'Transnistria, 1941-1944': Memoria Holocaustului din România - mărturii despre destinul evreilor în Transnistria

Institutul Cultural Român de la Tel Aviv a organizat luni, 19 octombrie 2026, un eveniment dedicat comemorării Holocaustului din România, cu accent pe persecuția evreilor în Transnistria în anii 1941-1944, pe experiența deportării și pe condițiile dramatice de viață impuse comunităților evreiești în teritoriul aflat sub administrație românească.

Întâlnirea a reunit perspective istorice, mărturii personale și reflecții asupra responsabilității de a păstra și transmite generațiilor viitoare memoria uneia dintre cele mai tragice pagini ale istoriei României.

Evenimentul s-a înscris în seria manifestărilor dedicate Zilei Naționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului din România, marcată anual la 9 octombrie. Această dată amintește începutul deportărilor evreilor din Bucovina în Transnistria, în anul 1941.

'Este un privilegiu să mai putem auzi fiecare mărturie directă a acelor vremuri și cred că trebuie, chiar și azi, să facem orice efort pentru ca aceste voci, împovărate de ani, să se mai facă ascultate', a afirmat, în deschiderea evenimentului, directorul adjunct al ICR Tel Aviv, Luciana Friedmann.

Excelența Sa Radu Ioanid, ambasadorul României în Statul Israel, istoric și reputat specialist în cercetarea Holocaustului din România, a transmis un mesaj video. În intervenția sa, ambasadorul a evocat povestea familiei invitatei Suzana Raveh, precum și experiența familiilor deportate în Transnistria, condițiile în care acestea au fost nevoite să trăiască și crimele comise împotriva evreilor. A subliniat, totodată, importanța documentării riguroase a faptelor istorice și a păstrării memoriei victimelor. În acest context, a amintit și formularea atribuită istoricului Raul Hilberg, potrivit căreia Transnistria, spațiul dintre Nistru și Bug, ar fi fost 'groapa de gunoi etnică a României'.

La eveniment a luat cuvântul Colette Avital, fostă membră a Knessetului și diplomat cu o îndelungată carieră. În prezent, este președinta Centrului Organizațiilor Supraviețuitorilor Holocaustului din Israel. În discursul său, rostit în limba română, aceasta a vorbit cu emoție și claritate despre responsabilitatea de a păstra vie memoria Holocaustului și despre rolul esențial al mărturiilor personale în înțelegerea istoriei. Prin expresivitatea limbajului și profunzimea reflecțiilor sale, intervenția a evidențiat legătura dintre memorie, identitate și responsabilitatea față de generațiile viitoare.

Un moment deosebit de emoționant al întâlnirii l-a constituit mărturia Suzanei Raveh, supraviețuitoare a deportării în Transnistria, unde a fost deportată împreună cu familia, la vârsta de numai patru ani. Experiența traumatică a copilăriei sale a devenit, de-a lungul anilor, fundamentul unei activități dedicate educației și transmiterii memoriei Holocaustului.

Timp de 15 ani, Suzana Raveh a desfășurat activități educaționale în școli din Italia, continuându-și ulterior activitatea în Israel, prin participarea la întâlniri și evenimente dedicate în special tinerelor generații. Este autoarea unor cărți în care versurile și ilustrațiile inspirate din propria experiență le oferă copiilor o cale de a înțelege realități istorice dureroase și complexe, într-o formă adaptată vârstei lor, fără a diminua gravitatea celor întâmplate.

Întâlnirea a fost marcată de un dialog viu între invitate și public. Numeroși participanți au adresat întrebări și au împărtășit amintiri și mărturii personale. Printre cei prezenți s-au numărat persoane care au trecut ele însele prin experiența deportării, precum și descendenți ai unor familii afectate de Holocaust. Relatările lor au completat perspectiva istorică prin experiențe individuale, unele mai puțin cunoscute, transformând evenimentul într-un spațiu al memoriei împărtășite și al recunoașterii suferinței.

Diversitatea intervențiilor și bogăția mărturiilor au demonstrat că dialogul ar fi putut continua mult dincolo de durata programată, confirmând nevoia de a crea contexte în care experiențele supraviețuitorilor să poată fi ascultate, documentate și transmise mai departe.