Copiii nu pot fi protejați prin conferințe, ci prin intervenții rapide, specialiști pregătiți și instituții care își fac datoria!

* Av. Geta Lupu, președintele Asociației 'Justiție pentru Minori' Iași: 'Nu avem nevoie de încă o demonstrație că știm ce probleme există, ci de dovada că suntem capabili să le rezolvăm. Copilul abuzat nu poate aștepta până când instituțiile termină de coordonat proceduri și organizat conferințe.'

Conferința organizată la Palatul Victoria cu prilejul încheierii proiectului privind consolidarea răspunsului la violența împotriva copiilor, implementat de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție în parteneriat cu Ministerul Justiției din Polonia, cu sprijinul UNICEF România și finanțarea Comisiei Europene, readuce în atenția publică o problemă fundamentală: capacitatea statului român de a-și proteja efectiv copiii împotriva violenței, abuzului și exploatării.
Salutăm orice inițiativă care urmărește îmbunătățirea politicilor publice, consolidarea cooperării instituționale și dezvoltarea unor mecanisme mai eficiente de protecție a minorilor. Salutăm, de asemenea, implicarea partenerilor europeni și a organizațiilor internaționale în susținerea acestui obiectiv. Este important ca România să învețe din experiența altor state și să își îmbunătățească permanent legislația și instituțiile.

Cu toate acestea, Asociația 'Justiție pentru Minori' Iași consideră că trebuie spus un lucru fără echivoc: orice proiect, strategie sau conferință dedicată protecției copilului riscă să rămână doar o acțiune de imagine dacă nu este urmată de investiții concrete în oamenii, serviciile și mecanismele care intervin atunci când un copil este abuzat.

Nu ducem lipsă de declarații despre importanța interesului superior al copilului. Nu ne lipsesc strategiile, protocoalele și angajamentele instituționale. Ceea ce trebuie să demonstrăm este că aceste angajamente funcționează în realitate, acolo unde un copil cere ajutor, unde o familie sesizează un abuz, unde un profesor observă semnele unei agresiuni sau unde o victimă are nevoie urgentă de protecție, examinare medicală, asistență juridică și sprijin psihologic.

Când vorbim despre un copil abuzat, timpul nu este o simplă variabilă administrativă, ci o condiție esențială a protecției sale. O intervenție întârziată poate permite repetarea abuzului, poate compromite identificarea și conservarea probelor, poate agrava trauma și poate reduce șansele ca victima să primească sprijinul de care are nevoie. De aceea, coordonarea instituțională trebuie să însemne acțiune rapidă, responsabilități precise și răspuns efectiv, nu doar schimburi de adrese și proceduri birocratice.

Considerăm că resursele financiare destinate protecției copilului trebuie direcționate cu prioritate către câteva componente fără de care niciun sistem nu poate funcționa eficient.

Avem nevoie de programe permanente de pregătire și specializare a profesioniștilor care intră în contact cu minorii victime ale violenței. Nu este suficient ca un angajat al unei instituții să participe la un curs sau la o sesiune de informare. El trebuie să știe să identifice semnele abuzului, să discute cu un copil traumatizat fără să îl intimideze, să recunoască mecanismele de manipulare și constrângere, să evite victimizarea secundară și să aplice corect procedurile legale. Mai mult, specializarea trebuie evaluată prin rezultate: cât de corect sunt identificate cazurile, cât de repede se intervine, câte victime ajung la servicii specializate și cât de eficient sunt protejate ulterior.

Asociația 'Justiție pentru Minori' solicită constituirea unor echipe pluridisciplinare de caz, cu responsabilități clare și capacitatea de a interveni coordonat. Un copil abuzat nu poate fi tratat fragmentat, în funcție de competențele administrative ale fiecărei instituții. Este nevoie de colaborarea efectivă dintre asistentul social, psiholog, medic, polițist, procuror și specialistul în drepturile copilului. Fiecare trebuie să știe ce are de făcut, în ce termen și cui îi transmite informațiile necesare, cu respectarea confidențialității și a interesului superior al minorului. Un caz trebuie să aibă un traseu clar, un responsabil de coordonare și un plan individualizat de intervenție.

De asemenea, trebuie dezvoltate echipe de intervenție efectivă pentru sesizările primite prin Numărul Unic Național 119. Nu este suficient să avem un număr de telefon la care cineva poate semnala un abuz.

În spatele fiecărui apel trebuie să existe capacitatea de a evalua urgența, de a verifica situația și de a trimite rapid specialiști la fața locului, atunci când circumstanțele o impun. Un apel privind un copil aflat în pericol nu trebuie să se transforme într-un simplu număr de înregistrare. Trebuie să declanșeze un mecanism de intervenție, cu responsabilități și termene de răspuns bine stabilite.

Totodată, este imperativă adaptarea examinării medico-legale la particularitățile copiilor victime. Un minor care a trecut printr-un abuz fizic sau sexual nu trebuie supus unor proceduri care îi amplifică suferința. Examinările trebuie realizate de personal instruit, în spații adecvate, cu respectarea demnității, intimității și nevoilor emoționale ale copilului. Este imperioasă nevoie de o colaborare funcțională între serviciile de medicină legală, unitățile medicale, organele judiciare și specialiștii în protecția copilului, astfel încât evaluările să fie realizate la timp, probele să fie conservate corespunzător, iar victima să nu fie obligată să treacă prin examinări și relatări repetate, evitabile.

În același timp, în opinia noastră România trebuie să își evalueze obiectiv situația actuală. Nu putem construi politici publice eficiente fără să știm cu exactitate de unde plecăm. Avem nevoie de date centralizate și comparabile privind tipurile de abuz, cauzele și circumstanțele producerii acestora, distribuția cazurilor pe regiuni și județe, traseul dosarelor prin poliție, parchete și instanțe, durata intervențiilor, soluțiile pronunțate și accesul victimelor la servicii de recuperare. Trebuie să identificăm zonele în care serviciile sunt insuficiente, instituțiile în care se înregistrează întârzieri și categoriile de copii care rămân insuficient protejate. Numai o asemenea evaluare poate fundamenta măsuri realiste și poate permite verificarea progresului.

În plus, trebuie facilitat accesul victimelor la ajutorul financiar prevăzut de Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor. Drepturile recunoscute de lege nu trebuie să rămână inaccesibile din cauza necunoașterii procedurilor, a dificultăților birocratice sau a lipsei de îndrumare. Copiii victime și reprezentanții lor trebuie informați și sprijiniți efectiv pentru obținerea ajutorului financiar, a compensației financiare în condițiile legii și a celorlalte forme de asistență la care au dreptul. O victimă nu trebuie să fie nevoită să lupte singură cu sistemul pentru a beneficia de drepturile pe care statul i le recunoaște.

Nu în ultimul rând, este necesară o coordonare operațională reală între Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, Direcțiile și Serviciile Publice de Asistență Socială de la nivel local, serviciile de medicină legală, instanțele de judecată, poliție, parchete și serviciile de asistență juridică din cadrul barourilor. Aceste instituții nu trebuie să funcționeze ca insule administrative, fiecare așteptând documente sau solicitări de la cealaltă. Trebuie să existe proceduri comune, persoane de contact desemnate, comunicare securizată, termene de intervenție și mecanisme de urmărire a fiecărui caz până la asigurarea protecției și sprijinului necesar copilului.

Aici trebuie să meargă banii: în specialiști bine pregătiți, echipe mobile, servicii medicale și psihologice adaptate, asistență juridică și financiară accesibilă și instituții care pot interveni împreună, fără întârzieri.

Asociația 'Justiție pentru Minori' Iași consideră că rezultatele proiectului prezentat la Palatul Victoria trebuie să fie transformate într-un plan concret de acțiune, cu buget, termene, instituții responsabile și indicatori de performanță. Nu este suficient să afirmăm că instituțiile trebuie să colaboreze. Trebuie să știm cine coordonează intervenția, cine răspunde pentru întârzieri, cine urmărește cazul și ce se întâmplă atunci când un copil nu primește protecția necesară.

Propunem ca rezultatele proiectului să fie urmate de o evaluare națională a capacității de intervenție în cazurile de abuz asupra minorilor, de constituirea și operaționalizarea echipelor pluridisciplinare de caz, de dezvoltarea echipelor de intervenție pentru sesizările 119 și de stabilirea unor standarde unitare privind timpul de răspuns. Solicităm, de asemenea, dezvoltarea unor mecanisme de sprijin juridic și financiar pentru victime, extinderea serviciilor specializate de examinare și recuperare și implicarea organizațiilor neguvernamentale cu experiență în domeniul protecției copilului în elaborarea și monitorizarea politicilor publice.

Ne dorim ca parteneriatul cu UNICEF, Comisia Europeană și instituțiile din alte state să producă efecte concrete și de durată. Dar succesul nu trebuie evaluat prin numărul de participanți la conferințe, de proiecte finalizate sau de documente elaborate. Trebuie evaluat prin numărul copiilor care au fost protejați la timp, prin reducerea recidivei abuzurilor, prin accesul victimelor la servicii și prin încrederea pe care copiii și familiile lor o pot avea în instituțiile statului.

Un copil care cere ajutor nu are nevoie să afle care instituție are competența să îi rezolve problema. Are nevoie ca toate instituțiile să știe ce au de făcut și să acționeze împreună.

Asociația 'Justiție pentru Minori' Iași își reafirmă disponibilitatea de a contribui la acest efort prin expertiză juridică, propuneri legislative, colaborare cu specialiștii și participare la inițiative de prevenire și combatere a abuzurilor împotriva minorilor. Protecția copilului nu trebuie să fie un subiect de imagine și nici o temă abordată doar atunci când un caz dramatic ajunge în atenția opiniei publice. Ea trebuie să fie o obligație instituțională permanentă, susținută prin resurse și verificată prin rezultate.

Nu numărul conferințelor organizate demonstrează cât de mult ne pasă de copii, ci numărul celor pe care reușim să îi salvăm de la abuz. Nu strategiile îi protejează, ci oamenii pregătiți, instituțiile care funcționează și intervențiile care ajung la timp.

Iar dacă avem de ales unde să investim următorul euro destinat protecției copilului, răspunsul ar trebui să fie simplu: nu într-o nouă paradă instituțională, ci în capacitatea reală de a ajunge la copilul care are nevoie de ajutor.

Avocat GETA LUPU,
Președintele Asociației 'Justiție pentru Minori' Iași