Moștenirea lui Avram Iancu: o Românie suverană, demnă și stăpână pe propriul destin!

Astăzi, 10 septembrie, se împlinesc 154 de ani de la plecarea la Domnul a Eroului Național Avram Iancu! Născut în 1824 la Vidra de Sus, în actualul județ Alba, Avram Iancu a studiat Dreptul la Cluj și a devenit cancelarist la Curtea de Apel din Târgu Mureș. Avram Iancu a fost deci un om al legii, care a cerut dreptate prin lege înainte de a fi obligat să lupte cu arma în mână.

La 3/15 mai 1848, pe Câmpia Libertății de la Blaj, zeci de mii de români au cerut Unirea cu Principatele Române și au strigat: 'Noi vrem să ne unim cu Țara!' Deși românii erau majoritari în Transilvania, erau tratați ca tolerați în propria lor țară. Nu au cerut să-i asuprească pe alții, nu au cerut privilegii, au cerut doar să fie recunoscuți ca ceea ce erau: o Națiune în propria lor Patrie!

Când pașoptiștii maghiari au forțat unirea Transilvaniei cu Ungaria, moții și-au apărat munții. Avram Iancu a ridicat românii din Apuseni și a ținut piept unor armate întregi cu oameni desculți și tunuri de lemn. Iar Avram Iancu nu și-a abandonat poporul.

În 1852, când Împăratul austriac Franz Joseph a venit în Transilvania, Avram Iancu a refuzat audiența, decorațiile și recompensele care i se ofereau. A preferat să rămână sărac decât să-și vândă Cauza pentru o funcție, o medalie sau un privilegiu!

Testamentul său, scris la numai 26 de ani, spune totul: 'Unicul dor al vieții mele e să-mi văd Națiunea mea fericită!' S-a stins la Baia de Criș, în 1872, la numai 48 de ani, sărac, bolnav și abandonat de o stăpânire căreia îi salvase tronul. A fost îngropat la Țebea, lângă gorunul lui Horea, acolo unde România își păstrează memoria martirilor și a celor care au pus Neamul mai presus de propria viață.

Aceasta este adevărata măsură a naționalismului românesc: jertfă, nu interes personal; responsabilitate, nu privilegiu; școală, lege, credință și apărarea pământului străbun!

De aceea, astăzi nu este suficient să depunem o coroană la Țebea și să rostim câteva fraze solemne.

Trebuie să ne întrebăm: pentru ce a luptat Avram Iancu și ce am făcut noi cu moștenirea lui?

Astăzi, satele Apusenilor se depopulează. Tinerii pleacă din Țară. Bogățiile României sunt exploatate iar românului de rând i se spune tot mai des că trebuie să accepte, să se conformeze și să tacă. Decizii care ne afectează viitorul sunt luate fără ca interesul românilor să fie pus pe primul loc.

Partidul S.O.S. România își asumă fără ezitare moștenirea lui Avram Iancu: apărarea Națiunii Române, a Limbii Române, a credinței strămoșești, a Familiei, a pământului și bogățiilor României și a dreptului poporului român de a-și hotărî singur destinul!

Avram Iancu nu a murit pentru o funcție, nu a luptat pentru avere, nu s-a vândut pentru decorații. A murit sărac, dar a rămas bogat în memoria Neamului!

Iar astăzi, la 154 de ani de la trecerea sa la Domnul, cea mai frumoasă formă de respect pe care i-o putem arăta este să nu lăsăm România să-și piardă identitatea, suveranitatea și demnitatea!

DEPUTAT S.O.S. ROMÂNIA Circumscripția nr. 3 - ARGEȘ
TUDOR IONESCU