Libertatea presei nu este la discreția președintelui! România nu trebuie să se întoarcă la vremurile în care întrebările incomode erau pedepsite!

La 37 de ani de la căderea regimului comunist avem candidați interziși iar mai nou avem și ziariști interziși. România ar trebui să fie un stat în care libertatea de exprimare, dreptul la informare și independența presei sunt valori respectate fără excepție, inclusiv și mai ales de cei aflați în cele mai înalte funcții ale statului.

Din păcate, ceea ce s-a întâmplat la Palatul Cotroceni demonstrează că aceste principii pot fi puse sub semnul întrebării chiar de la nivelul instituției care ar trebui să reprezinte întreaga națiune.

Decizia președintelui Nicușor Dan de a-i interzice jurnalistului Ovidiu Vanghele accesul la conferințele de presă de la Palatul Cotroceni pe întreaga durată a mandatului său ridică o problemă gravă privind respectarea libertății presei și raportarea puterii la întrebările incomode. Motivul invocat de șeful statului, referitor la presupuse injurii adresate anterior de jurnalist, nu poate înlocui obligația instituțiilor publice de a respecta cadrul legal și de a asigura accesul nediscriminatoriu al reprezentanților mass-media.

Un președinte nu este proprietarul instituției pe care o conduce, iar Palatul Cotroceni nu este o proprietate personală în care accesul se acordă sau se retrage în funcție de simpatiile, antipatiile ori nemulțumirile celui care ocupă temporar funcția prezidențială.

Întrebările incomode fac parte din democrație. Critica face parte din democrație. Inclusiv întrebările care deranjează, care pun sub semnul întrebării decizii politice sau care cer explicații privind numirile din justiție trebuie să își găsească locul într-un stat democratic. Dacă un jurnalist greșește prin limbajul folosit, există mecanisme legale prin care situația poate fi analizată. Excluderea sa de la conferințele de presă pentru întreaga durată a unui mandat prezidențial nu poate deveni o metodă de gestionare a criticii.
Articolul 30 din Constituția României garantează libertatea de exprimare și interzice cenzura, iar articolul 31 consacră dreptul la informație.

În același timp, articolul 18 din Legea nr. 544/2001 prevede obligația autorităților publice de a acorda acreditare ziariștilor fără discriminare. Aceste garanții nu sunt simple declarații de principiu, ci obligații care trebuie respectate de toate instituțiile statului

Nu putem vorbi despre transparență, reformă și democrație în timp ce accesul presei la informații ajunge să depindă de cât de confortabil se simte un demnitar în fața întrebărilor primite.

Astăzi este un jurnalist căruia i se transmite că nu mai are voie să pună întrebări la Cotroceni. Mâine, cine va mai putea fi exclus pentru că îndrăznește să critice o decizie a puterii? Unde trasăm limita dintre autoritatea funcției publice și tentația de a reduce la tăcere vocile incomode?

Solicit Administrației Prezidențiale să clarifice public temeiul juridic al acestei măsuri și să asigure respectarea drepturilor reprezentanților presei. Instituțiile statului trebuie să fie deschise cetățenilor și jurnaliștilor, nu transformate în spații în care întrebările sunt tolerate doar atunci când convin celor aflați la conducere.Democrația nu se măsoară în declarațiile frumoase ale celor aflați la putere, ci în felul în care aceștia acceptă să fie întrebați, criticați și trași la răspundere.

Am ieșit din comunism în urmă cu 37 de ani dar avem candidați interziși iar acum avem și ziariști interziși. Nu avem voie să păstrăm reflexele lui sub o altă formă și cu o altă denumire. Libertatea presei nu este un privilegiu acordat de președinte, ci un drept fundamental care trebuie apărat indiferent cine ocupă Palatul Cotroceni.

Vă mulțumesc!

Cu deosebit respect,
Deputat S.O.S. România,
Oltenașu Sorin-George