Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, a transmis, luni, un mesaj de condoleanțe la slujba de înmormântare a Maicii stavrofore Ierusalima Ghibu, fosta stareță a Mănăstirii Râmeț, în care elogiază 'credința și osteneala' acesteia, un simbol al rezistenței prin credință și curaj mărturisitor în perioada regimului comunist.

'Cu inimile îndurerate și cu recunoștință pentru credința și osteneala sa, prohodim astăzi pe cea care a fost, timp de aproape șapte decenii, apărătoare neînfricată a vechii chinovii a Sfântului Ierarh Ghelasie de la poalele Trăscăului, pe stavrofora Ierusalima Ghibu, stareța Mănăstirii Râmeț. Maica Ierusalima s-a născut la 23 noiembrie 1936, în satul Pianu de Sus din județul Alba. Părinții săi, Vasile și Maria Ghibu, au botezat-o pe viitoarea monahie cu numele Ioana. Ea a crescut împreună cu ceilalți șapte frați ai ei într-o familie credincioasă, întemeiată pe valorile creștine, unchiul ei fiind academicianul Onisifor Ghibu', transmite Patriarhul.

'În perioada în care întunericul ateismului comunist stăpânea pământul românesc, iar monahii erau acuzați pe nedrept de propaganda oficială, tânăra Ioana, la doar 16 ani, a intrat în viața monahală, începându-și ucenicia pe lângă Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț. (...) La 21 iulie 1956, sora Ioana a mers la Mănăstirea Râmeț, urmându-și părintele duhovnicesc, viețuind în această chinovie până la sfârșitul vieții sale. La 2 iulie 1957, sora Ioana a primit tunderea în monahism cu numele Ierusalima, slujba fiind săvârșită de Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț', amintește Patriarhul Daniel.

Începuturile vieții monahale au fost dificile, marcate de sărăcie și lipsuri, însă entuziasmul și credința puternică a celor 20 de ucenice ale Sfântului Dometie au făcut ca acest loc, aproape pustiu, să renască.

'Toată această bucurie avea să se transforme în întristare în anul 1960, deoarece Mănăstirea Râmeț își încetează activitatea prin punerea în aplicare a necruțătorului Decret 410/1959, moment în care personalul mănăstirii este nevoit să părăsească chinovia și să ia calea pribegiei. Întrucât din anul 1956 maica Ierusalima conducea secția de covoare din cadrul mănăstirii, ce aparținea Cooperativei Mureșul - Alba și apoi Cooperativei Record - Aiud, iar covoarele pe care le țeseau maicile erau apreciate de regimul comunist, sub îndrumarea Sfântului Cuvios Dometie, maicile au găsit o casă în Teiuș, iar, mai târziu, în Aiud, pe care le-au cumpărat. Acolo și-au desfășurat activitatea după ce au fost alungate din mănăstire, continuându-și astfel rânduiala de viețuire monahală în lume, dar îmbrăcate în haine civile', se arată în mesaj.

Este evidențiată râvna maicii Ierusalima pentru reactivarea vieții monahale din Mănăstirea Râmeț, demers încununat de succes în urma înmânării unei scrisori demnitarului comunist Paul Niculescu-Mizil.

'În urma acestui demers foarte curajos, ținându-se cont de activitatea de producție a covoarelor făcute de maici, cererea a fost aprobată și s-a permis reactivarea mănăstirii. Astfel, la 1 iulie 1972, maica Ierusalima a fost numită stareță a Mănăstirii Râmeț, conducând cu multă vrednicie mănăstirea vreme de 42 de ani, până în anul 2014. Maica Ierusalima, prin curajul și tăria ei de caracter, le-a încurajat pe maicile din mănăstire și astfel au reușit să străbată una dintre cele mai dificile perioade din istoria recentă a Bisericii noastre', precizează Patriarhul Daniel.

Întâistătătorul BOR elogiază și activitatea de ucenică pe lângă mari părinți duhovnicești, precum Sfântul Cuvios Arsenie de la Prislop sau Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț, 'cel ce i-a fost povățuitor duhovnicesc întreaga sa viață'.

'La Mănăstirea Râmeț, maica Ierusalima s-a bucurat și de lucrarea duhovnicească a părintelui protosinghel Varsanufie Știrban, ucenicul de chilie al Sfântului Dometie, cel care a fost un mare rugător și un duhovnic căutat pentru blândețea și pacea pe care o transmitea celor din jurul său. Tot în aceeași perioadă a viețuit în preajma Mănăstirii Râmeț, într-o chilie pustnicească, părintele Arsenie Praja, mare nevoitor, care adesea era cercetat de maica Ierusalima pentru a primi sfatul și binecuvântarea sa. Maica Ierusalima a fost ajutată adesea și de rugăciunea și sfaturile pustnicului Ioan David de la Strungari, cel care, pentru smerenia sa și pentru ostenelile sale pustnicești, primise de la Dumnezeu darul înainte-vederii și al facerii de minuni. Dorind să sporească evlavia maicilor din mănăstire, stareța Ierusalima obișnuia adesea să meargă cu maicile în pelerinaj la marii duhovnici, cercetându-i de multe ori pe Sfinții Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria, pe Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim sau pe părintele arhimandrit Arsenie Papacioc', reamintește Patriarhul.

Totodată, la Mănăstirea Râmeț, stavrofora Ierusalima a lucrat 'cu energie și devotament' la rezidirea mănăstirii, la ridicarea atelierului de covoare, 'unde mulți ani s-au lucrat scoarțe oltenești și covoare persane pentru export, ajungând în 32 de țări', la construirea chiliilor, a clopotniței și la zidirea bisericii mari a mănăstirii, sfințită la 29 iunie 1992, moment încununat și de proclamarea locală a canonizării Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeț.

Patriarhul amintește că Maica Ierusalima Ghibu, în cei 73 de ani de viețuire monahală, dintre care 42 de ani petrecuți în ascultarea de stareță a Mănăstirii Râmeț, 's-a remarcat ca o monahie curajoasă, care a înfruntat multe primejdii, din iubire față de Hristos și Biserica Sa'.

'Pentru maicile din obște, stareța Ierusalima a fost cu adevărat o mamă duhovnicească. (...) A format duhovnicește multe generații de maici, care acum duc mai departe tradiția monahală autentică, moștenită de la înaintași. Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Cel ce este Învierea și Viața (cf. Ioan 11, 25), să odihnească sufletul roabei Sale, Ierusalima stavrofora, împreună cu drepții, în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi, să mângâie obștea îndurerată a Mănăstirii Râmeț, ucenicii îndoliați și pe toți cei care, astăzi, sunt întristați de plecarea dintre noi a maicii starețe Ierusalima Ghibu. Veșnica ei pomenire din neam în neam!', se mai arată în mesajul Patriarhului Daniel, la slujba de înmormântare a Maicii Ierusalima Ghibu, fosta stareță a Mănăstirii Râmeț. AGERPRES/(AS - redactor: Daniel Popescu, editor: Mihai Simionescu, editor online: Andreea Lãzãroiu)