Educația ca formă de continuitate a conștiinței

Astăzi, de Ziua Educației, gândul meu se îndreaptă către acei dascăli pentru care actul pedagogic nu a reprezentat niciodată o simplă exercitare profesională, ci o formă de responsabilitate intelectuală și morală față de devenirea omului, față de edificarea conștiinței sale și față de transmiterea unei ordini a valorilor fără de care libertatea riscă să rămână lipsită de discernământ, iar cunoașterea lipsită de sens.

Vorbesc despre această profesie din memoria unei experiențe asumate direct, pentru că am cunoscut exigența catedrei, răspunderea cuvântului rostit în fața elevului și obligația de a înțelege că educația nu se produce numai prin acumularea unor conținuturi, ci prin configurarea treptată a unei conștiințe capabile să gândească autonom, să distingă între adevăr și aparență, să formuleze judecăți întemeiate și să își asume consecințele propriei libertăți.

Dascălul participă la formarea unei ființe care nu este încă deplin constituită intelectual și moral, iar această realitate conferă profesiei didactice o gravitate aparte, deoarece fiecare cuvânt, fiecare exigență, fiecare formă de recunoaștere și fiecare nedreptate pot deveni elemente ale unei memorii formative care depășește cu mult durata unei lecții și uneori chiar durata anilor de școală.

Mă gândesc astăzi cu profundă recunoștință la propriii mei dascăli, la acei oameni care nu au transmis numai cunoaștere, ci au cultivat rigoarea gândirii, respectul pentru muncă, pentru cultură, pentru memorie și pentru adevăr, înțelegând că educația autentică nu formează simple competențe, ci structurează raportarea omului la sine, la ceilalți și la lumea în care este chemat să își exercite libertatea.

Există profesori ale căror explicații se estompează odată cu trecerea anilor, dar a căror prezență intelectuală continuă să lucreze în conștiința fostului elev, deoarece adevărata influență pedagogică nu se măsoară numai prin ceea ce a fost reținut, ci prin ceea ce a devenit parte din arhitectura interioară a celui educat.

Mă gândesc în mod deosebit la generațiile de dascăli care au profesat în perioade în care libertatea intelectuală a fost constrânsă, iar accesul la adevărul istoric și cultural a fost supus unor limite ideologice, dar care au păstrat, prin cultură, discreție și fidelitate față de propria conștiință profesională, continuitatea unei memorii pe care nicio putere politică nu o poate suprima definitiv.

Unii dintre ei au fost obligați să vorbească indirect, să lase în urma unei explicații o întrebare, să sugereze o lectură, să recupereze un nume sau o idee pe care discursul oficial le eliminase, iar această formă de pedagogie discretă a reprezentat nu numai o modalitate de transmitere a cunoașterii, ci și o formă de conservare a libertății interioare.

Educația își pierde sensul atunci când încetează să formeze conștiințe libere și devine simplă reproducere a unor formule acceptate, deoarece menirea școlii nu este aceea de a produce conformitate intelectuală, ci de a dezvolta capacitatea de interogație, de analiză, de argumentare și de asumare a adevărului chiar atunci când acesta contrazice comoditatea majorității sau liniștea unei convenții.

Celor care nu mai sunt printre noi le datorăm o recunoștință care nu poate fi redusă la evocare, pentru că educația primită de la ei continuă prin modul în care gândim, prin exigențele pe care le aplicăm propriei conduite și prin valorile pe care alegem să le transmitem generațiilor care ne urmează.

Iar celor care se află astăzi la catedră le datorăm respectul cuvenit unei profesii care lucrează nu asupra unor obiecte, ci asupra devenirii umane, întrucât profesorul nu modelează numai inteligența elevului, ci participă la constituirea unei persoane capabile să își înțeleagă libertatea, să își asume responsabilitatea și să își păstreze autonomia de judecată în raport cu presiunile vremii.

Un dascăl poate părăsi într-o zi catedra, dar ceea ce a sădit în conștiința elevilor săi poate traversa generații, iar această continuitate a spiritului reprezintă poate cea mai profundă formă de permanență pe care educația o poate oferi unui om.

Deputat neafiliat (Minoritatea Italiană)
Ioana Grosaru