La UPT, dialogul despre incluziune continuă dincolo de etichete

Cum îi privim pe oamenii din jurul nostru atunci când credem că știm deja povestea lor? Cât de mult loc lăsăm pentru ceea ce nu se vede și cât de repede înlocuim omul cu o etichetă? Acestea au fost câteva dintre întrebările de la care a pornit, miercuri, la Universitatea Politehnica Timișoara, cea de-a V-a ediție a evenimentului 'Inclusion for REAL. Best Practices', dedicată în acest an temei 'Dincolo de etichete. Despre oameni'.

Organizat de asociația Incluziune pe Bune în parteneriat cu Universitatea Politehnica Timișoara, evenimentul a adus la aceeași masă reprezentanți ai mediului universitar și medical, ai organizațiilor și companiilor, psihologi, studenți, doctoranzi și oameni implicați în proiecte de incluziune. A fost, înainte de toate, o zi de dialog despre ceea ce uneori rămâne nevăzut: vulnerabilități, experiențe personale, stereotipuri, nevoi diferite și felul în care acestea pot influența viața unui om.

'Inclusion for REAL. Best Practices' este găzduit de UPT încă de la prima sa ediție, universitatea susținând constant acest demers și ideea că incluziunea nu poate fi construită fără comunicare, fără ascultare și fără punți între oameni.

În deschiderea ediției din acest an, Cristina Săracu, fondator Incluziune pe Bune, a vorbit tocmai despre această nevoie de dialog și despre importanța de a privi dincolo de ceea ce credem că știm despre cei din jurul nostru. Tema 'Dincolo de etichete. Despre oameni' a propus, astfel, nu atât o definiție a incluziunii, cât o schimbare de perspectivă: aceea de a descoperi omul înainte de a-l reduce la un diagnostic, la o profesie, la o situație de viață sau la o categorie.

Când sănătatea schimbă regulile jocului

Prima sesiune a zilei, 'Sănătate, empatie și grijă', a adus în discuție un subiect mai puțin prezent în dezbaterile despre incluziune: sănătatea și felul în care boala poate schimba, uneori radical, relația unei persoane cu propria viață și cu cei din jur.

Cristina Ghiurluc, managing director al Podravka România, a vorbit despre propria experiență a unui diagnostic oncologic și despre cele două etape ale vieții sale, înainte și după boală. Dincolo de tratamentul medical, a vorbit despre vulnerabilitate, despre relația cu familia și copiii, despre deschiderea de a vorbi astăzi despre un subiect despre care, de multe ori, oamenii preferă să păstreze tăcerea.

Unul dintre mesajele importante ale intervenției sale a fost legat de felul în care comunicăm cu oamenii care trec printr-o boală. Un diagnostic nu spune întreaga poveste a unui om, iar cei aflați într-o astfel de situație au nevoie nu doar de tratament, ci și să fie ascultați, înțeleși și sprijiniți, fără a fi izolați sau judecați.

Discuția a continuat într-un panel dedicat sănătății, la care au participat Mihaela Marcu, avocat și fondator 'Advice by MM', dr. Vladiana Turi, medic primar cardiolog și șef de lucrări la Universitatea de Medicină și Farmacie 'Victor Babeș' din Timișoara, și dr. Anca Croitoru, medic primar radioterapeut la Asociația OncoHelp.

Au fost abordate teme precum importanța sprijinului psihologic în cazul pacienților oncologici, terapia prin artă, prevenția și controalele medicale periodice în cazul bolilor cardiovasculare, dar și nevoia ca informația medicală să fie tradusă într-un limbaj accesibil publicului larg.

S-a discutat, de asemenea, despre sănătatea la locul de muncă, din perspectiva atât a angajatului, cât și a angajatorului. Dincolo de proceduri și obligații, a rămas o idee simplă: oamenii au nevoie să se simtă ascultați, înțeleși și ajutați.

Familia reală, dincolo de stereotipuri

A doua sesiune, 'Familia reală. Dincolo de stereotipuri', a mutat discuția într-un spațiu în care etichetele pot deveni la fel de puternice: familia. Adina China Birta, psiholog și fondator al Centrului de psihologie Anfold, și Cristian China Birta, antrenor de autenticitate eficientă, au vorbit despre părinți și copii, despre identitate, autenticitate și așteptările pe care societatea le proiectează asupra familiei.

Pornind și de la propria experiență de părinți ai unui copil LGBT+, cei doi au vorbit deschis despre dialogul din familie, despre bullying și anxietate, despre relația cu bunicii și ceilalți membri ai familiei, dar și despre dificultățile pe care le poate întâmpina un tânăr atunci când identitatea sa nu se regăsește în modelele considerate tradiționale.

A fost, în fond, o discuție despre nevoia de a lăsa loc pentru realitatea fiecărei familii și pentru identitatea fiecărui om, fără ca stereotipurile să stabilească dinainte cum 'ar trebui' să arate o familie sau cum 'ar trebui' să fie un copil.

Cultura ca spațiu de întâlnire

În cea de-a treia sesiune, 'Participare, acces și apartenență', discuția s-a îndreptat către cultură ca posibil spațiu al întâlnirii dintre oameni. Mihaela Tilincă, curator de programe de mediere culturală, și Alexandru Luca, coordonator UPT Campus Creativ, au pornit de la o întrebare aparent simplă: este cultura incluzivă?

Experiența UPT Campus Creativ a oferit una dintre posibilele forme de răspuns. Creat ca un spațiu deschis către societate, proiectul a dezvoltat, mai ales în perioada în care Timișoara a fost Capitală Europeană a Culturii, dar și ulterior, o serie de evenimente și inițiative prin care universitatea a căutat să aducă tinerii mai aproape de cultură și să creeze o comunitate deschisă, bazată pe dialog și participare.

În acest sens, incluziunea nu înseamnă doar accesul fizic într-un spațiu, ci și sentimentul că acel spațiu îți aparține, că poți participa și că vocea ta este ascultată.

O universitate în care să nu lăsăm pe nimeni în urmă

Ultimul panel al zilei a adus discuția chiar în spațiul universitar. Sub tema 'Universitate incluzivă. Cum facem să nu lăsăm pe nimeni în urmă?', conf. dr. arh. Cristian Blidariu, prorector al UPT, Ioana Tănase, doctorandă la Facultatea de Arhitectură și Urbanism, și Robert Stanciu, student și coordonator al Școlii de vară ESU 2026, au vorbit despre experiențe, dificultăți și despre lucrurile care pot fi schimbate.

Pentru o universitate, incluziunea înseamnă mai mult decât accesul la educație. Înseamnă și mediul în care ajunge un tânăr, felul în care este primit, posibilitatea de a participa și sentimentul că face parte din comunitate.

Ioana Tănase, preocupată de accesibilizare și de facilitarea accesului persoanelor cu dizabilități, a vorbit despre parcursul care a condus-o către această preocupare și despre provocările pe care le-a întâlnit. Discuția a readus în atenție faptul că accesibilizarea fizică a universităților presupune resurse și investiții, dar că există și schimbări care pot începe imediat, printr-o mai bună înțelegere a nevoilor celor din jur.

La rândul său, Robert Stanciu a vorbit despre primele sale contacte cu UPT, încă din perioada liceului, prin participarea la Școala de vară ESU. Atmosfera pe care a întâlnit-o atunci, posibilitatea de a se implica și experiența voluntariatului au contribuit la decizia sa de a deveni student al Politehnicii timișorene, iar ulterior de a se implica în organizarea ediției din acest an a școlii de vară.

Experiențele celor doi au arătat, din perspective diferite, că o universitate este percepută nu doar prin ceea ce oferă în plan academic, ci și prin cultura comunității sale.

Cristian Blidariu a vorbit despre necesitatea de a continua demersurile de accesibilizare și despre dependența acestora de resurse, dar și despre posibilitatea de a accelera lucrurile care țin de comunicare, de atenție și de înțelegerea nevoilor fiecăruia.

Dincolo de un eveniment, un exercițiu de dialog

Cea de-a V-a ediție a 'Inclusion for REAL. Best Practices' a pus în aceeași zi teme care, la prima vedere, par foarte diferite: sănătatea, familia, cultura și universitatea. Legătura dintre ele a fost însă tocmai întrebarea de la care a pornit evenimentul: cât de repede punem o etichetă înainte să descoperim omul?

Pentru Universitatea Politehnica Timișoara, astfel de întâlniri fac parte dintr-o preocupare mai largă pentru construirea unei comunități deschise și pentru dialogul cu societatea. Incluziunea nu este doar o temă de discutat la un eveniment și nici o problemă care poate fi rezolvată printr-o singură măsură. Este un proces care presupune atenție, dialog, răbdare și disponibilitatea de a înțelege experiențe diferite de ale noastre.

*

Universitatea Politehnica Timișoara (www.upt.ro), cea mai veche instituție de învățământ superior din vestul țării, a fost înființată prin Decretul Regal semnat de Regele Ferdinand la 11 noiembrie 1920. Universitate de cercetare avansată și educație, UPT este astăzi una dintre școlile românești cu tradiție, recunoscută în plan național și internațional, atât prin activitatea generațiilor de cadre didactice și cea a unor academicieni prestigioși, cât și prin cei peste 140.000 de absolvenți care au dus renumele acesteia peste tot în lume. Având și o bază materială de invidiat, cele 10 facultăți ale universității asigură programe de studii pentru aproximativ 13.500 studenți.

Dimensiunea internațională a Universității Politehnica Timișoara este evidențiată și prin faptul că este parte a consorțiului european de universități E3UDRES2 - Engaged and Entrepreneurial European University as Driver for European Smart and Sustainable Regions, inițiativă sprijinită de Comisia Europeană prin programul Erasmus+. E3UDRES2 reunește universități europene de top pentru a colabora în dezvoltarea regiunilor inteligente și sustenabile prin educație inovatoare, cercetare aplicată și cooperare transdisciplinară. Mai multe informații sunt disponibile pe site-ul oficial: https://www.eudres.eu/.

Lucian Ronkov
Departament Comunicare și Imagine