Arhiepiscopul-mitropolit romano-catolic de Bucureşti, Aurel Percă, afirmă, în Scrisoarea pastorală pentru Solemnitatea Învierii Domnului, că, din păcate, cântarea de bucurie pascală proclamată de Biserică contrastează cu strigătele ce provin din atâtea situaţii dureroase, tot mai frecvente în lume şi aproape de noi, precum războaiele, nedreptatea, inegalitatea şi sărăcia.

Prezentăm integral textul Scrisorii pastorale, transmisă de IPS Aurel Percă, pentru Solemnitatea Învierii Domnului

"''Nu vă temeţi! Ştiu că îl căutaţi pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat după cum a zis" (Mt 28,5).

Dragi Confraţi preoţi, parohi şi vicari,
Dragi persoane consacrate,
Iubiţi fraţi şi surori în Cristos,

Acesta este anunţul minunat, plin de bucurie şi mângâiere, pe care Evanghelia ni-l dă la celebrarea Paştelui: "Isus a înviat!".

Fie ca această Scrisoare pastorală pe care o adresez clerului, persoanelor consacrate şi credincioşilor din Arhidieceza de Bucureşti, să aducă tuturor bucuria şi speranţa pascală, împreună cu salutul pascal: CRISTOS A ÎNVIAT! PAŞTE FERICIT!
Dragi fraţi şi surori,

"Domnul Isus Cristos a înviat, aleluia, să ne bucurăm!", este minunatul mesaj al Paştelui. Acest mesaj nu a fost înţeles imediat - căci cine mai auzise vreodată de aşa ceva. Chiar dacă îl auziseră, era doar în unele naraţiuni mitologice - păgâne. Mediul evreiesc din care a ieşit Isus, în care a crescut, a predicat, a suferit şi a fost răstignit, nu era, de asemenea, unitar în ceea ce priveşte problema vieţii de după moarte. Nu este surprinzător, prin urmare, când chiar şi apostolilor le-a fost deosebit de greu să accepte şi să creadă în Cristos cel înviat.

Pe parcursul timpului pascal vom putea auzi mai multe despre prezenţa lui Isus şi despre slujirea sa de după înviere în Biserica aflată în formare prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu. Totul va culmina, în cele din urmă, în mărturisirile minunate ale multor martori ai credinţei vii care, parcă fiecare dintre ei mărturiseşte împreună cu Sfântul Paul: "ştiu pe cine am crezut" (2 Tim 1,12), "pentru mine a trăi este Cristos şi a muri este un câştig" (Fil 1,21), "dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este vestirea noastră şi zadarnică este şi credinţa voastră" (1 Cor 15,14).

Paştele, pe care îl sărbătorim şi în acest an, ne oferă ocazia de a trăi bucuria Învierii lui Cristos cu credinţă reînnoită.

Încă o dată suntem atraşi în "povestea" din dimineaţa zilei de duminică, în care mai întâi Maria Magdalena şi apoi Petru şi Ioan găsesc mormântul lui Isus gol. În inimile lor se naşte credinţa pascală. Sfântul Ioan însuşi mărturiseşte că "a văzut şi a crezut" (Ioan 20,8). Această credinţă creşte apoi cu fiecare întâlnire cu Cel Înviat.

Şi nouă, în timp ce ascultăm relatarea acestor evenimente pascale, nu ne poate scăpa faptul că bucuria Învierii lui Cristos este legată de misiune. Nu este suficient ca ucenicii să se poată întâlni cu Cel Înviat, să poată vorbi din nou cu Cristos şi să mănânce cu El, ci, în puterea acestei bucurii, Cristos îi trimite să dea mărturie despre învierea sa: "aşa cum m-a trimis pe mine Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi" (Ioan 20,21).

Ecoul acestui eveniment, care a avut loc la Ierusalim cu douăzeci de secole în urmă, continuă să răsune şi astăzi în Biserică, care poartă în inima sa credinţa vibrantă a acelor martori care au văzut piatra îndepărtată şi mormântul gol şi au crezut, pentru că atunci Stăpânul şi Domnul, viu şi palpabil, s-a arătat Mariei Magdalena, celor doi ucenici din Emaus şi, în sfârşit, celor unsprezece pe când stăteau la masă (cf. Mc 16,9-14).

Învierea lui Cristos nu este rodul unor speculaţii sau al unei experienţe mistice, ci este un eveniment, un fapt care transcende cu siguranţă istoria, dar care are loc într-un moment precis al istoriei, lăsând asupra ei o amprentă de neşters. Este un semn care continuă să marcheze Biserica, pentru a o conduce prin istorie.

Iată de ce astăzi comunitatea ucenicilor misionari ai lui Cristos rupe tăcerea morţii pentru a face loc cântării de bucurie pascală Aleluia, Cristos a înviat!

Din păcate, însă, cântarea de bucurie, Aleluia pascală pe care Biserica o proclamă astăzi contrastează încă cu lamentaţiile şi strigătele care provin din atâtea situaţii dureroase care devin tot mai frecvente în lume şi aproape de noi: războaiele, violenţa, corupţia, nedreptatea, nesiguranţa, inegalitatea, marginalizarea şi sărăcia.

Însă de fiecare dată, la sărbătoarea Învierii, anunţul îngerului către femei răsună din nou în Biserica din întreaga lume şi pentru fiecare dintre noi: "Nu vă temeţi! Ştiu că îl căutaţi pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat după cum a zis!" (Mt 28,5-6), ceea ce este un motiv de speranţă şi de bucurie.

Acesta este punctul culminant al Evangheliei, este Vestea cea bună prin excelenţă: Isus, cel răstignit, a înviat! Acest eveniment este baza credinţei şi a speranţei noastre: dacă Cristos nu ar fi înviat, creştinismul şi-ar pierde valoarea; întreaga misiune a Bisericii s-ar epuiza, pentru că de acolo, de la Înviere, a pornit şi reîncepe mereu misiunea ei.

Mesajul pe care creştinii îl aduc lumii este acesta: Isus, Iubirea întrupată, a murit pe cruce pentru păcatele noastre, dar Dumnezeu Tatăl l-a înviat şi l-a făcut Domn al vieţii şi al morţii. În Isus, Iubirea a triumfat asupra urii, mila asupra păcatului, binele asupra răului, adevărul asupra minciunii, viaţa asupra morţii.

În orice situaţie umană, marcată de fragilitate, de păcat şi de moarte, Vestea cea Bună a Învierii nu este doar un cuvânt, ci o mărturie de iubire gratuită şi fidelă: este ieşirea din sine pentru a-l întâlni pe celălalt, înseamnă a fi aproape de cei răniţi în viaţa lor, înseamnă a împărtăşi cu cei lipsiţi cele necesare, înseamnă a rămâne aproape de cei bolnavi sau bătrâni sau cei excluşi...

"Veniţi şi vedeţi!" că Iubirea este mai puternică, că iubirea dă viaţă, că iubirea face să înflorească speranţa chiar şi în deşert!

Aceste cuvinte simple aş vrea să le reamintesc tuturor fraţilor şi surorilor care trăiesc în viaţa lor patima Domnului; că Isus Cristos a murit şi a înviat tocmai pentru a ne aduce pacea şi a ne lumina cu Adevărul. A murit din cauza păcatelor de astăzi şi a înviat pentru a răscumpăra istoria noastră.

Vestirea Învierii Domnului luminează şi zonele întunecate ale lumii în care trăim. Căci în mijlocul nemulţumirilor şi al neputinţei faţă de destrămarea societăţii noastre şi a valorilor noastre, faţă de încălcarea drepturilor fundamentale ale fiecărei persoane, faţă de lipsa administrării dreptăţii şi a responsabilităţii, Învierea lui Cristos este un motiv de speranţă.

Dacă omul îl îndepărtează pe Cristos şi Învierea sa din viaţa sa, el nu mai are nici o ieşire din situaţiile grele, iar toată speranţa lui ar fi iluzorie. Într-adevăr, dacă Cristos nu ar fi înviat, "răul" ar fi învins în cele din urmă. Dar nu este cazul. Tocmai astăzi, proclamarea Învierii Domnului răspunde cererii constante de Dreptate şi Adevăr şi are un impact puternic asupra vieţii: anunţul Învierii Domnului este veşnica noutate, o noutate care schimbă existenţa celor care o primesc.

Fie ca bucuria proclamării Învierii, pe care noi, creştinii, o celebrăm la Paşte, să-i permită lui Cristos Înviat să deschidă calea libertăţii, a dreptăţii şi a păcii, care face posibilă restabilirea ţesutului social şi contribuie la o bună coexistenţă paşnică între oameni.

Probleme vor rămâne, chiar şi după sărbătoare; dar ceva se întâmplă. După întâlnirea noastră cu Cristos, Domnul răstignit şi înviat, sper că devenim diferiţi: să fie mai multă lumină în noi şi în jurul nostru, mai multă pace, mai multă speranţă, mai multă bucurie, mai multă bunătate, mai multă răbdare, mai multă interconectare cu semenii noştri, mai multă coresponsabilitate şi solidaritate.

De aceea, dragi fraţi şi surori, să deschidem uşa inimilor noastre lui Cristos cel Înviat, pentru creşterea Împărăţiei lui Dumnezeu printre noi, în Arhidieceza noastră şi în Biserica din ţara noastră; pentru sfinţirea şi mântuirea noastră, pentru un viitor luminos. Atunci acest Paşte va fi cu adevărat plin de bucurie, fericit şi binecuvântat.

Dragi fraţi şi surori în Cristos,

Cristos înviat merge înaintea noastră spre cerurile noi şi pământul nou (cf. Ap 21,1), unde vom trăi în sfârşit ca o singură familie, copii ai aceluiaşi Tată. El este cu noi până la sfârşitul veacurilor. Să mergem după el în această lume zdrobită, cântând Aleluia!

În inimile noastre există bucurie şi tristeţe; pe feţele noastre, zâmbete şi lacrimi. Aceasta este realitatea noastră pământească. Dar Cristos a înviat, este viu şi merge cu noi. De aceea cântăm şi mergem, cu ochii aţintiţi spre cer, credincioşi angajamentului nostru în această lume.

Vă reînnoiesc salutul meu pascal tuturor, dragi fraţi şi surori, preoţi şi credincioşi consacraţi şi laici, care alcătuiesc această porţiune a poporului lui Dumnezeu aflat în pelerinaj în Arhidieceza de Bucureşti; îi salut şi pe cei care se unesc cu noi în spirit de credinţă prin intermediul mass-mediei; îi salut pe fraţii şi surorile noastre bolnave, pe emigraţi, pe cei care se află în închisori. Tuturor le spun: "Dumnezeu Atotputernic să vă binecuvânteze în această zi solemnă de Paşti şi, având milă de voi, să vă păzească de orice rău".

Cristos a înviat, aleluia, aleluia, aleluia!

Paşte fericit!

Solemnitatea Învierii Domnului 2024

Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti"

AGERPRES