Povestea unui copil din Tomisul antic, păstrată aproape 2.000 de ani într-un sarcofagHome » Povestea unui copil din Tomisul antic, păstrată aproape 2.000 de ani într-un sarcofag

Un sarcofag roman descoperit intact la Constanța dezvăluie povestea unui copil care a trăit în urmă cu aproape două milenii. În mormântul său, arheologii au găsit jucării, podoabe și urme ale unor flori depuse la înmormântare. Descoperirea, realizată în cadrul unei cercetări arheologice preventive efectuate de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța și autorizată de Ministerul Culturii, oferă o mărturie despre viața, ritualurile și legăturile afective ale locuitorilor anticului Tomis.

O poveste păstrată sub pământ aproape două milenii

În urmă cu aproape 2.000 de ani, în orașul roman Tomis, un copil de numai 1-3 ani a fost înmormântat într-un mic sarcofag de piatră. Alături de el au fost așezate două jucării din lut: un cocoș și un căluț cu rotițe. Au fost depuse podoabe, obiecte de bronz și aur, dar și ghirlande de flori și frunze.

Nu știm cine erau părinții copilului, cum îl chema sau care a fost cauza morții sale. Știm însă, datorită obiectelor descoperite, că înmormântarea a fost însoțită de gesturi de dragoste și de un ritual foarte atent pregătit.

Aproape două milenii mai târziu, povestea sa a ieșit din nou la lumină, în timpul unor cercetări arheologice preventive desfășurate pe strada Artileriei nr. 4, în municipiul Constanța.

Aici, pe un teren pe care urma să fie construit un imobil particular, arheologii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța au identificat un sarcofag de calcar care păstra intactă o parte remarcabilă a conținutului său.

Descoperirea este considerată de specialiști una excepțională pentru arheologia funerară a Tomisului roman.

Jucării, podoabe și urmele unor flori

Sarcofagul, datat preliminar în secolele II-III d.Hr., este realizat din calcar, cu un capac în formă de acoperiș, prevăzut cu acrotere la colțuri. Acesta era fixat cu două lame de plumb și sigilat cu mortar hidrofug.

Modul în care mormântul a fost închis a contribuit la păstrarea unor materiale care, în condiții obișnuite, se degradează în timp.

În interior, arheologii au identificat rămășițele unui copil cu vârsta estimată între 1 și 3 ani. Scheletul, cu o lungime de aproximativ 63 de centimetri, pare să se fi păstrat în condiții bune, iar în zona craniului au fost descoperite inclusiv numeroase șuvițe de păr.

Corpul fusese înfășurat într-un material textil, într-o manieră care sugerează un tratament asemănător mumificării. De asemenea, s-au păstrat elemente ale unui sicriu din lemn, realizat prin îmbinări fără cuie.

Inventarul funerar preliminar cuprinde două jucării de lut, reprezentând un cocoș și un cal cu rotițe, ambele cu urme de pictură, două brățări de bronz, două bullae din bronz (mici amulete purtate în lumea romană, în special de copii, pentru a-i proteja de spiritele rele), o lamelă de aur cu semne magice incizate și un buton din os.

Printre cele mai fragile și mai emoționante mărturii se numără însă resturile vegetale: elemente textile și vegetale împăturite în cuburi și înșirate pe un suport probabil lemnos, fragmente de tulpini de plante și un fragment de sfoară textilă, care ar fi putut fi folosit pentru manipularea căluțului cu rotițe.

Sunt detalii care transformă o descoperire arheologică într-o întâlnire cu viața cotidiană a oamenilor din Antichitate. În spatele obiectelor funerare se conturează imaginea unei copilării întrerupte prea devreme și a celor care au dorit să păstreze ceva din ea.

Cum a fost făcută descoperirea

Sarcofagul a fost identificat într-un perimetru aflat la marginea de nord a necropolelor Tomisului din perioada romană, în apropierea vechiului drum către Histria.

Cercetarea arheologică preventivă a fost realizată de o echipă a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, sub responsabilitatea științifică a cercetătorului dr. Constantin Băjenaru, alături de arheologii Cătălin Mircea Nopcea, Ana Cristina Hamat-Georgescu și Ștefan Daniel Palamiuc.

La 22 octombrie 2026, cercetătorii au informat conducerea muzeului despre identificarea sarcofagului, care părea să fie intact. Din cauza condițiilor meteorologice, lucrările au fost temporar întrerupte și reluate la 26 octombrie.

Câteva zile mai târziu, sarcofagul a fost degajat și transportat la Depozitul Arheologic Central din cadrul muzeului. Acolo, în prezența echipei de arheologi, conservatori și restauratori, a fost deschis în condiții controlate.

Cercetările au dus, în același perimetru, și la descoperirea unor gropi din epoca bronzului, confirmând complexitatea istorică a acestui spațiu.

De ce este importantă descoperirea

Valoarea descoperirii nu constă numai în vechimea sarcofagului sau în obiectele găsite în interiorul său, ci și în starea excepțională de conservare a unor materiale organice.

Textilele, lemnul, părul și resturile vegetale pot oferi informații rare despre practicile funerare ale comunităților din Tomisul roman.

Potrivit cercetătorului dr. Constantin Băjenaru, descoperirea este un unicat, în acest moment, pentru arheologia funerară a Tomisului și constituie o sursă importantă pentru înțelegerea ritualurilor funerare și a practicilor de înmormântare din metropola vest-pontică în perioada romană.

Cercetările interdisciplinare viitoare vor putea aduce informații suplimentare despre tratamentul funerar aplicat copilului, materialele utilizate și semnificația obiectelor depuse în mormânt.

Până la finalizarea analizelor, interpretările privind aceste ritualuri rămân preliminare.

O descoperire posibilă datorită protejării patrimoniului

Povestea sarcofagului de la Constanța arată și de ce cercetarea arheologică preventivă este esențială într-un oraș construit peste vestigiile unei civilizații antice. Descoperirea nu a fost rezultatul unei săpături întâmplătoare, ci al aplicării procedurilor de protejare a patrimoniului arheologic.

Terenul de pe strada Artileriei nr. 4 aparține unei persoane fizice și face obiectul unui proiect de construire a unui imobil. Întrucât amplasamentul este situat în situl arheologic 'Necropola orașului antic Tomis', înscris în Lista Monumentelor Istorice cu codul CT-I-s-A-02555, Direcția Județeană pentru Cultură Constanța a solicitat efectuarea cercetării arheologice preventive înaintea avizării proiectului de construcție.

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a obținut din partea Ministerului Culturii autorizația de cercetare arheologică preventivă nr. 554 din 12 octombrie 2026.

Această succesiune de etape ilustrează rolul procedurilor legale de protejare a patrimoniului: dezvoltarea urbană trebuie să țină seama de vestigiile aflate în subsol, iar cercetarea arheologică permite documentarea și protejarea lor înainte ca acestea să fie afectate de lucrările de construire.

În orașe precum Constanța, unde istoria antică se află adesea la numai câțiva metri sub nivelul străzilor actuale, fiecare intervenție asupra terenului poate aduce noi informații despre comunitățile care au locuit aici.

Urmează conservarea și cercetarea interdisciplinară

O provocare majoră o reprezintă acum conservarea materialelor extrem de fragile recuperate din sarcofag.

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a inițiat demersuri de colaborare cu Muzeul Național al Bucovinei și cu Complexul Muzeal Național 'Moldova' din Iași, instituții care dispun de experiență în conservarea și restaurarea patrimoniului arheologic.

Specialiștii urmează să evalueze starea materialelor textile și a sicriului din lemn, pentru a stabili intervențiile necesare. Colaborarea este importantă și în contextul resurselor specializate limitate de care dispun laboratoarele de restaurare.

Ministerul Culturii urmărește evoluția cercetărilor și a demersurilor de conservare, astfel încât această descoperire excepțională să poată fi studiată și valorificată în condiții adecvate.

O legătură între trecut și prezent

Cercetarea arheologică recuperează obiecte, date și informații științifice. Dar, uneori, ea reușește să apropie de noi și poveștile unor oameni ale căror nume s-au pierdut.

La Constanța, o descoperire realizată înaintea construirii unei case a readus la lumină un copil care a trăit în urmă cu aproape două milenii. Jucăriile sale, podoabele și urmele florilor depuse lângă el au supraviețuit timpului. Sunt mărturii ale unei lumi îndepărtate, dar și ale unor sentimente pe care le putem recunoaște astăzi. Pentru că dragostea părinților care l-a însoțit in eternitate este absolut inconfundabilă în povestea acestei mici vieți trecute.

Protejarea patrimoniului înseamnă și păstrarea acestor legături între generații: șansa de a înțelege cum trăiau oamenii din trecut și ceea ce îi făcea atât de asemănători cu noi.