Comentarii referitoare la Proiectul Legii Partidelor Politice

Expert Forum a publicat o analiză a proiectului de lege propus de Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) pentru reglementarea partidelor politice, care ar înlocui actuala Lege nr. 14/2003.
Citiți raportul complet

Proiectul introduce unele prevederi utile - reguli mai clare privind patrimoniul (art. 35), drepturile membrilor (art. 30), denumirea partidelor (art. 5), transparența și integritatea (art. 19, 21), mecanisme interne de arbitraj, protecția datelor și digitalizarea managementului partidelor (art. 55). În același timp, EFOR a identificat o serie de modificări problematice la etapele-cheie ale înființării și dizolvării partidelor, cu impact direct asupra pluralismului politic și democrației locale.

Cea mai importantă schimbare structurală este mutarea competenței de înregistrare și dizolvare a partidelor de la Tribunalul București la AEP. Ca principiu general, EFOR se pronunță împotriva transferării procedurii de înregistrare și dizolvare a unui partid de la instanță la AEP.Dreptul de asociere politică (este unul dintre drepturile fundamentale cu cea mai mare relevanță pentru pluralismul democratic . Standardele europene (Comisia de la Veneția, jurisprudența CEDO) cer garanții judiciare solide și un organ independent și imparțial atât pentru înregistrare, cât și pentru dizolvare. În plus, Constituția prevede la art. 21 alin. (4) că jurisdicțiile administrative speciale sunt facultative și gratuite, or proiectul instituie o procedură administrativ-jurisdicțională obligatorie la AEP, cu decizii luate de completuri formate din angajați ai instituției și contestabile ulterior la Curtea de Apel București. Conducerea AEP este numită printr-un mecanism eminamente politic, iar mandatele recente ale președinților instituției s-au încheiat frecvent cu scandaluri publice sau dosare penale, ceea ce ridică semne de întrebare asupra neutralității unei autorități care ar decide și înființarea, și desființarea partidelor. Analiza comparativă la nivelul UE arată că doar în puține state (de exemplu, Malta, Irlanda) înregistrarea revine unei autorități electorale - în general, aceasta rămâne în sarcina unei instanțe sau a unui minister.

Înființarea și dizolvarea ar trebui să rămână atribuții ale instanței, iar AEP ar putea primi în schimb un rol extins în gestionarea unui Registru al partidelor politice public, actualizat și accesibil.

O a doua modificare majoră este creșterea pragului de membri fondatori de la 3 la 100 , fără nicio justificare în nota de fundamentare. EFOR reamintește că pragul anterior de 25.000 de membri a fost declarat neconstituțional prin Decizia CCR nr. 75/2015. Deși numărul partidelor înregistrate a crescut semnificativ față de 2008-2012 (de la aproximativ 30 la peste 270 controlate de AEP în 2026), iar multe dintre ele sunt inactive sau dificil de contactat (inclusiv pentru controlul finanțării partidelor realizat de către AEP), EFOR consideră că această problemă administrativă nu justifică o restrângere a unui drept democratic - soluția stă în mecanisme de control diferențiate în funcție de resursele și activitatea partidului, nu într-un prag de intrare mai ridicat.

EFOR critică și mecanismul impus pentru dizolvare (prin decizia AEP). Legea introduce noi condiții pentru dizolvarea partidului politic. Art. 63 prevede competența Curții Constituționale doar în ipoteza neconstituționalității (ca urmare a condițiilor din art. 62 lit. a), iar restul, pentru toate celelalte cazuri - scop/activitate ilicite ori contrare ordinii publice, urmărirea altui scop decât cel statutar, organizarea de structuri după criteriul locului de muncă, inactivitate - AEP se poate autosesiza sau poate fi sesizată de orice persoană interesată și se pronunță prin hotărâre pentru dizolvare. Introducerea acestor reglementări este un regres față de reglementările actuale, care stabilesc că desființarea se realizează prin hotărâre a Tribunalului București, la cererea Ministerului Public. Ca în cazul înființării partidelor politice, reiterăm că această procedură ar trebui să se realizeze de către o instanță de judecată, menținându-se argumentele prezentate mai sus în privința înființării partidelor politice. Studiul comparativ a arătat că în majoritatea cazurilor, dizolvarea se solicită de către instanță sau procurori.

Critica se extinde și asupra extinderii criteriilor de dizolvare pentru inactivitate , care adaugă condiții precum lipsa unei adunări generale timp de 4 ani, neactualizarea sediului sau a conducerii timp de un an, sau nedepunerea situațiilor financiare timp de 2 ani, motive pe care EFOR le consideră mai potrivite unor sancțiuni administrative graduale decât dizolvării, măsură ireversibilă. La fel, formularea 'desfășurarea în mod grav ori repetat de activități politice la nivelul autorităților și instituțiilor publice' ca temei de dizolvare este considerată insuficient de precisă, contrar cerinței de previzibilitate a normei stabilite constant de CCR. Condiția neparticipării la 'două scrutine succesive', fără a preciza tipul de alegeri vizat, ar putea conduce - dacă s-ar aplica și prezidențialelor - la desființarea a aproximativ 90% dintre partidele din România. Spre exemplu, un partid care este înființat la nivel local sau județean și are vocație de a participa la alegerile locale sau parlamentare, conform statutului, nu ar trebui să fie desființat pentru că nu are candidați la nivel național.

Alte observații vizează schimbarea formei juridice a partidelor, din persoane juridice de drept public în asociații de utilitate publică, de drept privat. Statutul de utilitate publică poate atrage anumite facilități fiscale și obligații suplimentare de raportare. Proiectul atribuie această calitate, tuturor partidelor politice, fără să clarifice ce consecințe fiscale sau patrimoniale produce. Aceste modificări trebuie explicate, iar modificarea statutului partidelor politice poate să se realizeze doar dacă există garanții că nu se reduc transparența activității acestora și responsabilitățile aferente.

O altă critică privește restricția excesivă introdusă la art. 4 privind folosirea denumirii sau siglei unui partid fără acordul acestuia, care poate afecta libertatea de exprimare - de exemplu, o postare critică pe rețele sociale ce include sigla partidului vizat ar putea intra sub incidența acestei interdicții, deși nu încalcă alte reglementări.

Noul capitol dedicat fundațiilor politice este un pas util, dar incomplet: proiectul le permite să fie finanțate de partide din venituri proprii sau subvenții, fără să stabilească limite pentru aceste transferuri sau obligații clare de transparență, raportare a activității și control.

Regimul contravențiilor este criticat pentru amenzile stabilite într-un interval unic (20.000-80.000 lei), aplicat indiferent de gravitatea faptei - de la nepublicarea unui document pe site până la neefectuarea inventarierii anuale a patrimoniului -, ceea ce contravine principiului proporționalității sancțiunilor reținut constant de CCR. Sancțiunile ar trebui separate în funcție de subiectul lor (persoane fizice/juridice), dar și în funcție de gravitatea încălcării.

Deși proiectul AEP conține îmbunătățiri punctuale binevenite, per ansamblu, mecanismul propus de înființare și dizolvare riscă să slăbească garanțiile constituționale și democratice din jurul înființării și desființării partidelor politice, prin centralizarea acestor decizii la o autoritate cu numire politică, prin praguri de constituire nejustificate și prin motive de dizolvare formulate imprecis.

Raportul include, ca material de referință, un tabel comparativ detaliat al reglementărilor privind partidele politice în toate cele 27 de state membre ale UE - formă juridică, autoritate competentă, praguri de constituire, motive de dizolvare și cale de atac, precum și o listă către registrele partidelor politice.