Pensionarii nu pot trăi din promisiuni

Miercuri, 4 noiembrie, în declarația sa politică, deputatul Nagy Vasile s-a referit la un aspect important al zilelor noastre și anume la: Indexarea pensiilor.

Într-o societate care pretinde că se întemeiază pe echitate, solidaritate și respectarea drepturilor fundamentale, pensia nu poate fi privită exclusiv ca o obligație contabilă a statului, ci trebuie înțeleasă ca o expresie concretă a contractului social dintre generații.

Pensia reprezintă venitul prin care o persoană își continuă existența după încheierea activității profesionale, beneficiind de recunoașterea contribuțiilor, a muncii și a anilor în care a participat la dezvoltarea economică a țării. În România anului 2026, problema pensiilor trebuie analizată dincolo de declarațiile politice, de calculele bugetare și de promisiunile conjuncturale. În centrul acestei dezbateri se află o întrebare fundamentală, poate fi considerată echitabilă o societate în care un pensionar, după zeci de ani de muncă, ajunge să își calculeze fiecare cheltuială esențială, să amâne cumpărarea medicamentelor sau să renunțe la alimente pentru a-și putea achita facturile?

Deputatul Nagy Vasile a precizat că: Această realitate impune o discuție serioasă despre necesitatea indexării pensiilor, despre protejarea puterii de cumpărare și despre obligația instituțiilor publice de a construi politici sociale sustenabile, nu doar aparent echilibrate pe hârtie. Prin urmare, indexarea trebuie tratată ca un mecanism de menținere a capacității pensionarilor de a-și acoperi nevoile fundamentale, nu ca o măsură facultativă, activată numai atunci când contextul politic sau bugetar este convenabil.

Datele disponibile confirmă amploarea problemei. Potrivit statisticilor centralizate de Casa Națională de Pensii Publice, la sfârșitul lunii iulie 2026, România avea aproximativ 4,68 milioane de pensionari, iar pensia medie pentru persoanele provenite din fostul sistem de asigurări sociale pentru agricultori era de numai 711 lei. Aceste cifre ilustrează cât de mari pot fi diferențele dintre veniturile pensionarilor și cât de vulnerabile rămân anumite categorii sociale.

Mai mult, trebuie să înțelegem că media statistică poate ascunde dificultăți considerabile. O pensie medie aflată în creștere nu înseamnă automat că fiecare pensionar trăiește mai bine. Pentru persoana care primește un venit modest, o scumpire a medicamentelor sau a alimentelor de bază poate avea un impact disproporționat asupra bugetului lunar. De aceea, politicile publice trebuie să urmărească nu numai evoluția mediei naționale, ci și situația concretă a celor cu venituri mici.

În acest context, echitatea socială nu presupune acordarea mecanică a aceleiași sume tuturor, indiferent de situație, ci construirea unui sistem care protejează puterea de cumpărare și acordă o atenție reală celor aflați în risc de sărăcie. Principiul contributivității trebuie respectat, deoarece oamenii au dreptul ca munca și contribuțiile lor să fie recunoscute. În același timp, solidaritatea socială trebuie să ofere protecție suplimentară pensionarilor ale căror venituri nu le permit acoperirea nevoilor elementare.

Nu putem vorbi despre dezvoltare economică autentică dacă progresul se reflectă în indicatori macroeconomici, dar nu se regăsește în viața oamenilor care au muncit o viață întreagă. Nu putem vorbi despre responsabilitate fiscală fără să discutăm și despre costul social al deciziilor bugetare. Iar echilibrul financiar al statului nu trebuie construit prin transferarea disproporționată a poverii economice asupra celor care au cele mai puține posibilități de a se apăra de inflație.

Indexarea pensiilor nu este doar o operațiune financiară, ci o măsură de apărare a nivelului de trai și a demnității persoanelor vârstnice. Dreptul la un trai decent trebuie să se reflecte în posibilitatea reală de a cumpăra hrană, de a beneficia de îngrijire medicală, de a locui în condiții adecvate și de a participa la viața socială fără teama permanentă că banii se vor termina înaintea lunii.

În concluzie, deputatul Nagy Vasile a specificat că: România are nevoie de o politică a pensiilor care să depășească logica amânărilor și a soluțiilor improvizate. Are nevoie de indexare predictibilă, de protecție diferențiată pentru veniturile mici, de disciplină bugetară și de transparență instituțională. În cele din urmă, valoarea unei societăți nu se măsoară numai prin ceea ce produce, ci și prin felul în care își tratează oamenii după ce aceștia nu mai pot munci.

Un stat responsabil nu le cere pensionarilor să se adapteze la nesfârșit la scumpiri, construiește politici publice prin care munca unei vieți întregi să nu se transforme, la bătrânețe, într-o luptă permanentă pentru supraviețuire.

Aceasta este miza reală a indexării pensiilor și aceasta trebuie să fie direcția unei politici sociale întemeiate pe echitate, responsabilitate și respect față de cetățean.

Nagy Vasile
Deputat neafiliat
Circumscripția nr. 2 Arad

Data: 04.11.2026