Sfânta Muceniţă Tatiana diaconiţa este sărbătorită în aceste zile la Catedrala mitropolitană "Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir" din Craiova, care adăposteşte o parte din moaştele acesteia, alături de cele ale Sfinţilor Nifon, Serghie şi Vah.

Potrivit Mitropoliei Olteniei, momentele liturgice dedicate prăznuirii Sfintei Muceniţe vor începe joi seara, când moaştele acesteia vor fi purtate în procesiune în jurul Catedralei mitropolitane, după slujba Vecerniei unită cu Litia, programul serii continuând cu Utrenia şi, către miezul nopţii, Sfânta Liturghie.

Vineri, 12 ianuarie, în ziua de prăznuire a Sfintei Tatiana, Liturghia va fi săvârşită de către ÎPS Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, iar răspunsurile la strană vor fi date de Grupul psaltic "Sfântul Mare Mucenic Dimitrie", dirijat de prof. Victor Şapcă.

Moaştele Sfintei Tatiana au fost aduse în ţara noastră de către boierii Craioveşti, de la Constantinopol, după anul 1453. Ele au fost aşezate iniţial la Mănăstirea Bistriţa, din judeţul Vâlcea. De aici au fost mutate de către Neagoe Basarab la Biserica Domnească din Curtea de Argeş. După reorganizarea Mitropoliei Olteniei, la 25 octombrie 1949, în timpul Mitropolitului Firmilian al Olteniei, capul Sfintei a fost adus la Catedrala mitropolitană din Craiova, unde se găseşte şi astăzi spre cinstire şi închinare, alături de moaştele Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah şi ale Sfântului Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului.

Potrivit Mitropoliei Olteniei, Sfânta Muceniţă Tatiana s-a născut în Roma veche, într-o familie nobilă, dar care cunoscuse credinţa creştină şi o păstra în taină din cauza persecuţiilor împăratului roman Antonim Eliogabal (218-222). Tatăl Sfintei Tatiana a fost de trei ori consul, însă era creştin binecredincios şi temător de Dumnezeu care păzea în taină credinţa cea dreaptă, pe care a împărtăşit-o şi fiicei sale.

După moartea persecutorului Antonim, pe tronul Romei a urcat tânărul împărat Alexandru Sever (223-235), care avea doar 16 ani când a ajuns la domnie şi care a învăţat de la mama sa, care era creştină, să-L cinstească pe Hristos, însă nu cu dreaptă credinţă, acceptând şi cultul zeilor, în palatul său găsindu-se, pe lângă chipul lui Hristos, şi statuile zeilor Apolo şi Orfeu, dar şi imaginea lui Avraam, cel din legea veche. Alexandru, deşi nu-i prigonea pe creştini, fiind născut din mamă creştină, era amăgit de antipaţii săi, care făceau mult rău celor care-L cinsteau pe Hristos. Pentru râvna cu care slujea Biserica, Sfânta Muceniţă Tatiana a suferit martiriul în timpul acestui împărat pentru că a refuzat să jertfească idolilor. După mai multe pedepse (bătăi, scoaterea ochilor, flagelarea cu biciul, aruncarea în temniţă, tăierea sânilor, aruncarea la fiare, aruncarea în foc), care nu au avut niciun rezultat, judecătorul a hotărât moartea sfintei prin tăierea capului. Scos din dregătoria sa, lângă acesata a suferit martiriul, prin decapitare, şi tatăl ei.

Datorită curăţiei în care îşi ducea viaţa, Sfânta Muceniţă Tatiana a fost aşezată de Biserica din Roma în rândul diaconiţelor. AGERPRES/(AS - autor: Maria Mitrică, editor: Diana Dumitru, editor online: Andreea Lăzăroiu)