Nu făceam parte din niciun partid politic, ştiam că voi fi înlăturat la un moment dat'', a mai spus acesta.

În activitatea sa ca regizor de teatru, Erwin Şimşensohn este susţinut de familie, care locuieşte la Bucureşti, inclusiv de cele două fiice pe care le are, cu vârsta de 10 ani, respectiv 8 ani.

''Vorbim împreună despre teatru, dar şi merg mult la teatru. Merg la spectacole, văd spectacolele nu doar pentru copii, chiar şi pentru adulţi, şi deja şi-au dezvoltat un aparat critic aş spune eu. Au capacitatea să povestească ceea ce au văzut, înţeleg destul de bine. (...) Unul dintre cele mai grele lucruri este faptul că nu pot fi tot timpul alături de familie'', a mărturisit regizorul.

Anul 2019 aduce o altă schimbare în viaţa lui Erwin Şimşensohn. Devine directorul general al Teatrului de Stat Constanţa, funcţie deţinută şi în prezent, printr-un mandat pe 5 ani.

Spune că a găsit la Constanţa un teatru cu un potenţial foarte mare, cu o trupă bună, dar destul de necunoscut în peisajul teatral românesc.

''Am găsit un teatru cu un potenţial foarte mare, cu o trupă bună, dar insuficientă, pentru că erau foarte multe zone de vârste care nu erau acoperite. Şi practic, deşi avea un potenţial foarte mare, era un teatru destul de necunoscut în peisajul teatral românesc. Şi cumva m-am axat în perioada asta pe câteva lucruri clare, în primul rând pe împrospătarea trupei, împrospătarea repertoriului, crearea unor spectacole cumva care să se alinieze la nivelul de performanţă din ţară şi din străinătate aş putea spune, pentru atragerea unor categorii noi de public şi cumva crearea unei imagini mai bune pe harta teatrală a teatrului din Constanţa. (...) Cu spectacolele pe care le-am făcut noi la Constanţa, le-am produs, am început să participăm la festivaluri de profil, am început să mergem la cât mai multe evenimente, să atragem critici de specialitate, să vină cât mai multă lume care să scrie, să vorbească despre teatrul din Constanţa. Am avut şi o coproducţie internaţională'', a arătat Şimşensohn.

Pentru că s-a dedicat aproape în întregime managementului, regizorul Erwin Şimşensohn afirmă că nu a mai făcut niciun spectacol în ultimii aproape 4 ani, până în prezent când a acceptat invitaţia teatrului din Miercurea Ciuc şi montează "Scripcarul pe acoperiş" - un musical care va avea premiera la sfârşitul acestui an.

Pentru el, minivacanţa de 1 Decembrie înseamnă repetiţii, la Miercurea Ciuc, cu noul spectacol. AGERPRES/(A - autor: Nona Jalbă, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Ady Ivaşcu)

Sursa foto: Erwin Şimşensohn / Arhiva personală