Sănătatea trebuie să fie o investiție în oameni, în economie și în viitorul României

Sănătatea unei națiuni nu poate fi măsurată doar prin sumele alocate anual de la buget, ci și prin capacitatea sistemului medical de a proteja vieți, de a oferi tratamente accesibile și de a contribui la dezvoltarea societății. În spatele fiecărui medicament, al fiecărui echipament medical și al fiecărui program de prevenție se află oameni, familii și șansa unei vieți mai bune. Dar sănătatea înseamnă, în același timp, cercetare, educație, tehnologie, producție și locuri de muncă. Înseamnă investiție în capitalul uman și în capacitatea României de a-și construi propriile soluții.

Din această perspectivă, consider că trebuie să depășim abordarea care tratează sistemul sanitar exclusiv ca pe un consumator de resurse. O politică modernă în domeniul sănătății trebuie să urmărească nu doar utilizarea responsabilă a banului public, ci și dezvoltarea unui sector capabil să genereze inovare, să atragă investiții și să susțină economia națională.
România are premise importante pentru această transformare. Planul strategic național pentru dezvoltarea studiilor clinice urmărește consolidarea poziției țării noastre în cercetarea medicală și facilitarea accesului pacienților la terapii inovatoare. Acest obiectiv trebuie susținut prin colaborarea dintre autorități, universități, spitale, cercetători, industria farmaceutică și organizațiile de pacienți.

Dezvoltarea studiilor clinice poate aduce beneficii concrete: accesul pacienților eligibili la tratamente aflate în cercetare, în condiții riguros reglementate, atragerea investițiilor private, modernizarea infrastructurii medicale și crearea unor locuri de muncă înalt calificate. În același timp, poate oferi medicilor și cercetătorilor români oportunitatea de a participa la proiecte internaționale și de a contribui la progresul medicinei. Pentru ca acest potențial să devină realitate, avem nevoie de proceduri administrative eficiente, centre bine pregătite și standarde ferme de calitate, siguranță și protecție a participanților.

O altă direcție strategică este consolidarea producției interne de medicamente și dispozitive medicale. Dependența excesivă de piețele externe poate vulnerabiliza aprovizionarea, mai ales în perioade de criză. România trebuie să încurajeze investițiile în capacități de producție, dezvoltarea tehnologiilor medicale și cercetarea-dezvoltarea, printr-un cadru legislativ predictibil, stimulente adecvate și parteneriate între mediul public și cel privat.

Nu putem vorbi despre un sistem sanitar rezilient dacă nu acordăm atenția cuvenită prevenirii și diagnosticului precoce. Extinderea programelor de screening, modernizarea laboratoarelor, accesul la investigații și dezvoltarea medicinei preventive pot reduce întârzierile în diagnosticare, pot crește șansele de tratament și pot diminua, pe termen lung, povara bolilor avansate asupra pacienților și bugetului public. Prevenția trebuie să devină o componentă constantă a politicilor de sănătate, nu doar o intervenție punctuală atunci când problemele s-au agravat.

Aceste obiective presupun o utilizare inteligentă și coordonată a resurselor. Fondurile europene, investițiile publice și capitalul privat trebuie orientate către proiecte care îmbunătățesc serviciile medicale și creează beneficii durabile. Universitățile trebuie conectate mai eficient la spitale și la mediul economic, iar rezultatele cercetării trebuie să poată fi transformate, în condiții transparente și responsabile, în soluții concrete pentru pacienți.

În calitate de vicepreședinte al Comisiei pentru sănătate și familie, consider că avem responsabilitatea de a susține politici publice care pun pacientul în centrul sistemului, fără a pierde din vedere întregul ecosistem care face posibilă îngrijirea medicală: personalul de specialitate, infrastructura, accesul la medicamente, cercetarea, prevenția și capacitatea de producție.
Eficientizarea cheltuielilor publice nu trebuie confundată cu diminuarea investițiilor necesare sănătății populației. Responsabilitatea bugetară înseamnă să folosim resursele acolo unde produc rezultate, să prevenim risipa și să evaluăm efectele măsurilor adoptate, fără a sacrifica accesul pacienților la servicii și tratamente esențiale.

România nu trebuie să rămână doar o piață care cumpără soluții medicale dezvoltate în alte țări. Trebuie să își valorifice medicii, cercetătorii, universitățile și capacitățile industriale pentru a participa activ la dezvoltarea și producerea acestora.

Sănătatea și dezvoltarea economică nu sunt obiective care se exclud, ci direcții care se pot susține reciproc. O politică bine construită în domeniul sănătății poate însemna servicii mai bune pentru pacienți, acces la inovație, investiții, locuri de muncă și o economie mai sustenabilă.

Este timpul să privim sănătatea nu doar ca pe o obligație a bugetului public, ci ca pe o investiție strategică în oameni, în capacitatea României de a inova și în viitorul generațiilor următoare.

Deputat PSD București,
RODICA NASSAR
Vicepreședinte al Comisiei pentru sănătate și familie