În lipsa iubirii, drogurile exploatează 'setea de infinit și dorul de absolut' ale oamenilor, promițând înălțimi rapide, dar oferind, în realitate, prăbușiri lăuntrice și depresii, a declarat, pentru AGERPRES, episcopul ortodox al Oradiei, dr. Sofronie Drincec, absolvent și al unei Facultăți de Medicină.

Potrivit acestuia, cea mai profundă formă de vindecare este nu doar eliberarea de o dependență, ci reînvățarea vieții - cel mai de preț dar al lui Dumnezeu pentru noi.

'În fond, drogurile sunt un surogat nefericit, o încercare de a înlocui binele autentic cu o imitație perversă și periculoasă. Ele promit ceea ce numai Dumnezeu poate oferi cu adevărat: pace, bucurie, sens. Omul uită că nu este autorul propriei sale ființe. În lipsa Iubirii care ordonează, vindecă și dă sens, omul caută inevitabil substituenți. Însă niciun substitut nu poate împlini inima omului, creată pentru adevăr, pentru relație și pentru viață deplină. Singurul Care poate împlini inima omului este Cel Care a creat-o, iar relația prin excelență care oferă deplinătatea vieții este Relația cu Dumnezeu. Pentru că ' Dumnezeu este iubire ' și ' cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el '. Din experiența noastră cotidiană în comunitatea orădeană, observăm că acest fenomen nu este doar o problemă de sănătate publică, ci una profund spirituală', a răspuns episcopul medic la întrebările privind motivația consumului de droguri în ziua de azi.

Potrivit acestuia, tentația drogurilor nu poate fi explicată suficient dacă se reduce la curiozitate, teribilism sau presiune socială. În adânc, acest fenomen trădează o realitate dureroasă: absența iubirii adevărate și a sensului care descoperă relevanța și conferă consistență vieții.

Omul, continuă episcopul, nu este făcut să trăiască fragmentar, din stimul în stimul, din plăcere în plăcere, ci să se împlinească într-o existență unitară, coerentă, în care inima, mintea și voința se adună în jurul unui rost, pe care nu ți-l dai, ci îl descoperi. Atunci când această unitate se pierde, apare o foame lăuntrică ce caută alinare pe căi greșite, rătăcitoare și distrugătoare', spune arhiereul.

'Trăim într-o epocă a consumului, a divertismentului continuu și a distragerii permanente, în care omul este adesea învățat să funcționeze pe 'pilot automat', devenind rob al propriilor impulsuri și al unei spirale a mecanismelor fiziologice care promit - iar apoi ajung să solicite nevrotic - satisfacția imediată. Libertatea este adesea greșit înțeleasă ca lipsă a oricărei rânduieli sau frontieră, ca autonomie fără disciplină, fără ierarhie a valorilor și fără capacitatea de a distinge ceea ce este esențial de ceea ce este secundar sau accesoriu. În acest climat, drogurile apar ca o soluție facilă, tot mai ieftină și accesibilă, promițând o stare de bine instantanee, fără efort și fără asumare. Ele oferă însă doar o iluzie, o intensitate falsă care nu vindecă, ci adâncește ruptura și drama interioară', afirmă episcopul ortodox.

Când omul este convins că poate găsi 'alternative' la Izvorul Binelui, ajunge să se răcească, să-și scadă vibrațiile și să se rătăcească, să-și construiască singur reguli de funcționare a vieții. Fără repere spirituale și fără cunoaștere, coordonat doar de liberul arbitru, devine fără ocrotire în fața propriilor slăbiciuni.

Episcopul Sofronie spune că tinerii sunt, în mod special, vulnerabili la această înșelare, tocmai pentru că ei întruchipează cel mai limpede măreția la care este chemat omul.

'Tinerețea este vârsta nemijlocitului dor de absolut, a aspirațiilor înalte, a dorinței de a cuceri piscuri. Dacă se poate, aici și acum. Drogurile exploatează tocmai această sete de infinit, promițând înălțimi rapide, dar oferind, în realitate, prăbușiri lăuntrice, 'depresiuni' și depresii. Ceea ce începe ca o evadare sfârșește adesea în anxietate, neliniște profundă, tulburări emoționale severe și, din păcate, tot mai frecvent, în comportamente autodistructive sau chiar în pierderea dorinței de a mai trăi', subliniază interlocutorul.

În acest orizont, lupta cu dependențele nu este, în ultimă instanță, doar o luptă împotriva unei substanțe sau a unui comportament, ci o luptă pentru recâștigarea capacității de a iubi și de a fi iubit, de a înțelege că poți fi iubit așa cum ești, chiar și atunci când ți se pare că 'nu meriți'.

'Schimbarea întru Dumnezeu merită tot efortul! Omul se vindecă nu atunci când este constrâns, judecat sau etichetat, ci atunci când redescoperă că viața lui are valoare, sens și rost. Iar acolo unde iubirea este prezentă - iubire responsabilă, adevărată, jertfelnică - dependența își pierde treptat puterea închipuită și seducția palidă, pentru că inima omului nu mai este nevoită să caute în întuneric ceea ce poate primi, în lumină, ca dar, ca grație', a subliniat episcopul Sofronie.

În cele din urmă, conchide episcopul, omul nu se naște desăvârșit, ci este asemenea unui bloc de piatră prețioasă, asupra căruia se lucrează în timp, daltă cu daltă, virtute cu virtute, până când surplusul este îndepărtat și iese la lumină opera de artă.

'Aceasta este, în fond, și cea mai bună versiune a omului: nu una construită arbitrar, ci una trăită în legătură vie cu Dumnezeu, cu Creatorul și Părintele său, Singurul Care poate da sens deplin vieții', este de părere arhiereul.

Episcopul ortodox Sofronie este medic, absolvent al Facultății de Medicină din Timișoara (1993), și teolog, format la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad (1997). Hirotonit episcop în 1999, a slujit inițial ca episcop al românilor ortodocși din Ungaria, iar din 2007 este episcop al Oradiei. Din 2011 este Doctor în Teologie, titlu obținut cu calificativul 'Magna cum laude'. AGERPRES/(AS - redactor: Eugenia Pașca, editor: Karina Olteanu, editor online: Anda Badea)