Înălțarea Sfintei Cruci: sărbătoarea Credinței, a jertfei și a biruinței!

Astăzi, 14 Septembrie, sărbătorim Înălțarea Sfintei Cruci, pe care poporul nostru o numește simplu, Ziua Crucii. Este una dintre cele mai vechi și mai importante sărbători ale creștinătății, închinată Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Este zi de post și rugăciune, indiferent în ce zi a săptămânii ar cădea, pentru că în fața Crucii Mântuitorului creștinul nu vine cu petrecere, ci cu smerenie și cu recunoștință.

Sărbătoarea de astăzi păstrează vie amintirea a două momente care au marcat istoria creștinismului. Primul s-a petrecut în secolul al IV-lea, la Ierusalim, când Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare, a căutat locul Răstignirii și, potrivit tradiției, în jurul anului 326, a găsit Crucea Mântuitorului îngropată pe Dealul Golgotei.

Al doilea moment a venit aproape trei secole mai târziu, în anul 614, când perșii au cucerit Ierusalimul, au pustiit Locurile Sfinte și au luat Crucea ca pradă de război. Împăratul bizantin Heraclie a purtat ani grei de luptă împotriva Persiei și a readus-o la Ierusalim în jurul anului 630.

Tradiția Bisericii spune că Împăratul, îmbrăcat în veșminte de purpură și aur, nu a putut urca cu Crucea spre Golgota până când nu s-a dezbrăcat de haina împărătească și nu a pășit desculț, ca un om simplu.

Aceste două momente spun ceva ce nu s-a schimbat în mai bine de 1600 de ani: Crucea poate fi îngropată, poate fi uitată, poate fi luată cu forța dar nu poate fi învinsă!

Și mai spun ceva, la fel de important: în fața Crucii, puterea lumească trebuie să-și lepede orgoliul. Un Împărat care conducea un Imperiu a înțeles că nu poate purta Crucea în haine de paradă. Mulți dintre cei care conduc astăzi România ar avea ce învăța din smerenia lui Heraclie.

Pentru români, Crucea nu este un simbol abstract. Neamul nostru a trăit și a rezistat sub semnul ei. Domnitorii ridicau biserici după biruințe, ostașii plecau la luptă făcându-și semnul Crucii, iar pe câmpurile de bătălie, la marginea satelor și la răscruci au rămas crucile eroilor și troițele în fața cărora trecătorii se opresc și astăzi. Crucea Eroilor de pe Caraiman veghează de aproape un secol asupra țării, în memoria celor care și-au dat viața în Primul Război Mondial.

În anii comunismului, când bisericile erau dărâmate sau mutate pe șine din calea blocurilor iar credința era tratată ca o rămășiță a trecutului, românii au ascuns icoanele, și-au botezat copiii pe ascuns și au păstrat Crucea în inimă.

Mulți preoți și mireni și-au plătit credința cu ani grei de temniță. Regimul comunist însă a căzut iar Crucea a rămas!

Astăzi, Crucea nu mai este dărâmată cu buldozerul, dar este împinsă, încet și metodic, afară din spațiul public. Neomarxiștii sunt deranjați de simbolurile creștine și pretind că tradiția ar sta în calea progresului. Și nu uităm că în 2006 s-a încercat scoaterea icoanelor din școlile noastre, printr-o recomandare venită de la o instituție a statului, desființată ulterior în instanță. Nu uităm nici că în 2009, la Strasbourg, s-a hotărât că prezența crucifixului în sălile de clasă din Italia ar încălca drepturile elevilor iar abia în 2011 Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului a îndreptat această rătăcire.

Partidul S.O.S. România spune limpede: Crucea face parte din identitatea Neamului nostru și nu va fi scoasă niciodată din viața publică a României! Constituția garantează, la articolul 29, libertatea credințelor religioase și dreptul părinților de a-și educa copiii potrivit propriilor convingeri.

Iar eu, în calitate de Deputat, voi combate creștinofobia și voi apăra ora de religie din școli și dreptul fiecărui român de a-și mărturisi liber Credința!

'Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta! Biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău!'

DEPUTAT S.O.S. ROMÂNIA Circumscripția nr. 3 - ARGEȘ
TUDOR IONESCU

Data: 14.09.2026