Sorin Muncaciu (deputat AUR): 'România împrumutată pentru a acoperi risipa. Factura a ajuns la generațiile viitoare'

Deputatul AUR Sorin Muncaciu atrage atenția asupra costului tot mai mare al datoriei publice, arătând că în primele șapte luni ale anului 2026 România a plătit 40,12 miliarde de lei doar pe dobânzi, cu 26,5% mai mult decât în perioada similară a anului trecut. Parlamentarul subliniază că țara se împrumută prea des pentru a acoperi deficite structurale și cheltuieli ineficiente, iar nota de plată este trecută în dreptul românilor pentru a o achita.

'Cifrele execuției bugetare din 2026 ne obligă să privim dincolo de discursurile optimiste și să analizăm una dintre cele mai grave vulnerabilități economice ale României: costul uriaș al datoriei publice acumulate și modul în care au fost utilizați banii împrumutați în ultimii ani.

În primele șapte luni ale anului 2026, România a plătit 40,12 miliarde de lei numai pentru dobânzi, cu 26,5% mai mult decât în perioada similară a anului trecut. Înseamnă aproximativ 190 de milioane de lei în fiecare zi doar pentru costul datoriei.

Aceasta este adevărata factură a unei politici bugetare în care împrumutul a devenit prea des substitut pentru reformă.

Problema nu este faptul că un stat se împrumută. Toate economiile moderne folosesc datoria publică. Problema fundamentală este pentru ce te împrumuți, la ce cost și ce rămâne în urma banilor cheltuiți.

Dacă împrumuți miliarde pentru infrastructură productivă, spitale, irigații, energie, industrie, cercetare sau proiecte care generează dezvoltare economică, datoria poate reprezenta o investiție în viitor.

Dar atunci când împrumuturile acoperă ani la rând deficite structurale, cheltuieli curente, ineficiență administrativă și proiecte fără randament economic suficient, datoria devine o povară. Iar România începe să simtă această povară.

În 2026 ajung la scadență datorii de aproximativ 150 de miliarde de lei, circa 30 de miliarde de euro, care trebuie rambursate sau refinanțate. Pentru perioada 2027-2030, o analiză recentă estimează la aproximativ 83,9 miliarde de euro principalul datoriei publice ajuns la scadență, fără a include deficitele viitoare, dobânzile și noile împrumuturi.

Acesta este mecanismul periculos: ne împrumutăm inclusiv pentru a refinanța datorii contractate anterior, iar o parte tot mai importantă din resursele bugetului este absorbită de serviciul datoriei.

În primele șapte luni din 2026, deficitul bugetar a fost încă de 48,08 miliarde de lei, chiar dacă s-a redus semnificativ față de aceeași perioadă din 2025.

Statul a cheltuit 460,39 miliarde de lei, în timp ce veniturile au fost de 412,31 miliarde.

Trebuie însă spus și un lucru important pentru o analiză corectă: investițiile publice au ajuns în aceeași perioadă la 76,51 miliarde de lei, în creștere cu aproximativ 24%. Așadar, nu putem afirma că întreaga datorie a fost 'risipită'.

Problema este că România a acumulat deficite atât de mari încât nici investițiile realizate nu justifică dimensiunea dezechilibrului și costurile tot mai mari ale finanțării.

Ca deputat AUR, consider că trebuie să punem o întrebare simplă: ce patrimoniu economic a rămas României în urma fiecărui miliard împrumutat?

Unde sunt marile capacități energetice? Unde sunt autostrăzile și căile ferate modernizate la nivelul necesar economiei? Unde sunt sistemele de irigații, spitalele moderne, infrastructura industrială și investițiile strategice capabile să producă venituri pentru următoarele decenii?

Nu este acceptabil ca nota de plată să fie transferată permanent către cetățeni prin taxe mai mari, austeritate sau reducerea investițiilor viitoare.

40 de miliarde de lei plătite în doar șapte luni pe dobânzi reprezintă un avertisment. Sunt bani care nu mai pot fi folosiți a doua oară pentru spitale, școli, agricultură, infrastructură sau sprijinirea economiei românești.

România are nevoie de o schimbare fundamentală a filozofiei bugetare: împrumuturile trebuie orientate prioritar către investiții care produc valoare, cheltuielile neproductive trebuie reduse, proiectele publice trebuie evaluate după randamentul lor economic, iar fiecare leu împrumutat trebuie justificat în fața contribuabilului.

Datoria publică nu este o abstracțiune contabilă. Este o factură. Iar atunci când banii împrumutați sunt administrați prost, factura o plătesc românii care muncesc astăzi și copiii lor mâine.

România nu mai poate continua după principiul: împrumutăm astăzi, cheltuim astăzi și lăsăm generațiile următoare să achite nota de plată', a declarat deputatul AUR, Sorin Muncaciu.

Departamentul de comunicare al Alianței pentru Unirea Românilor