'Toleranță zero' față de AUR? Votul UDMR din Camera Deputaților ridică serioase semne de întrebare

Sesiunea de toamnă a Camerei Deputaților a început cu o decizie care ridică serioase întrebări privind atât procedura parlamentară, cât și realitatea din spatele discursului politic al UDMR.

Prin votul plenului, PNL și USR au pierdut câte o funcție de secretar în Biroul permanent al Camerei Deputaților, funcțiile fiind atribuite AUR și SOS România.

Potrivit Regulamentului Camerei, modificarea repartizării funcțiilor de conducere este justificată doar în cazul schimbării 'configurației politice' a Parlamentului. De la alegerile din 2024, însă, raportul de forțe dintre grupurile parlamentare nu s-a modificat în sensul care să justifice o asemenea schimbare: AUR a pierdut un deputat, SOS România paisprezece, în timp ce PSD a câștigat șase, iar PNL cinci.

În aceste condiții, decizia pare să indice mai degrabă pregătirea unei noi majorități parlamentare și guvernamentale, în care PSD ar putea conta inclusiv pe sprijinul AUR și SOS.

Cine a negociat schimbarea?

Un aspect deosebit de grav îl reprezintă declarația făcută în plen de liderul grupului PNL, potrivit căreia nici el, nici liderul USR nu au participat la o ședință a Comitetului liderilor în care să fi fost discutată și decisă această modificare.

În aceste condiții, se impun clarificări privind modul în care a fost luată decizia și, mai ales, privind consultările politice care au precedat votul.

Poziția UDMR este cu atât mai problematică. Liderul grupului UDMR nu a contestat în plen afirmațiile liderului PNL, iar grupul parlamentar al UDMR a votat în favoarea redistribuirii funcțiilor.

Prin urmare, UDMR nu doar că a acceptat consolidarea poziției AUR în Parlament, ci a contribuit direct la realizarea acesteia.

Unde este 'toleranța zero' față de AUR?

Această poziție intră în contradicție evidentă cu mesajele publice promovate de UDMR în ultimii ani.

În campaniile electorale, UDMR a prezentat în mod repetat AUR drept un pericol și a vorbit despre necesitatea unei 'toleranțe zero' față de acest partid. În practică însă, colaborarea cu AUR pare să devină acceptabilă atunci când sunt în joc interese politice concrete.

Contradicția nu este nouă. La nivel local au existat deja situații în care UDMR a manifestat o atitudine mult mai flexibilă față de AUR decât sugera discursul său public. La Lugașu de Jos, în județul Bihor, fiica unui consilier local al UDMR s-a implicat în organizarea filialei locale AUR. La Sanislău, în județul Satu Mare, UDMR a preferat să susțină un candidat AUR pentru funcția de viceprimar în locul candidatului Alianței Maghiare din Transilvania.

Ceea ce putea fi prezentat drept 'pragmatism local' capătă acum o altă semnificație, fiind transferat la nivelul politicii naționale.

Dacă AUR reprezintă cu adevărat pericolul descris de UDMR în campaniile electorale, atunci sprijinirea consolidării sale politice este incompatibilă cu acel discurs.

Dacă, în schimb, UDMR consideră că poate colabora cu AUR atunci când interesele politice o cer, atunci conducerea formațiunii trebuie să explice public ce mai înseamnă, în realitate, 'toleranța zero'.

Funcțiile parlamentare înaintea principiilor?

Votul UDMR ridică și o problemă de credibilitate în raport cu foștii săi parteneri guvernamentali, PNL și USR.

Este legitim să ne întrebăm dacă păstrarea unor funcții în conducerea Parlamentului a cântărit mai mult decât respectarea unor principii politice și a unor angajamente față de partenerii de guvernare.

În acest context, trebuie clarificat și dacă PSD a exercitat presiuni asupra UDMR pentru păstrarea funcției de chestor și a președinției Comisiei pentru politică externă. A trebuit UDMR să aleagă între funcții și o poziție politică principială? Dacă da, votul din Camera Deputaților sugerează că a ales funcțiile.

Ce rol mai are UDMR în noua majoritate?

Situația este cu atât mai paradoxală cu cât UDMR a susținut constant că PSD este partidul cu care poate negocia cel mai eficient în Parlament.

În prezent, însă, tocmai PSD pare să pregătească o eventuală nouă majoritate parlamentară și guvernamentală formată din PSD, AUR, SOS și POT-UPR, în afara căreia ar putea rămâne atât PNL și USR, cât și UDMR.

Dacă acest scenariu se confirmă, UDMR va trebui să explice comunității maghiare de ce a sprijinit consolidarea unor partide cu care nu va împărți, în cele din urmă, puterea.

Mai mult, această evoluție pune sub semnul întrebării chiar argumentul pe care UDMR și-a construit o parte importantă din legitimitatea politică: acela că prin consecvență, predictibilitate și negociere poate asigura comunității maghiare o reprezentare eficientă la București.

Comunitatea maghiară are dreptul la răspunsuri

Considerăm că aceste întrebări nu pot fi lăsate fără răspuns. Conducerea UDMR trebuie să explice public:
- de ce a votat pentru consolidarea pozițiilor AUR și SOS în conducerea Camerei Deputaților;
- ce consultări și negocieri au avut loc înaintea votului;
- ce înțelegeri politice stau în spatele acestei decizii;
- ce a primit UDMR în schimbul sprijinului acordat;
- și dacă păstrarea unor funcții parlamentare a fost condiționată de susținerea acestei noi configurații politice.

Comunitatea maghiară din Transilvania are dreptul să știe ce se negociază în numele ei și care sunt consecințele acestor decizii. Pentru noi, problema nu este reprezentată de câteva funcții în Biroul permanent al Camerei Deputaților. Problema este credibilitatea reprezentării politice a comunității maghiare și capacitatea acesteia de a-și apăra interesele în politica românească.

Dacă 'toleranța zero' față de AUR poate fi abandonată atunci când apar avantaje politice imediate, atunci UDMR trebuie să spună deschis acest lucru. Nu poți cere încredere pe baza consecvenței politice și, în același timp, să negociezi consecvența pentru funcții.

Prezidiul Național al Alianței Maghiare din Transilvania