'Istoria pe Viu' la Nottara | Debutul Conferințelor Amarjar de Istorie recentă

- 'În memoria noastră istorică, noi spălăm cu furtunul sângele oamenilor uciși în comunism. Din cauza disinformării și manipulării, vedem negrul alb. Pericolul este uriaș'.

- Istoria Comunismului se studiază abia în clasa a XII-a, când elevul și-a ales deja drumul, majoritatea profesorilor de istorie nu au studiat ei înșiși comunismul.

- Legea CNSAS a fost la un pas să ajungă în Monitorul Oficial fără articole cheie. Subfinanțarea cronică sufocă cercetarea, iar accesul în arhivele MAI de după 1972 este practic blocat.

- 'Vă îndemn pe toți! Duceți-vă și cereți dosare. Ale taților, ale bunicilor, e absolut necesar să vedeți ce s-a întâmplat cu familiile dvs! Unii s-ar putea să aveți surprize!'.

- 'A lupta pentru libertate este o alegere individuală, dar nu există există altceva de pus înaintea noastră decât această dorință de a fi liberi'.

București, 5 noiembrie 2026 - Asociația Amarjar, organizația neguvernamentală care a luat naștere după închiderea Europei Libere în urmă cu câteva luni, a debutat ieri, public, 4 noiembrie, la Teatrul Nottara, cu proiecția primului episod al podcastului 'Istoria pe Viu. Momente esențiale ale Războiului Rece'.

Proiecția a fost urmată o dezbatere care i-a avut în centru pe cei doi interlocutori ai podcastului, scriitorul Stelian Tănase și redactorul-șef al revistei Historia, Ion M. Ioniță, alături de profesorul universitar Matei Gheboianu, decanul Facultății de Istorie a Universității din București. Găsiți link-ul dezbaterii aici. Transcript la cerere.

Președinta Asociației Amarjar, Elena Vijulie Tănase, fost director al Europei Libere, moderatorea conferinței, a pus accent pe întrebările celor din sală, mulți dintre ei, profesori, istorici și cercetători, reprezentanți ai unor edituri precum Corint sau Publisol.

Una din întrebările care dă de gândit a venit de la cercetătoarea Clara Mareș: Ce ar putea să motiveze oamenii să fie interesați de adevărul istoric din ultimii 80 de ani? Să vrea să știe de la istorici și cercetători ce i s-a întâmplat României de la ocupația sovietică din 1944 până la Revoluția Română din 1989 și după.

Probabil că răspunsul ține de felul în care opinia publică și alegătorii din România percep cunoașterea istoriei ca fiind închisă între trecut. Or, trecutul nu e trecut, au accentuat Asociația Amarjar și invitații săi.

Redactorul șef al revistei Historia, Ion M. Ioniță a avertizat chiar că, în lipsa unor măsuri de politică publică urgente, România riscă să derapeze într-un regim autoritarist: 'Comunismul se întoarce, are numeroase capete care răsar de peste tot și vrea să ne tragă înapoi'.

Făcând trimitere la scena dramatică din zori zilei de 22 decembrie 1989, când pompierii și forțele de ordine spălau bulevardul Magheru de sângele celor uciși de trupe ale Armatei Române și ale Securității în cursul nopții, el a atras atenția asupra efectului devastator al campaniilor de dezinformare și manipulare din ultimii ani.

'Dezinformarea oamenilor a dat roade și în momentul ăsta, din punctul de vedere al percepției (), lupta e pierdută. Oamenii - majoritar - glorifică perioada cea mai neagră prin care a trecut România, perioada de dictatură absolută. Oamenii își glorifică torționarii în momentul de față.

Dacă mergeți cu un taxi, dacă vorbiți cu cineva în piață, dacă mergeți pe stradă vor spune: 'Ce bine era domnule!' 'De unde știi că era bine?' 'Nu știu, dar era exceptional de bine, acum este rău'.

Aceasta este realitatea. Am ajuns să facem statui torționarilor. Statui pentru cei care au călcat pe cadavre la propriu, cei care au decapitat societatea românească, cei care au asasinat elitele României în anii 50 și au eliminat zeci de mii de oameni, i-au lichitat în cele mai abjecte moduri. Și noi, în libertate trăind, la un nivel pe care nu l-am avut niciodată, ajungem să aruncăm pe geam ceea ce s-a întâmplat, ajungem să spălăm cu furtunul în memoria noastră.

În memoria noastră istorică, noi spălăm cu furtunul sângele oamenilor care au fost uciși în comunism, în 1989, în Revoluție. Prin dezinformare, prin manipulare, prin reinterpretarea lucrurilor, ajungem să vedem negrul alb și asta e terifiant.

Și nu cred că se mai întâmplă la asemenea scară în celelalte țări foste comuniste, mă refer la cele care și-au recăpătat libertatea. Dar în România, pericolul este uriaș să ne întoarcem de unde am plecat. Și cred că de aceea trebuie să avem un dialog sincer despre trecut. Dar nu este despre trecut, este despre viitor.

Pe de altă parte, decanul Facultății de Istorie de la Universitatea din București, prof. univ. Matei Gheboianu, a atenționat că elevii din România de azi învață Istoria Comunismului de foarte puțin timp (2025/2026) și numai la clasa a XII-a ceea ce limitează practic accesul tinerilor la informații exacte legate de dictatură. Clasa a XII -a este an terminal, elevii se concentrează pe bacalaureat.

'Istoria comunismului ca materie, deși poate a fost o intenție bună a legiuitorului - pentru că vine dintr-o inițiativă parlamentară, nu vine de la ministerul Educației - a ajuns să fie transpusă într-un mod în care, efectele vor fi foarte slabe. A fost pusă la clasa a XII-a, în care mare parte dintre elevi nici nu sunt interesați, iar o o bună parte a cohortei de elevi nici nu ajung în clasa a XII-a, deci nu au cum să fie expuși unor astfel de lecții. Iar materia este predată de profesori care în ani '80 sau anii '90 când s-au format ei, nici nu se discuta cu adevărat ce a fost comunismul. Și atunci avem o mare problemă despre cum și ce efect avea această lege. Nu o să aibă niciun efect! Ca parte a comisiei de specialitate, am spus-o mereu, și văd că mai este cineva în sală care a făcut parte din această comisie, noi am pregătit această programă pentru clasa a X-a, și cu o o săptămână înainte de a intra în vigoare programa, am fost anunțați că se mută la clasa a XII-a'.

Într-o seară în care au fost menționate de mai multe ori alegerile midterm din Statele Unite și efectele lor, Andrei Galiță, cercetător și investigator la CNSAS, a adus în discuție anunțul Ungariei de a face publice dosarele a 60 de mii de informatori a fostei poliții politice comuniste din această țară. Exact, ieri, pe 4 noiembrie 2026, la comemorarea înfrângerii Revoluției Maghiare de către trupele sovietice, autoritățile de la Budapesta au desecretizat cele 60.000 de dosare, inclusiv în semn de omagiu pentru memoria victimelor comunismului, după cum relatează BBC și alte agenții internaționale. De aici, întrebarea dnului Galiță: 'Noi, încotro? Cum vedeți viitorul procesul de deconspirare în România zilelor noastre?'

'O mare problemă pe care n-am rezolvat-o, în România. Felicitări cercetătorilor de la CNSAS pentru munca extraordinară pe care o fac! Vă îndemn pe toți: Duceți-vă și cereți dosare! Ale taților, ale bunicilor, e absolut necesar să vedeți ce s-a întâmplat cu familiile dvs! Unii s-ar putea să aveți surprise mari!', a răspuns jurnalistul Ion M. Ioniță.

Apoi a povestit un episod șocant din timpul adoptării legii Ticu (1999), legea de înființare a CNSAS. 'Legea era torpilată din toate părțile' își amintește Ion M. Ioniță, atunci jurnalist acreditat în Parlament:

'Au tras acești bătrâni (lideri politici PNȚCD, foști deținuți politici n.n.) ca să promoveze această lege. Și după acest parcurs foarte nenorocit în Parlament, legea este trimisă în sfârșit trimisă la Monitorul Oficial, într-o formă care era cât de cât, se putea lucre cu ea. Pleacă legea, eu îmi dau știrea și spun: în sfârși, legea va fi trimisă, după promulgarea președintelui, va fi trimisă la Monitorul Oficial. Mă sună un parlamenta și zice: legea a ajuns, se tipărește, dar au fost scoase niște articole esențiale pe drum. Deci fusese falsificată legea, ultima tentativă de a o distruge, fuseseră scoase câteva articole la tipar, înainte să apară în Monitorul Oficial.

M-am dus la (președintele Camerei, Ion n.n.) Diaconescu, în biroul lui de la Camera Deputaților și i-am spus ce s-a întâmplat. Au oprit. Monitorul Oficial era în subordinea Camerei Deputaților. Au oprit publicarea și au confruntat textul cu ceea ce plecase de la președintele Constantinescu. A fost o ultimă disperată tentativă de a știrbi această lege, chiar și prin metode frauduloase, nu numai prin vot în Parlament'.

Din păcate, nici după înființare, nici în prezent, parcursul CNSAS nu a devenit mail lin. Legea a fost modificată de mai multe ori, între timp, și nu în sensul transparenței, iar subfinanțarea cronică înseamnă bariere permanente și pentru cercetare, și pentru popularizarea muncii istoricilor și cercetătorilor.

Decanul de la Istorie, Matei Gheboianu a sintetizat situația: 'Eu nu cred că partidele politice își doresc cu adevărat această ruptură de trecut. Și voi puteți spune ( se adresa dnului Andrei Galiță de la CNSAS din sală? n.n.) cât sunteți finanțați și aveți în față 30 de km de arhivă de cercetat! E o lipsă totală sau chiar o intenție a statului de a bloca cercetarea istorică. Chiar sub ministeriat liberal, documentele de la MAI au fost blocate sau ni s-a spus că cele publicate au fost ilegal publicate. Printr-o intervenție a DGIPI care a spus că s-a creat o ilegalitate. Și cu greu, documentele dinainte de 1972, documentele pot fi mai ușor cercetate. Dar după 1972, sunt multe documente care au fost blocate. Ca să nu mai vorbim că documente de la MApN, de la SRI și SIE, nici nu au ajuns la CNSAS'.

Acestea fiind zise, ce e de făcut? Răspunsul nu e simplu, dar cu siguranță nu este unul colectiv. Cel puțin așa crede scriitorul Stelian Tănase, care critică invocarea libertății, un fel de clișeu bun de pus în ramă în public sau în propria tentativă de a ocoli răspunsuri grele.

'Libertatea e un clișeu. Libertatea, de fapt, nu o vrea multă lume și e o suferință. Ea se câștigă de unul singur. Și atât. Dar nu există există altceva de pus înaintea noastră decât această dorință de a fi liberi. Dar este altceva decât cât credem atunci când ai experiența libertății. Cine a trait în comunism și a trăit experiența interdicțiilor și a cenzurii, înțelege. Eu am avut două cărți cenzurate în anii 80 care nu au apărut, iar la prima am avut și o anchetă de Securitate pentru ce am scris acolo. Să știți că nimeni nu m-a întrebat atunci de ce nu public. Acum mă întreabă de ce public prea mult.'

'Libertatea e o alegere personală?' a venit întrebarea.

'Decizia de a lupta pentru libertate e personală. Și termenii și termini în care te lupți pentru ea, și unde și cu cine. Nu se poate da niciun sfat. E ca în amor, te duci la vecina să te sfătuiască cum fac cu fata asta. E o poate nimeni să îți dea niciun sfat. Nu funcționează. Nu vreau să vă dezamăgesc, dar libertatea e o suferință. Libertatea e o luptă de fiecare zi, cu ostilitatea celor din jurul tău, cu neînțelegerile, cu cenzurile. Ce credeți că în România de azi nu există cenzuri?!'.

Cu alte cuvinte, încă un argument că trecutul nu e trecut, că balaurul autoritarismului își ițește capetele oricând are ocazia, iar Revoluția Română din 1989, rămasă neterminată, așa cum explică podcastul 'Istoria pe Viu', în episodul 6, nu a reușit să împiedice acest lucru.

Prima serie a podcastului 'Istoria pe Viu. Momente cheie din Războiul Rece', realizată cu consultanța Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), a început să fie difuzată pe platforma de teatru digital Picior de Play din 22 octombrie.

Seria urmărește evenimente și decizii care au marcat România și Europa după cel de-al Doilea Război Mondial: ocupația sovietică a României în 1944, așa-numitele 'declarații de independență' ale lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu, criza rachetelor cubaneze, ridicarea Zidului Berlinului, vizitele lui Charles de Gaulle și Richard Nixon la București, în timpul regimului comunist, dar și speranțele aduse de Solidaritatea poloneză și de reformele lui Mihail Gorbaciov, până la Revoluția Română din 1989.

Iar războiul lui Putin contra Ucrainei și invenția numită 'postadevăr' au readus deasupra Europei riscul autoritarismului și chiar al dictaturii.

Grație parteneriatului cu Facultatea de Științe Politice/ SNSPA, a colaborării cu Facultatea de Istorie de la Universitatea din București, și alte parteneriate, la întâlnire au fost prezenți elevi, studenți, profesori, jurnaliști, viitori jurnaliști. Ni s-au alăturat diplomați și cercetători.

Conferințele Amarjar de Istorie Recentă

Evenimentul 'Podcast la Nottara' a deschis seria Conferințelor Amarjar de Istorie Recentă, organizate în parteneriat cu Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Conferințele vor avea loc lunar, în Sala Amfiteatru a Bibliotecii Academiei Române, de regulă în a treia joi a lunii.

Alături de istorici consacrați, fiecare conferință va include o prezentare vizuală a temei, semnată de Elena Vijulie Tănase, fost director al Europei Libere România, precum și o prelegere susținută de un student la Istorie, Științe Politice sau un domeniu conex. Conferințele Amarjar își propun să îi includă pe tineri în dezbateri academice offline și să îi ghideze în mod real pe traseul comunicării științifice - de la documentare și întocmirea unei prelegeri, la susținerea ei publică, față în față cu un public interesat de subiect.

Prima Conferință Amarjar de Istorie Recentă, în parteneriat cu Biblioteca Academiei, '80 de ani de la alegerile falsificate din 1946', va avea loc joi, 19 noiembrie. Cea de-a doua, Timișoara, 17 decembrie: 'Uită-te la mine când vorbesc cu tine!', este programată joi, 17 decembrie. Detaliile vor fi anunțate în timp util.

Despre Asociația Amarjar. Ante Tempora Cogito. Think Ahead. Stay True

Asociația Amarjar a luat naștere în contextul închiderii redacției Europa Liberă România, în primăvara anului 2026. Este un think-tank care își propune să susțină practic libertatea prin proiecte pe trei direcții:

- sprijinirea democrației și a libertăților, cu accent pe libertatea de exprimare, informarea exactă, dezbaterea publică informată și jurnalism;

- proiecte de istorie recentă, dedicate comunismului, tranziției și istoriei cenzurate în timpul regimului comunist;

- combaterea sărăciei prin educație, ca formă de protejare a libertății individuale și a societății.

Prin start-up-ul auxiliar Amarjar Consulting & Media, asociația dezvoltă servicii audio-video și de consultanță media și PR, într-un demers profesional menit să susțină financiar activitățile ONG-ului. Studioul Amarjar, aflat la trei minute de mers pe jos de Piața Victoriei, este în curs de dezvoltare ca centru media pentru jurnaliștii independenți și corespondenții de presă din București.