Nicio coroană sau buchet de flori nu au fost depuse sâmbătă, , la sarcofagul lui Iancu de Hunedoara din interiorul Catedralei Romano-Catolice din Alba Iulia, la împlinirea a 562 de ani de la moartea voievodului.

La câţiva metri de sarcofag puteau fi observate însă, pe un stativ, mai multe coroane cu panglici în culorile roşu, alb şi verde, depuse de-a lungul timpului de diferite organizaţii din Ungaria, alături de care cineva a pus sâmbătă şi un steag al României.

La căpătâiul sarcofagului, monument funerar pe care sunt ilustrate scene de luptă şi inscripţia 'S-a stins lumina lumii ', s-au oprit în schimb foarte mulţi dintre turiştii români şi străini care au vizitat sâmbătă Cetatea Alba Carolina.

Sarcofagul se află în colaterala sudică, în apropierea scării renascentiste, la intrarea în catedrală pe partea dreaptă. Potrivit unor istorici, locul în care este înmormântat în catedrală voievodul nu ar coincide cu cel unde este amplasat în prezent sarcofagul. Monumentul a fost mutat de mai multe ori de-a lungul secolelor, de teamă ca rămăşiţele lui Iancu de Hunedoara să nu fie profanate în timpul invaziilor.

Prin victoria împotriva otomanilor din 22 iulie 1456, de la Belgrad, a fost oprită invazia turcilor spre Europa Centrală pentru 70 de ani. În amintirea acestei victorii, în toate bisericile de rit catolic din lume bat clopotele zilnic, la ora 12,00. Printr-o bulă papală, emisă pe 6 august 1456, în ziua în care papa a aflat de izbânda lui Iancu de Hunedoara, s-a decretat ca în fiecare zi "până la sfârşitul veacurilor", la ora 12,00, în bisericile catolice să se tragă clopotele pentru a marca astfel marea victorie antiotomană.

Voievodul a murit la câteva zile după victoria de la Belgrad, în 11 august, în tabăra de la Zemun, din cauza ciumei.

Alături de monumentul funerar al lui Iancu de Hunedoara se află cel al fratelui său, mort la 1442, şi al fiului său, Laszlo, decedat la 1458.

Catedrala Romano-Catolică "Sfântul Mihail" din Alba Iulia este cel mai bine păstrat vestigiu sacral medieval din Europa Centrală. Aici se află şi locul de veci al altor principi din familiile Sigismund, Rakoczy şi Bethlen.

Începuturile catedralei se regăsesc înainte de anul 1000. Ea a fost construită în secolele XII-XIII, pe locul unei biserici mai vechi. Arhitectura acesteia, care îmbină elemente aparţinând stilurilor romanic târziu şi gotic timpuriu, este creaţia mai multor ateliere de meşteri din Europa Central-Vestică, în special de origine franceză. În epoca Renaşterii, catedrala a primit câteva adaosuri. AGERPRES / (AS - autor: Marinela Brumar, editor: Marius Frăţilă, editor online: Daniela Juncu)