Botezul Domnului este un act care se petrece în veşnicie, care trezeşte în sufletul fiecărui credincios prezenţa vie a lui Dumnezeu, spune părintele prof. Dr. Emil Nedelea Cărămizaru, parohul Bisericii "Sfântul Gheorghe - Nou" din Bucureşti.

"Botezul Domnului este un praznic atât de mare, atât de important pentru noi creştinii! În această zi, veşnicia se întâlneşte cu timpul creat de Dumnezeu pentru noi, cei ce trecem prin acest dat ontologic şi având această întâlnire cu timpul şi cu veşnicia, lucrăm spre mântuirea sufletelor noastre. Înaintemergătorul Domnului, Ioan, îl vede şi îl primeşte, identificându-l pe Însuşi Fiul lui Dumnezeu, recunoscându-L în acelaşi timp şi ca pe 'Mielul lui Dumnezeu', în perspectiva jerftei de pe Golgota, pe care o prevesteşte astfel", a precizat, pentru AGERPRES, părintele Emil Cărămizaru.

Potrivit acestuia, "actul în sine este unul care se întâmplă în veşnice, este un prezent sfânt şi viu, nu este o comemorare".

"Nu este o comemorare, ci este un act atât de sfânt, tocmai de aceea sărbătoarea Bobotezei, a Botezului Domnului, se numeste şi Teofanie - adică arătarea lui Dumnezeu în deplinătatea slavei Sale - Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Fiul - Logosul întrupat - este prezent în apa Iordanului, Duhul Sfânt ca un porumbel - cum îl identifică Sfântul Ioan Botezătorul - se pogoară deasupra Fiului, iar Tatăl îşi recunoaşte propriul Fiu prin acel glas sfânt şi lămuritor, care străbate veacurile: 'Acesta este Fiul meu cel iubit întru care bine am voit'. Şi Epifanie, pentru că acum se arată strălucirea întregii Dumnezeiri cu iubirea Sa infinită, învederată în acest mărit praznic al Bobotezei, aşa cum este numita sărbătoarea în popor", a spus prof. dr. Cărămizaru.

El a evidenţiat că sunt multe tradiţii ale poporului român, care se manifestă în pioşenie şi evlavie faţă de acest mărit praznic al Botezului Domnului, însă cel mai important moment al vieţii creştine este participarea noastră la Sfânta Liturghie.

"Iar după Sfânta Liturghie, aşa cum ne arată rânduiala bisericească, alcătuită de către Sfântului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, ieşind preoţii din sfântul lăcaş, înconjuraţi de credincioşi, săvârşesc Slujba Agheasmei celei Mari, sfinţind apa, care apoi se pune la loc de cinste în casele fiecăruia, pentru binecuvântarea credincioşilor, a caselor, a ogoarelor şi a tot ceea ce este de buna trebuinţă oamenilor. În acest context, preoţii merg la casele enoriaşilor, binecuvântând cu agheasmă şi vestindu-le acest mare şi sfânt praznic al Botezului Mântuitorului nostru Iisus Hristos", a adăugat Emil Cărămizaru.

El a mărturisit că a păstrat o sticluţă cu agheasmă de la prima sa slujbă în calitate de preot, săvârşită în urmă cu mai mulţi ani.

"Am păstrat o sticluţă de agheasmă de la prima mea slujba, în calitate de preot, şi o ţin cu bucurie şi acum, este limpede precum cristalul... De ce? Pentru ca acolo lucrează harul Sfântului Duh! El a făcut ca şi aceasta agheasmă pe care o păstrez ca pe un odor, să rămână nestricată, să fie curată ca apa de izvor. Pentru cei care cred cu adevărat, acest lucru nu este unul care să impresioneze, este ceva firesc, pentru că apa, ca şi element material creat de Dumnezeu, primeşte prin rugăciune şi prin implorarea Sfântului Duh lumină din lumină!", a încheiat parohul Bisericii 'Sfântul Gheorghe - Nou' de la "Kilometrul Zero" al României. AGERPRES/(A - autor: Cătălina Matei, editor: George Onea, editor online: Alexandru Cojocaru)