Încălzirea locuinței devine o povară pentru români. Sprijinul statului trebuie să țină pasul cu realitatea

În pragul sezonului rece, tot mai multe familii se confruntă cu dificultatea de a-și asigura încălzirea locuințelor, în condițiile în care costurile lemnelor de foc, transportului și pregătirii acestora apasă tot mai greu asupra bugetelor gospodăriilor. Pentru românii din mediul rural, în special pentru pensionari și familiile cu venituri mici, încălzirea nu este un lux, ci o necesitate de bază.

În timp ce cheltuielile de trai continuă să afecteze puterea de cumpărare, sprijinul acordat pentru încălzirea cu lemne rămâne raportat la o valoare de referință de minimum 320 de lei pe lună, prevăzută de Legea nr. 226/2021. Valoarea efectivă a ajutorului depinde de veniturile beneficiarilor, însă această realitate nu schimbă problema de fond: statul trebuie să se asigure că sprijinul acordat răspunde nevoilor reale ale oamenilor.

Prețurile lemnului diferă semnificativ în funcție de specie, zonă și condițiile de livrare. La costul materialului lemnos se adaugă transportul, debitarea și despicarea, cheltuieli care pot transforma aprovizionarea pentru iarnă într-un efort financiar greu de suportat.

O familie cu venituri modeste nu își poate permite să amâne încălzirea locuinței până când situația economică se va îmbunătăți.

Consider că Guvernul trebuie să trateze această problemă ca pe o prioritate socială și să analizeze actualizarea valorii de referință a ajutorului pentru combustibili solizi, în raport cu evoluția prețurilor și cu puterea de cumpărare a populației. Totodată, este necesară o evaluare a diferențelor regionale de preț și a posibilității de a adapta mai eficient sprijinul acordat gospodăriilor vulnerabile.

Un rol important îl are și Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, care comercializează lemn de foc direct către populație. Este necesară asigurarea unei informări publice clare privind stocurile disponibile, prețurile practicate și condițiile de achiziție, precum și facilitarea accesului familiilor vulnerabile la lemnul destinat încălzirii. Disponibilitatea lemnului trebuie să se traducă într-un acces real și suportabil pentru cei care depind de această resursă.

Guvernul nu poate considera problema rezolvată doar pentru că există un ajutor prevăzut de lege sau pentru că lemnul este disponibil la vânzare. Ceea ce contează este dacă oamenii își pot permite, în mod real, să își încălzească locuințele pe durata iernii.

Accesul la încălzirea locuinței este o necesitate, nu un privilegiu. Statul are obligația de a proteja cetățenii vulnerabili înainte ca dificultățile economice să se transforme într-o criză socială.

Deputat S.O.S. România, Oltenașu Sorin-George

22 octombrie 2026