Senatorul Lucian Rusu (PNL): Propun elaborarea unei harți naționale a oportunităților industriale asociate gazelor naturale, realizată împreună cu mediul privat

Dacă ar fi să stabilesc o prioritate imediată, aceasta ar fi transformarea avantajului energetic într-un avantaj industrial.

Raportul de țară al Comisiei Europene din 2026 indică o scădere a ponderii industriei în PIB-ul României, de la aproape 25% în 2015 la sub 17% în 2025. Totodată, producția industrială a scăzut cu 0,9% în 2025, iar industria chimică și metalurgia s-au numărat printre sectoarele afectate.

În această idee, propun elaborarea unei harți naționale a oportunităților industriale asociate gazelor naturale, realizată împreună cu mediul privat. Trebuie să identificăm proiectele viabile, să evaluăm investițiile necesare, piețele de desfacere, locurile de muncă și valoarea adăugată pe care o pot genera. Atenție, o astfel de hartă nu stabilește administrativ cine câștigă ci să creeze condițiile pentru ca investițiile competitive să se poată realiza.

Senatorul liberal a susținut în cadrul Forumului Național al Gazelor că o a doua prioritate ar fi predictibilitatea pieței energetice.

Experiența ultimilor ani, inclusiv șocurile de preț din 2026, ne arată că securitatea energetică nu poate fi redusă la volumul de gaze produs într-o țară. Mai mult, Rapoartele ACER privind iarna trecută ne arată cât de expusă rămâne Europa la evoluțiile geopolitice și la concurența globală pentru gaz natural lichefiat. Datele indică o creștere de 20% a importurilor europene de GNL, o creștere de 45% a livrărilor din Statele Unite și scăderea stocurilor subterane europene sub 30% din capacitate la sfârșitul iernii.

Lecția este clară: producția internă contează, dar nu ne izolează de evoluțiile pieței europene. În plus, să nu uităm, gazul se tranzacționează într-o piață interconectată: faptul că producem intern nu înseamnă că suntem izolați de prețurile regionale sau de costul transportului.

Avem deci nevoie de o infrastructură funcțională, capacități de stocare, interconectări, acces concurențial la rețele și contracte care oferă predictibilitate, acolo unde acest lucru este justificat economic.

În calitate de Președinte al Comisiei de afaceri europene din Senat, consider că a treia prioritate este consolidarea poziției României în noua agendă economică europeană.

Vedem că securitatea energetică și cea economică sunt tot mai strâns legate.

Să ne reamintim că în ultimele luni Franța și Germania au reafirmat importanța simplificării normelor europene, reducerii birocrației și creșterii competitivității industriei europene. Polonia, la rândul său, a insistat asupra necesității reducerii costurilor energetice și a consolidării lanțurilor europene de aprovizionare. România trebuie să participe activ la aceste discuții, având propriile obiective clare și o capacitate întărită de a construi alianțe.

Politica europeană nu trebuie să fie un exercițiu de transpunere a deciziilor luate în altă parte dar realitatea este că depinde doar de noi să știm ce vrem și să nu asistăm pasiv la masa discuției.

În acest context, următorul Cadru Financiar Multianual al Uniunii Europene, pentru perioada 2028-2034, este o oportunitate majoră. Iar România nu poate participa la negocieri cu temele nefăcute.

Nu este suficient să negociem alocări. Trebuie să avem pregătire priorități industriale bine fundamentate, proiecte mature, beneficiari identificați și investiții naționale și private care pot completa finanțarea europeană.

Reindustrializarea nu înseamnă întoarcerea la economia trecutului.

Pentru asta, rezum cele trei propuneri:

1. O hartă națională a oportunităților industriale

2. Un cadru de reglementare predictibil

3. Un tablou de bord public al priorităților noastre, intervențiilor vizate, rezultatelor așteptate.

Lucian Rusu
senator PNL Iași