Gospodinele din localităţile judeţului Giurgiu prepară în ziua de 9 martie, de Ziua Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, mucenici din aluat format din apă şi făină pe care l-au frământat cu o seară înainte.

Mucenicii sau măcinicii în forma cifrei opt sunt fierţi apoi în apă cu sare şi zahăr pentru a simboliza lacul în care au fost aruncaţi Sfinţii Mucenici, iar după ce sunt presăraţi cu nucă şi scorţişoară, ajung la biserică pentru a primi binecuvântarea preotului, după care sunt consumaţi în familie.

"În acest an am preparat mucenici mici din făină fierţi în apă, conform tradiţiei locului, dar am făcut şi bradoşi, mucenici din aluat de cozonac împletit în forma unor covrigi mai mari, tot în forma cifrei opt, pe care i-am copt în cuptor şi pe care apoi i-am uns cu miere şi am adăugat nucă şi scorţişoară", a declarat, pentru AGERPRES, Petruţa G, de 58 de ani din satul Izvoru, judeţul Giurgiu.

Femeile din judeţul Giurgiu prepară mucenici pe care îi mănâncă împreună cu familia sau îi împart celor nevoiaşi pentru sufletele celor adormiţi.

"În acest an am făcut mucenici tradiţionali, din cei mărunţi, în forma cifrei opt şi fierţi în apă, aşa e tradiţia locului, aşa am făcut şi pot să spun că sunt gustoşi atât calzi cât şi reci, ţinuţi la frigider", a declarat şi Mărioara F, de 77 de ani din satul Remuş, judeţul Giurgiu.

Pentru pregătirea mucenicilor se foloseşte cantitatea de cinci sute de grame de făină şi o cană cu apă călduţă cu sare, se frământă şi se lasă la dospit.

Din această cocă se se fac apoi şnururi lungi şi subţiri din care se formează opturi sau semnul infinitului. Formele se lasă la uscat după care se pun la fiert în apă cu sare şi zahăr. La final, gospodinele adaugă coajă de lămâie, esenţă de rom, miez de nucă fărâmiţat şi scorţişoară după gust. Preparatul se poate servi cald sau rece.

Potrivit Bisericii Ortodoxe, Sfinţii 40 de Mucenici sunt prăznuiţi în fiecare an la data de 9 martie. Aceşti mucenici au trăit în vremea împăratului Licinius (308-324), prigonitor al creştinilor. Sfinţii 40 de Mucenici erau soldaţi creştini şi făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Aceştia nu erau doar romani de origine, ci şi greci şi armeni.

Aflând despre credinţa lor, Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Deoarece au refuzat, au fost întemniţaţi timp de opt zile şi bătuţi cu pietre, dar prin semne divine au fost întăriţi în dreapta credinţă.

După aceste chinuri guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare, în lacul Sevastiei.

La miezul nopţii, unul dintre cei 40 de mucenici a ieşit din apă din cauza gerului.

Alergând spre baia caldă, pusă de cei ce slujeau idolilor, a murit.

Cei rămaşi să îndure gerul au început să se roage şi s-au petrecut mari minuni, apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra lor. Unul dintre soldaţii de pază, uimit că în miezul nopţii o lumină din cer încălzeşte apa şi că o cunună din cele 40, pogorâte peste mucenici, nu are peste cine să se aşeze, s-a aruncat în apă, mărturisind că şi el este creştin.

Pentru că au fost scoşi vii din lac, comandanţii au poruncit să li se zdrobească picioarele cu ciocanele. Toţi martirii au trecut la cele veşnice în urma acestui supliciu.

Această sărbătoare mai marchează şi sfârşitul zilelor babelor şi începutul anului agricol, motiv pentru care din această zi se scoteau plugurile la reparat şi curăţat.

Dacă la această dată gerul nu s-a dat dus, oamenii aprind focuri şi fac diverse ritualuri de alungare a gerului cum ar fi lovirea pământului cu maiuri ca să iasă căldura din pământ şi să intre gerul sau jocul copiilor peste foc. AGERPRES / (AS - autor: Camelia Bigan, editor: Marius Frăţilă, editor online: Irina Giurgiu)