15,47 milioane de lei pentru partide, în timp ce serviciile esențiale ale statului caută resurse pentru a funcționa

În luna septembrie 2026, partidele politice au primit din bugetul de stat 15.470.004 lei, în timp ce sistemul sanitar înregistra un deficit de 98 de milioane de lei pentru salarii, cheltuieli materiale, unități de primiri urgențe și servicii de ambulanță, aproximativ 1.550 de salariați ai CFR Marfă se confruntau cu neplata salariilor, iar educația continua să poarte consecințele unei subfinanțări recunoscute inclusiv de cea mai înaltă autoritate a statului.

În luna septembrie 2026, din bugetul de stat au fost virați către partidele politice 15.470.004 lei: Partidul Social Democrat a primit 5.132.818 lei, Alianța pentru Unirea Românilor - 3.035.116 lei, Partidul Național Liberal - 2.794.483 lei, Uniunea Salvați România - 1.983.502 lei, SOS România - 1.319.399 lei, Partidul Oamenilor Tineri - 1.063.111 lei, Partidul Mișcarea Populară - 72.619 lei, iar Forța Dreptei - 68.956 lei.

În aceeași lună, Ministerul Sănătății a recunoscut existența unui necesar financiar de 98 de milioane de lei pentru funcționarea sistemului sanitar, dintre care 36 de milioane de lei pentru salariile personalului din unitățile de primiri urgențe aflate în subordinea Ministerului Sănătății, 20 de milioane de lei pentru cheltuielile materiale ale acelorași unități, 30 de milioane de lei pentru cheltuielile materiale ale UPU-urilor din spitalele autorităților locale și 12 milioane de lei pentru funcționarea serviciilor județene de ambulanță.

Pentru acoperirea acestei insuficiențe, 56 de milioane de lei urmează să fie preluați din alte programe ale Ministerului Sănătății, inclusiv 26 de milioane de lei din Programul HIV/SIDA, 7 milioane de lei din Programul de securitate transfuzională și 3 milioane de lei din Programul 'Mama și copilul', iar alte 42 de milioane de lei sunt redistribuite pentru cheltuielile materiale ale unităților de primiri urgențe și pentru funcționarea serviciilor județene de ambulanță.

Mai mult, chiar în luna septembrie, pentru menținerea activității unităților de primiri urgențe au fost deplasate 21,5 milioane de lei din trimestrul al IV-lea în trimestrul al III-lea, iar alte 20 de milioane de lei din Programul Național de Vaccinare au fost redirecționate către serviciile județene de ambulanță, ceea ce înseamnă că intervenția medicală de urgență, vaccinarea, programele HIV/SIDA, securitatea transfuzională și protecția mamei și copilului ajung să fie puse într-o competiție financiară pe care niciun sistem sanitar coerent nu ar trebui să o accepte drept normalitate.

În același timp, aproximativ 1.550 de salariați ai CFR Marfă au rămas fără salarii de luni de zile, Federația Națională Feroviară Mișcare Comercial Vagoane semnalând public situația acestor angajați și solicitând intervenția statului pentru protejarea unor drepturi salariale deja născute prin munca prestată, ceea ce adaugă tabloului financiar al acestui septembrie o contradicție greu de justificat: există resurse certe și predictibile pentru finanțarea formațiunilor politice, în timp ce oameni angajați într-o companie de stat așteaptă plata muncii deja efectuate.

Nici educația nu poate fi separată de această discuție, câtă vreme, la începutul noului an școlar, Președintele României afirma explicit că educația nu a beneficiat, de ani la rând, de finanțarea corespunzătoare și că această insuficiență a produs consecințe asupra sistemului de învățământ, recunoaștere care obligă la o examinare mult mai severă a modului în care statul distribuie resursele atunci când pretinde că fiecare categorie bugetară trebuie să suporte limitele finanțelor publice.

Avem, prin urmare, în aceeași lună, ambulanțe pentru care trebuie găsite alte surse de finanțare, unități de primiri urgențe susținute prin redistribuiri, programe HIV/SIDA, de securitate transfuzională și 'Mama și copilul' din care sunt preluate resurse, bani retrași din vaccinare pentru serviciile de ambulanță, aproximativ 1.550 de salariați ai unei companii de stat fără salariile datorate și un sistem de educație despre care chiar Președintele României admite că nu a beneficiat de finanțarea corespunzătoare, în timp ce subvențiile acordate partidelor politice însumează 15,47 milioane de lei într-o singură lună.

Nu contest existența temeiului legal pentru finanțarea publică a partidelor politice, însă legalitatea unei cheltuieli nu poate suspenda judecata asupra proporției sale și nici obligația politică de a o raporta la celelalte datorii ale statului, mai ales atunci când lipsa resurselor nu mai privește cheltuieli secundare, ci ambulanța care trebuie să ajungă la pacient, unitatea de primiri urgențe care trebuie să funcționeze fără întrerupere, salariul datorat pentru muncă deja prestată și educația pe care statul însuși o recunoaște drept insuficient finanțată.

Bugetul unui stat exprimă o concepție despre ordinea obligațiilor sale, pentru că fiecare sumă acordată unei destinații și fiecare sumă refuzată alteia traduc în limbaj financiar o alegere politică, iar atunci când sănătatea este obligată să mute resurse între vaccinare, ambulanță, HIV/SIDA, securitate transfuzională și 'Mama și copilul', în timp ce formațiunile politice își primesc integral subvențiile lunare, apare legitim întrebarea dacă austeritatea și disciplina financiară sunt aplicate după aceeași măsură tuturor beneficiarilor banului public.

De aceea, cuantumul subvențiilor acordate partidelor politice și raportarea lor la starea finanțelor publice trebuie supuse unei reevaluări politice și bugetare explicite, nu pentru a nega principiul finanțării publice a activității politice, dar pentru a stabili dacă actuala dimensiune a acestor alocări mai poate fi justificată atunci când servicii indispensabile ale statului sunt menținute prin transferul banilor dintr-o necesitate publică în alta.

Un stat care ia bani din vaccinare pentru ambulanțe, din HIV/SIDA, securitate transfuzională și 'Mama și copilul' pentru a acoperi alte necesități sanitare, care are salariați ai unei companii publice rămași fără plata muncii și care recunoaște subfinanțarea educației nu poate exclude finanțarea partidelor de la aceeași exigență a cumpătării bugetare, pentru că solidaritatea financiară nu poate fi cerută exclusiv societății, în timp ce structurile politice care hotărăsc distribuția banului public rămân protejate de consecințele aceleiași penurii pe care o invocă pentru ceilalți.

Deputat de Vaslui
Raisa Enachi