Cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos este Izvor al Tămăduirii şi izvor de viaţă, a afirmat, vineri, Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieşteanul, care a săvârşit Slujba de Sfinţire a Apei la Catedrala Patriarhală.

"Izvor al Tămăduirii şi izvor de viaţă este cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos, Evanghelia Sa. Atunci când s-a întâlnit la Fântâna lui Iacov cu Femeia Samarineancă, Mântuitorul îi spune acesteia: 'Oricine bea din apa aceasta, de apa din fântână va înseta iarăşi, dar cel ce va avea din apa pe care eu o voi da nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre Viaţa Veşnică'", a spus PS Varlaam, în predica la Sfânta Liturghie oficiată în ziua sărbătorii "Izvorul Tămăduirii".

El a explicat că "de aceea ceea ce ne-a lăsat nouă Hristos este învăţătura Sa, este cuvântul Său, despre care el însuşi a spus 'cuvintele mele sunt duh şi viaţă".

"De asemenea Duhul Sfânt pe care Fiul îl trimite de la Tatăl se face izvor de apă spre Viaţa Veşnică, prin lucrarea pe care el o săvârşeşte până la sfârşitul veacurilor în Biserică. Mântuitorul, aflat la Ierusalim la Sărbătoarea Cincizecimii, strigă către cei adunaţi la sărbătoare: 'Dacă însetează cineva, să vină la mine şi să bea. Cel ce crede în mine, precum zice Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui'. 'Iar aceasta, subliniază Sfântul Ioan Evanghelistul a zis-o despre Duhul pe care aveau să-l primească acei ce cred în el, căci încă nu era dat Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit", a adăugat Varlaam Ploieşteanul.

Preasfinţitul Părinte a explicat că în ziua sărbătorii Izvorul Tămăduirii "ne gândim la acest loc binecuvântat de Maica Domnului din apropierea Constantinopolului", "dar Bisericii Noastre i-au fost lăsate multe izvoare de tămăduire, multe izvoare ale harului, ea însăşi devenind izvor, prin lucrarea Duhului Sfânt în ea".

Sfintele Taine şi Sfântul Mormânt au fost astfel alte "izvoare de tămăduire amintite de înaltul ierarh.

"Cele şapte Sfinte Taine care se lucrează în Biserică, instituită de Domnul Nostru Iisus Hristos, sunt izvoare prin care ni se comunică nouă, sub formă văzută, harul cel nevăzut al Preasfintei Treimi. Izvor este de viaţă şi de tămăduire Sfântul Mormânt, pentru că tot ne aflăm în Săptămâna Luminată, la scurtă vreme după Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. În această perioadă, Biserica ne cheamă prin cuvintele cântării 'veniţi să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă, făcută cu minuni, ci din Izvorul Nestricăciunii, cel ce a izvorât din mormântul lui Hristos întru care ne întărim", a spus episcopul vicar.

PS Varlaam a arătat că "este izvor de binecuvântare şi de tămăduire apa în care suntem botezaţi şi care a fost sfinţită, după cum este izvor de tămăduire apa binecuvântată în slujba de sfinţire a apei sau aghesmei, unde de rugăciune cerem următoarele lucruri: 'şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe ea izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, de puterile cele potrivnice neatinsă, plină de putere îngerească'".

"Izvor de tămăduire şi de viaţă este coasta Mântuitorului Iisus Hristos, din care, în momentul în care sutaşul a înfipt suliţa în trupul Mântuitorului, a curs sânge şi apă, adică Sfânta Euharistie. De aceea, când ne împărtăşim, Biserica împreună cântă 'trupul lui Hristos primiţi şi din Izvorul Cel fără de Moarte gustaţi", a mai spus episcopul vicar patriarhal.

Episcopul Vicar patriarhal a amintit că "izvor de binecuvântare şi de vindecare pentru cei care o cinstesc cu evlavie şi cu credinţă" este şi icoana Maicii Domnului Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu, lăcaş la care se află şi "un izvor ce izvorăşte apă tămăduitoare".

PS Varlaam a săvârşit apoi Slujba de Sfinţire a Apei (Agheasma Mică) din cele patru butoaie, aflate în faţa Baldachinului de Vară de pe Dealul Mitropoliei, din care va fi distribuită apă credincioşilor.

***
Izvorul Tămăduirii este o mare sărbătoarea închinată Maicii Domnului. Nu are dată fixă, fiind trecută în calendar în vinerea din Săptămâna Luminată.

Sărbătoarea aminteşte de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului. Conform tradiţiei, Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare (457-474), înainte de urcarea sa pe tron, un izvor cu apă vindecătoare.

Împăratul Leon, mergând printr-o pădure, a întâlnit un orb rănit care îşi căuta drumul. Leon l-a luat de mână ca să-l conducă, dar, la cererea orbului de a-i da apă, a plecat să caute. Negăsind, a auzit glas Maicii Domnului, care i-a indicat locul unde va găsi apă pentru a potoli setea orbului şi pentru a-i unge ochii lipsiţi de vedere. Urmând cele auzite, Leon a găsit izvorul, care s-a dovedit a fi tămăduitor. Orbul şi-a astâmpărat nu numai setea, dar şi-a recăpătat şi vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulţi bolnavi de-a lungul timpului.

Această sărbătoare închinată Maicii Domnului aminteşte, totodată, şi de Vinerea Mare. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a vărsat atunci lacrimi lângă Crucea Mântuitorului, ni se arată acum ca izvor de nădejde şi de vindecare.

În această zi, în toate bisericile se oficiază slujbe de sfinţire a apei, Agheasma Mică. AGERPRES/(AS - autor: Daniel Popescu, editor: Mihai Simionescu, editor online: Ady Ivaşcu)