Memoria episcopului ortodox Roman Ciorogariu (1863-1936) a fost cinstită miercuri, în Biserica cu Lună din Oradea, de un grup de circa 60 de membri ai unor asociații culturale, marcând împlinirea a 90 de ani de la trecerea la cele veșnice a acestui.

Potrivit președintelui Asociației Naționale Cultul Eroilor 'Regina Maria', filiala Bihor, colonelul în rezervă Dan Poinar, evenimentul organizat de filiala Bihor a Asociației 'Vatra Românească' în celebra biserică în care acesta este înmormântat, a cuprins o slujbă de pomenire oficiată de preotul Dr. Ioan Demian Codorean și o prelegere referitoare la viața, activitatea pastorală, didactică și politică a lui Roman Ciorogariu, susținută de prof. dr. Elisaveta Roșu.

'Episcopul Roman Ciorogariu a fost un înalt prelat al Bisericii ortodoxe, născut în Pecica, județul Arad, cu tatăl provenind dintr-o familie de moți din satul Ociu. A avut două idealuri mari în viață: credința ortodoxă și bunăstarea neamului românesc. El a pledat pentru acestea în toată activitatea sa, chiar și atunci când nu i-a fost deloc ușor, mai ales după 1907, cu legile lui Apony, la care s-a opus vehement; a refuzat, de asemenea, la intrarea României în Primul Război Mondial să semneze acele acte de fidelitate care se solicitau românilor care ocupau funcții, spunând că jertfa ostașilor români pe câmpurile de luptă din nordul Italiei, în armata habsburgică, dovedesc loialitatea românilor față de acea coroană', a declarat, pentru AGERPRES, Dan Poinar.

Roman Ciorogariu a militat pentru a face ca școlile confesionale de pe lângă bisericile românești să fie o îndatorire atât a dascălilor cât și a preoților, și mai ales a comunităților, care trebuiau să le susțină, deoarece învățământul de stat era numai în limba maghiară.

Unul dintre rolurile principale le-a avut în perioada premergătoare Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, făcând parte din delegația Bihorului care s-a deplasat la Alba Iulia. A ales să se întoarcă în mijlocul turmei sale, așa cum a spus, iar în 20 aprilie 1919, în Sfânta Zi de Paști, când a ieșit din biserică, a avut bucuria să audă că generalul eliberator Traian Moșoiu și alți militari sunt în Primăria municipiului.

'S-a dus la dânșii și a rostit cuvintele acelea magistrale, afirmând: 'În sfârșit a venit ziua învierii și pentru românii din aceste locuri!'. Un rol important l-a avut și după aceea, implicându-se în activitatea politică, dar susținând la Partidul Național Român că el face politica neamului românesc, și nu politică de partid, fiind membru în Senatul României și căzând victimă atentatului din 8 mai 1920, când stând alături de episcopul Demetriu Radu, greco-catolic de Oradea, din păcate, episcopul Demetriu Radu este omorât, iar Roman Ciorogariu rămâne cu o infirmitate pe viață, la mâna dreaptă, fiind grav rănit. Și-a continuat activitatea susținând reînființarea la Oradea a unei episcopii ortodoxe, așa cum a fost și până la 1695', a mai precizat, pentru AGERPRES, colonelul în rezervă Dan Poinar.

La comemorare au participat reprezentanți ai filialelor bihorene din: Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere, Asociația cultural-patriotică 'Avram Iancu', Asociația Națională a Cavalerilor de Clio, Asociația Femeilor Ortodoxe din Bihor, Asociația Națională Cultul Eroilor 'Regina Maria', Fundația Culturală 'Cetate Durgheu' și ai Muzeului Țării Crișurilor.

La cripta unde își doarme somnul de veci episcopul Roman Ciorogariu a fost depus un buchet de flori albe cuprinse în panglică tricoloră.

În fața Bisericii cu Lună a fost amplasată, în 2019, o statuie a episcopului ortodox Roman Ciorogaiu, realizată de primăria orădeană în același proiect cu statuia episcopului greco-catolic Radu Demetriu, care a fost postată vis-a-vis, în fața Catedralei greco-catolice.

Cele două statui dedicate personalităților importante pentru istoria orașului au fost realizate în contextul Centenarului Marii Uniri, fiind dezvelite în cadrul manifestărilor dedicate aniversării a 100 de ani de administrație românească în Oradea, pe 20 aprilie 2019.

Roman Ciorogariu (1863-1936) a fost primul episcop al Episcopiei Ortodoxe Române din Oradea după reînființarea ei în 1920 și o personalitate marcantă a vieții bisericești, culturale și naționale din Crișana. A fost activ în mișcarea națională românească din Austro-Ungaria, a sprijinit presa românească și cultura, iar după Marea Unire a participat la viața politică și ecleziastică a României Mari. AGERPRES / (A, AS - redactor: Eugenia Pașca, editor: Marius Frățilă, editor online: Simona Aruştei)