Plafonarea adaosului comercial între protecția consumatorului și realitatea prețurilor

La 31 decembrie 2026 se încheie perioada de aplicare a plafonării adaosului comercial pentru anumite produse agricole și alimentare, instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 67/2023 și prelungită prin intervențiile legislative ulterioare, în prezent până la această dată inclusiv.

Apropierea acestui termen readuce în atenția Parlamentului una dintre contradicțiile persistente ale economiei românești, aceea că munca și veniturile unei părți considerabile a populației nu mai păstrează întotdeauna o corespondență echitabilă cu prețul bunurilor indispensabile existenței, în timp ce diferențele dintre remunerația producătorului și costul suportat de consumator continuă să ridice întrebări asupra distribuției valorii economice.

Instituită în anul 2023, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 67/2023, pentru limitarea creșterii excesive a prețurilor unor alimente de bază, această reglementare a urmărit protejarea puterii de cumpărare, însă apropierea termenului de încetare reclamă o evaluare care să depășească simpla comparație a prețurilor și să stabilească în ce măsură beneficiile intervenției au fost resimțite efectiv de populație.

Pentru o familie cu doi copii, procurarea pâinii, laptelui, ouălor, cărnii, legumelor și fructelor reprezintă o necesitate permanentă, însă atunci când acestor cheltuieli li se adaugă obligațiile aferente locuinței, energiei, transportului și educației, orice majorare a prețurilor restrânge posibilitatea unei administrări echilibrate a veniturilor și transformă satisfacerea unor necesități elementare într-o succesiune de renunțări.

În cazul pensionarilor cu venituri reduse, al familiilor monoparentale și al gospodăriilor întreținute dintr-un singur salariu, această disproporție dobândește o gravitate socială suplimentară, deoarece insuficiența resurselor materiale nu afectează exclusiv consumul, ci limitează autonomia persoanei, libertatea alegerilor cotidiene și posibilitatea conservării unui standard de viață compatibil cu demnitatea umană.

Inegalitatea economică devine cu atât mai profundă atunci când diminuarea consumului nu rezultă din cumpătare sau dintr-o opțiune individuală, ci din imposibilitatea obiectivă de a susține cheltuielile necesare existenței, iar valoarea muncii încetează să mai ofere siguranța materială pe care societatea o asociază, în mod legitim, participării active la viața economică.

Limitarea adaosului comercial pentru anumite produse alimentare nu poate fi apreciată independent de evoluția prețurilor celorlalte bunuri consumate de aceeași gospodărie, deoarece avantajul obținut prin temperarea costului unor alimente poate fi diminuat sau chiar anulat prin majorările aplicate altor categorii de produse.

De exemplu, o familie care beneficiază de prețuri mai temperate pentru făină, ulei, lapte sau zahăr, dar suportă concomitent scumpirea detergentului, a produselor de igienă, a articolelor pentru întreținerea locuinței și a alimentelor neincluse în reglementare, poate ajunge să suporte cheltuieli totale similare sau chiar superioare celor anterioare, deși o parte dintre produsele cumpărate beneficiază în continuare de limitarea adaosului comercial.

Analizele prezentate de Consiliul Concurenței indică faptul că majoritatea produselor incluse în reglementare au înregistrat reduceri de prețuri, confirmând efectul favorabil al măsurii asupra consumatorilor acestor categorii de produse. În același timp, cercetările privind efectul economic de tip 'waterbed' au evidențiat posibilitatea recuperării pierderilor de profitabilitate aferente produselor plafonate prin creșterea marjelor și a prețurilor pentru alte produse, alimentare și nealimentare. Aceste rezultate justifică evaluarea efectului net al reglementării asupra bugetului gospodăriilor, fără a confunda efectele economice identificate cu demonstrarea unor practici comerciale nelegale și fără a ignora diferențele determinate de costurile efective ale aprovizionării și comercializării.

O intervenție economică destinată protejării consumatorului își îndeplinește finalitatea numai în măsura în care produce o diminuare reală a sarcinii financiare suportate de acesta, nu atunci când avantajul acordat pentru anumite bunuri este absorbit prin alte cheltuieli ale aceleiași gospodării.

Prețul unui aliment reprezintă expresia economică a unei succesiuni de activități, de la cultivarea pământului și creșterea animalelor până la procesare, transport, distribuție și comercializare, iar justețea raporturilor dintre participanții la acest circuit presupune ca valoarea creată să fie remunerată corespunzător contribuției fiecăruia, fără ca diferențele de putere economică să determine avantaje disproporționate.

Atunci când un crescător de animale valorifică laptele la un preț care reflectă cu dificultate costurile efective ale producției, în timp ce consumatorul achită la raft un preț considerabil mai ridicat, diferența nu constituie prin ea însăși dovada unei practici abuzive, însă justifică o evaluare riguroasă a costurilor de colectare, procesare și distribuție, precum și a adaosurilor succesive care alcătuiesc prețul final.

O situație asemănătoare poate fi întâlnită în cazul producătorilor de legume și fructe, ale căror venituri depind de caracterul sezonier al producției, de posibilitățile de depozitare și de capacitatea de negociere în raporturile cu intermediarii, în timp ce consumatorul suportă costul final al întregului circuit comercial. Echitatea economică nu presupune diminuarea arbitrară a remunerației comercianților și nici transferarea obligației de protejare a consumatorului exclusiv asupra producătorilor, dar păstrarea unei proporții rezonabile între costurile efective, contribuția economică și beneficiile obținute.

Diminuarea puterii de cumpărare produce consecințe care depășesc gospodăria individuală, deoarece restrângerea achizițiilor alimentare poate conduce la reducerea comenzilor către unitățile de procesare, la diminuarea cererii pentru producția agricolă și, ulterior, la dificultăți în conservarea capacităților productive și a locurilor de muncă. O unitate de procesare a laptelui, a cărnii sau a legumelor nu își poate menține aceeași activitate în condițiile unei diminuări persistente a cererii, după cum agricultorii nu își pot fundamenta dezvoltarea exploatațiilor în absența unor perspective rezonabile de valorificare a producției.

Se conturează astfel o relație de interdependență între veniturile populației, continuitatea producției și stabilitatea ocupării forței de muncă, în care restrângerea consumului poate accentua dificultățile economice ale întreprinderilor, iar diminuarea activității productive poate genera, la rândul său, insecuritate materială pentru salariați și familiile acestora.

Protejarea puterii de cumpărare și conservarea capacității naționale de producție alimentară nu constituie obiective concurente, însă două condiții ale aceleiași stabilități economice, a cărei absență afectează atât bunăstarea individuală, cât și autonomia economică a societății.

Posibilitatea prelungirii plafonării adaosului comercial sau a extinderii acesteia asupra altor categorii de produse trebuie apreciată prin raportare la rezultatele efective ale reglementării, la evoluția prețurilor alimentare și nealimentare, la comportamentul comercial al operatorilor economici și la consecințele asupra producției agricole și industriei alimentare.

Evaluarea autorităților trebuie să permită delimitarea majorărilor justificate prin creșterea costurilor de producție și distribuție de eventualele practici comerciale care au transferat asupra consumatorului sarcini financiare suplimentare, precum și stabilirea măsurii în care plafonarea a contribuit la conservarea puterii de cumpărare.

Nu poate fi considerată suficientă o politică economică ale cărei rezultate sunt apreciate exclusiv prin evoluția unui număr restrâns de prețuri, după cum nici libertatea comerțului nu poate fi invocată independent de obligația respectării concurenței loiale și de responsabilitatea socială aferentă activității economice.

Totodată, caracterul temporar al reglementării obligă la o apreciere atentă a proporționalității și a consecințelor sale, astfel încât protecția consumatorului să nu fie realizată prin diminuarea viabilității economice a producătorilor și a întreprinderilor mici, iar menținerea libertății comerciale să nu conducă la accentuarea vulnerabilității materiale a populației.

Înaintea încetării aplicabilității plafonării adaosului comercial, consider necesară clarificarea unei întrebări fundamentale pentru politica economică a anului 2027, a contribuit această reglementare la diminuarea efectivă a cheltuielilor suportate de familiile din România sau a determinat, în anumite situații, o redistribuire a costurilor între diferitele categorii de produse?

Răspunsul trebuie fundamentat pe evoluția reală a consumului, a prețurilor și a veniturilor, inclusiv prin raportare la structura cheltuielilor gospodăriilor, cu respectarea intereselor legitime ale producătorilor, comercianților și consumatorilor, deoarece niciunul dintre aceștia nu poate fi desprins de relațiile economice care asigură funcționarea întregii societăți.

Decizia privind continuarea, modificarea sau încetarea plafonării trebuie să urmărească protejarea efectivă a puterii de cumpărare, remunerarea echitabilă a producției și conservarea concurenței loiale, fără a transforma dificultățile unei categorii economice într-o povară transferată asupra alteia. Totodată, autoritățile trebuie să analizeze și alternativele de sprijin direct pentru gospodăriile vulnerabile și măsurile de reducere a costurilor de producție și distribuție.

O economie nu își poate revendica prosperitatea numai prin valoarea bunurilor pe care le produce și le comercializează, atât timp cât accesul la acestea devine tot mai dificil pentru cei care contribuie, prin propria muncă, la crearea acelei prosperități. Justețea unei ordini economice se exprimă prin capacitatea de a asigura o corespondență demnă între valoarea muncii, prețul bunurilor esențiale și posibilitățile reale de existență ale cetățenilor.

Deputat neafiliat de Vaslui
Raisa Enachi

9 noiembrie 2026