Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, a afirmat, marţi, în predica rostită la Paraclisul "Sf. M. Mc. Gheorghe" al Reşedinţei Patriarhale că, deşi Maica Domnului a fost mutată la cer prin iubirea şi puterea Fiului ei, ea rămâne prezentă în lume prin rugăciunile ei, prin care izbăveşte din moarte sufletele celor care i se roagă, ea fiind chemată în ziua morţii şi în ziua judecăţii.

"Ea este mijlocitoare, împreună cu Sfântul Ioan Botezătorul, în ziua Judecăţii universale, pentru cei care s-au pocăit, dar nu au mai trăit pentru a arăta faptele pocăinţei. (...) Maica Domnului nu părăseşte lumea, pentru că aceasta este lumea pe care Fiul său a iubit-o şi pe care a mântuit-o. Şi, pentru că Fiul doreşte ca umanitatea să se mântuiască, şi Maica Sa doreşte ca toţi oamenii să se bucure de fericirea veşnică din Împărăţia Preasfintei Treimi", a spus Întâistătătorul BOR, potrivit Agenţiei Basilica a Patriarhiei Române.

Patriarhul a precizat că "Maica Domnului a trecut prin moarte ca toţi oamenii", "însă ea nu mai aşteaptă învierea de obşte, ci Hristos Domnul, Fiul ei, nu a voit să lase descompunerii trupul Maicii Sale şi a luat-o cu Sine la ceruri".

Înaltul ierarh ortodox a explicat că Biserica a numit această sărbătoare cu două nume: "adormire" - pentru a arăta că moartea Maicii Domnului a fost reală şi "mutare la cer", întru slava Fiului ei.

"Această sărbătoare nu se numeşte nici înviere - pentru că nu a văzut-o nimeni înviată după cum a fost văzut Hristos, nici înălţare - cum greşit spun unii din neştiinţă, pentru că ea nu s-a înălţat la cer cu putere proprie cum s-a înălţat Hristos. Ea a fost luată la cer, mutată", a spus PF Daniel, detaliind că această mutare a Fecioarei Maria "nu este o simplă deplasare spaţială de la pământ la cer, ci este şi o mutaţie spiritual-existenţială".

"Mutarea Maicii Domnului este intrarea într-un alt mod de existenţă, acela al vieţii cereşti netrecătoare, o mutare în slava împărăţiei cerurilor. (...) Este o mutare la viaţa veşnică netrecătoare şi o proslăvire a sufletului şi trupului Maicii Domnului, o mutare a ei întru slava împărăţiei cerurilor", a punctat Părintele Patriarh.

Patriarhul a amintit că Adormirea Maicii Domnului este hramul mai multor biserici, mai ales voievodale, care au devenit loc de înmormântare pentru domnitori şi regi, menţionând astfel: Mănăstirea Bistriţa (din Neamţ), unde este înmormântat domnitorul Alexandru cel Bun, Mănăstirea Putna, unde este înmormântat Sfântul Domnitor Ştefan cel Mare ş.a.

***

Potrivit tradiţiei Bisericii, Maica Domnului a trăit mai mulţi ani după înălţarea la cer a Fiului său şi a Domnului nostru Iisus Hristos. Cu trei zile înainte de moarte, ea a fost înştiinţată de Sfântul Arhanghel Gavriil că va trece din lumea aceasta la viaţa veşnică.

Deşi Apostolii erau răspândiţi în lume pentru a propovădui Evanghelia la toate neamurile, au fost prezenţi la eveniment, aduşi prin puterea lui Dumnezeu, Sfânta Fecioară înştiinţându-i asupra a ceea ce avea să se petreacă.

După ce şi-a luat rămas bun de la toţi cei de faţă - notează Sfântul Ioan Damaschin - a urmat momentul în care Domnul Însuşi S-a coborât spre a primi în mâinile Sale sufletul ei cel sfânt (moment ce cunoaşte o bogată reprezentare iconografică în Biserica Ortodoxă). Atunci, ea a rostit: "Fiule, în mâinile Tale îmi dau duhul meu". Acestea zicând, şi-a dat duhul, ca şi când ar fi căzut în somn. Era o adormire, nu o moarte, adică fără durerile morţii, de unde şi denumirea sărbătorii.

Apostolii au luat apoi patul mortuar cu trupul Maicii Domnului, purtându-l spre mormânt. Tradiţia mai notează că mulţime mare de oameni se adunase acolo, uimită de chipul adormirii ei şi de venirea apostolilor. Cortegiul s-a îndreptat spre Ghetsimani, unde i se pregătise un mormânt nou de piatră. Aici, tradiţia cunoaşte două versiuni: după una, trupul a stat trei zile în mormânt, după care a fost ridicat în chip tainic spre lăcaşurile cereşti; după cealaltă, trupul Maicii Domnului a fost răpit la cer chiar din mâinile Sfinţilor Apostolilor Petru şi Pavel în momentul în care se pregăteau să-l pună în mormânt, în mâinile lor rămânând doar pânza în care era înfăşurat. Diferenţele se pot datora şi faptului că în scurt timp a urmat o lungă perioadă de cumplită prigoană împotriva Bisericii, acest fapt neîngăduind o cercetare mai minuţioasă asupra evenimentelor şi a datelor.

Adormirea Maicii Domnului şi ridicarea cu trupul la cer reprezintă ultima taină din lucrarea mântuirii oamenilor. După Învierea lui Hristos, Înălţarea Sa la ceruri şi Pogorârea Duhului Sfânt, Adormirea Maicii Domnului încheie lucrarea mântuirii săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos. AGERPRES/(AS - autor: Daniel Popescu, editor: Florin Marin, editor online: Anda Badea)

Citeşte şi:

SĂRBĂTORI: Adormirea Maicii Domnului