Ilie Bolojan Ministru Interimar la Energie, probabil cel mai eficient ministru, din ultimii 36 de ani și din cei 27 de miniștrii care s-au succedat

Astăzi 5 octombrie 2026 se împlinesc 5 luni de când Ilie Bolojan a preluat interimar Ministerul Energiei. Preluarea s-a realizat într-unul dintre cele mai dificile momente pentru sistemul energetic românesc: investiții întârziate, producție controlabilă insuficientă, secetă severă, probleme la Cernavodă, presiune pe hidroenergie și importuri masive în orele de seară. În aproximativ cinci luni, a imprimat ministerului un ritm pe care unii titulari nu l-au atins în ani.

Într-o analiză realizată de Asociația Energia Inteligentă Analiza activității Ministrului Interimar la Energie în ultimele 5 luni (5 aprilie - 5 octombrie) se evidențiază că menținerea funcționării sistemului energetic în această perioadă este și meritul său și trebuie recunoscut fără rezerve. Dar tot fără rezerve trebuie spus și cealaltă jumătate a adevărului: viteza administrativă nu este totuna cu rezultatul energetic, iar o succesiune de ședințe, ordine și termene nu reprezintă încă o reformă.

Presa internațională a relatat intervențiile Guvernului român din timpul crizei energetice. Nu l-a consacrat însă pe Bolojan drept salvator al energiei românești. Reuters, The Guardian și alte publicații au descris atât reacția autorităților, cât și realitatea care a făcut-o necesară: reactoare indisponibile, hidroenergie redusă, cărbune reactivat, importuri ridicate și apeluri către populație și industrie pentru diminuarea consumului.

Bolojan în calitatea de Ministru Interimar al Energiei a gestionat bine criza. A convocat producători, operatori și mari consumatori, a coordonat importurile și capacitățile interne, a pregătit reducerea voluntară a consumului și limitarea unor consumatori industriali ca soluție de ultimă instanță. România a traversat perioada critică fără întreruperi generalizate. Nu este puțin. Într-un sistem fragil, evitarea unui incident major este o performanță administrativă reală.

Dar instrumentele folosite spun, în același timp, adevărul despre sistem, am trecut criza prin importuri, cărbune, restrângerea consumului și speranța că apa, vântul ori vecinii ne vor ajuta. Cu alte cuvinte, Bolojan în calitatea de Ministru Interimar al Energiei a stins incendiul. Nu a reparat instalația care continuă să îl provoace.

Asociația Energia Inteligentă a propus, încă de la preluarea interimatului, altceva decât o reacție bună la avarie, un tablou operațional public, actualizat săptămânal; un comandament permanent; un Dispecerat Național de Securitate Energetică, o listă cu 10-15 proiecte critice, fiecare cu blocaj, responsabil și termen; rapoarte fără PR pentru Neptun Deep și Cernavodă 3 și 4; auditarea managementului companiilor de stat; un pachet de urgență pentru rețele și racordări; precum și o soluție clară, țintită și finanțabilă pentru consumatorii vulnerabili.

Aceste instrumente nu au apărut. Publicul a primit declarații, avertismente și conferințe, dar nu acel mecanism permanent prin care să poată vedea, săptămână de săptămână, ce capacitate este disponibilă, ce proiect este întârziat, cine răspunde și ce decizie s-a luat. Bolojan a improvizat eficient o celulă de criză, dar nu a instituționalizat controlul sistemului.

În proiectele mari, diferența dintre presiune și rezultat rămâne esențială. Iernut a revenit în centrul atenției, conducerea Romgaz a fost susținută, iar un nou termen a fost fixat. Este un progres.

La fel, Mintia este o investiție privată începută anterior. Guvernul poate accelera avize, racordări și decizii, însă nu poate înscrie întreaga investiție în bilanțul politic al unui ministru interimar. Obiceiul politicienilor de a se fotografia lângă proiecte începute de alții și de a revendica întreaga realizare nu devine acceptabil doar pentru că ministrul este mai eficient decât predecesorii săi.

Preluarea Azomureș de către Romgaz este, probabil, cel mai concret rezultat al perioadei. Poate salva o industrie strategică, locuri de muncă și o piață internă pentru gazul românesc. Dar succesul nu este cumpărarea platformei. Succesul va exista numai dacă fabrica va reporni competitiv, fără gaz subvenționat netransparent și fără transferarea pierderilor asupra Romgaz.

Schemele de 100 de milioane de euro pentru contoare inteligente și de 150 de milioane de euro pentru stocare sunt direcții corecte. Totuși, ele nu au redus încă nicio factură. Un contor inteligent nu produce energie și nu generează automat economie. Ele devine util consumatorului doar dacă este însoțit de acces real la date, tarife dinamice, facturare corectă, automatizarea consumului și oferte care recompensează mutarea consumului din orele scumpe.

În lipsa acestor obligații, există riscul ca statul să finanțeze aparate care servesc mai ales operatorilor, în timp ce consumatorul primește prea puțin. Aceeași prudență este necesară în cazul bateriilor. România are nevoie de stocare, dar volumele, amplasarea și durata de descărcare trebuie stabilite prin studii transparente de sistem și comparate cu hidrocentralele cu pompaj, retehnologizarea capacităților existente, întărirea rețelelor, consumul flexibil și stocarea termică. Dacă tehnologia este aleasă înainte ca problema să fie definită, politica publică riscă să devină broșură comercială pentru furnizorii de echipamente.

Bolojan în calitatea de Ministru Interimar al Energiei a diagnosticat corect și boala companiilor de stat: salarii și bonusuri legate de indicatori formali, în timp ce investițiile rămân în urmă. A cerut auditarea contractelor de mandat și schimbarea criteriilor de performanță. Dar auditul nepublicat nu este transparență, indicatorul anunțat nu este reformă, iar reproșul televizat nu este sancțiune managerială. Fără rezultate publice și consecințe clare, diagnosticul rămâne doar un discurs bun.
Cea mai gravă restanță este protecția consumatorului. România continuă să răspundă scumpirilor prin plafonări generale, prelungiri, compensații întârziate și datorii mutate către furnizori. Lipsește încă arhitectura simplă și onestă: cine este vulnerabil, cât primește, pentru cât timp, din ce sursă și cu ce responsabilitate bugetară. Un minister poate vorbi despre gigawați și baterii, dar este judecat în cele din urmă și prin factura pe care omul o poate plăti.

De aceea, două evaluări aparent contradictorii pot fi adevărate simultan. Ca viteză de reacție, stabilire a priorităților și administrare a crizei, mandatul lui Bolojan în calitatea de Ministru Interimar al Energiei merită o apreciere ridicată.

Ilie Bolojan în calitatea de Ministru Interimar al a făcut în cinci luni mai multă administrație energetică decât au făcut alții în ani. A arătat și că multe blocaje nu erau imposibil de depășit, ci pur și simplu tolerate. Dar România nu are încă, datorită acestui interimat, Iernut în funcțiune, bateriile instalate, cele 800.000 de contoare montate ori facturi demonstrabil mai mici. Are proiecte accelerate, ordine semnate, tranzacții încheiate și noi termene asumate.

Este prea devreme pentru glorificare. Bolojan a gestionat presiunea, dar nu a schimbat mecanismul care o produce. A ținut capacul pe oala sub presiune, însă instalația a rămas, în mare parte, nereparată.

Istoria nu îl va judeca după numărul ședințelor, ordinelor sau știrilor, ci după câte dintre proiectele împinse de el vor ajunge să producă efectiv energie, siguranță și facturi suportabile.

Dumitru Chisăliță
Președinte AEI