Dramaturgul Radu F. Alexandru şi-a lansat marţi două volume de teatru, "Recviem", apărute în acest an la Editura Academiei, prilej cu care a afirmat că toate piesele sale sunt oglinzi care nu deformează, ci adâncesc şi "ne obligă să ne privim în adâncul sufletelor şi a conştiinţelor noastre".

Evenimentul a avut loc în Foaierul Tapiserie de la etajul Sălii "Ion Caramitru" a Teatrului Naţional din Bucureşti.

"Am vrut să vă provoc pe fiecare spectator şi cititor la acel demers al introspecţiei, al încercării de a înţelege ce ni se întâmplă, cum este lumea în care trăim şi cum suntem noi înşine. Şi toate piesele mele (...) sunt nişte oglinzi, nu deformează, adâncesc şi ne privim în ele şi ne obligă să ne privim în adâncul sufletelor şi a conştiinţelor noastre", a mărturisit dramaturgul.

Radu F. Alexandru a mulţumit Editurii Academiei pentru "performanţa editorială" a editării în condiţii de excepţie a volumelor lansate.

"Nu pot să nu-l invoc, cu recunoştinţă, pentru că aproape că a tras de mine, pe academicianul Dumitru Radu Popescu, scriitorul care încă, astăzi, este în fruntea este în fruntea Editurii Academiei, în pofida tuturor jocurilor abjecte de culise, care se duc împotriva unui om în dificultate", a spus Radu F. Alexandru.

Despre dramaturgul Radu F. Alexandru, criticul literar Răzvan Voncu, redactor-şef al revistei "România literară", a afirmat că este un "om de curaj şi un scriitor bătăios, care se bate pentru creaţia sa".

"Şi bine a făcut că nu a aşteptat posteritatea, ci a livrat în această ediţie de autor un concentrat din creaţia sa dramatică, amplă, cuprinzătoare, pentru că nu numai teatrul este vitregit, din păcate nici editarea textelor scriitorilor valoroşi, clasici sau în viaţă, nu are un viitor strălucit în ţara noastră", a spus Voncu.

Criticul a evidenţiat "viziunea amplă asupra existenţei, care combină umorul amărui cu tragicul" din dramaturgia lui Radu F. Alexandru, "ancorarea în realitate" a pieselor acestuia, ca şi faptul că "în acest ev destul de întunecat, destul de trist, plin de tot soiul de fracturi şi de crize, dramaturgul Radu F. Alexandru rămâne un umanist".

"Un umanist neostentativ, un om care crede în valorile omului, care crede în suflet şi în minte, care crede, cum spunea Faulkner, că omul nu numai că va supravieţui, dar şi va învinge. Piesele sale sunt, într-adevăr, infuzate de o notă de optimism, pe care spectatorul o simte întotdeauna.(...) M-aş bucura ca "Gertrude", care cu adevărat este o capodoperă, să se bucure de o montare de calibru pe o scenă mare, poate chiar la Naţional, dar şi alte piese din aceste volume, toate, de fapt, pot să reprezinte nişte oferte extraordinare pentru un regizor care nu-şi doreşte neapărat un succes de Facebook, ci îşi doreşte să creeze un teatru viu, un teatru ofertant, care să dialogheze cu spectatorul care intră în sală ", a mai spus Răzvan Voncu.

Dramaturgia lui Radu F. Alexandru a fost elogiată de criticul de film Manuela Cernat şi dramaturgul Dinu Grigorescu, redactor-şef al revistei "Rinocerul", ambii pledând pentru punerea în scenă a piesei "Gertrude", pe care au calificat-o drept "o capodoperă" a genului.

Într-o formă grafică de excepţie, cea mai amplă culegere de piese semnate de Radu F. Alexandru, "Recviem", reuneşte, în cele 1.358 de pagini, 22 de piese care reprezintă, aşa cum spune autorul, "întregul meu parcurs în lumea fascinantă a teatrului".

Dramaturgul, prozatorul, publicistul, scenaristul şi politicianul Radu F. Alexandru (pseudonimul lui Radu Alexandru Feldman, s-a născut la 12 iulie 1943, la Bucureşti.

A debutat în proză în 1967, în 'Gazeta literară', iar ca dramaturg, în 1974, cu piesa 'Umbrele zilei', pe scena Teatrului 'Victor Ion Popa' din Bârlad.

A semnat volume de proză (,,Cu faţa spre ceilalţi', 1971), de teatru ('Buna zi de mâine', 1981; 'Mlaştina', 1992; 'Nimic despre Hamlet', 1995; 'Poveste despre tatăl meu', 2006; 'Tsunami', 2008; 'Labirint', 2011; 'Teatru 7', 2012) şi publicistică (,,Gimnastica de dimineaţă', 2000), a scris scenarii de film ('La capătul liniei', r. Dinu Tănase, 1981; 'Punct. Şi de la capăt', r. Alexa Visarion, 1986; 'Omul zilei', r. Dan Piţa, 1997; 'Damen tangou', r. Dinu Tănase, 2004; 'Second Hand', r. Dan Piţa, 2005).

După textele sale dramatice s-au montat spectacole la Bucureşti (Teatrul Naţional, Nottara, Bulandra, Metropolis, Teatrul Mic, Teatrul Evreiesc de Stat) şi la Arad, Bacău, Brăila, Bârlad, Galaţi, Piatra Neamţ etc.

De-a lungul carierei a primit numeroase premii şi distincţii, printre care Premiul de dramaturgie al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1979); Premiul de Dramaturgie 'Camil Petrescu' al Ministerului Culturii (1995), Premiul de Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor (1995, 2012); Premiul de Publicistică al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (2000); Premiul UNITER pentru cea mai bună piesă a anului 2010; 'Clacheta de Aur' şi 'Diploma de Onoare' - Uniunea Autorilor şi realizatorilor de Film 2012; Diploma şi Medalia de Aur a Academiei Braziliene şi i-a fost acordat titlul de Mare Ofiţer al Ordinului 'Crucea Sudului' din Brazilia.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al PEN-CLUB România, al Uniunii Cineaştilor din România. AGERPRES/(AS - autor: Daniel Popescu/Documentare - Doina Lecea, editor: Mihai Simionescu, editor online: Ada Vîlceanu)