Natsu Matsuri 2026: opt zile în care Timișoara a descoperit vara japoneză prin artă, tradiție și participare

Timp de opt zile, între 23 și 30 august, Timișoara a avut ocazia să descopere nu doar câteva dintre tradițiile spectaculoase ale Japoniei, ci și felul în care acestea pot deveni o experiență trăită împreună. Cea de-a treia ediție a festivalului japonez de vară Natsu Matsuri, organizat de Centrul Jutsu al Universității Politehnica Timișoara, a adus în fața publicului dans tradițional și muzică, expoziții interactive, ateliere, prezentări despre arhitectura și cultura japoneză, kyodo și poezie haiku.

Festivalul a început în seara zilei de 23 august, în curtea Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, într-un spațiu transformat pentru această ocazie într-un decor inspirat de festivalurile de vară din Japonia. Fundalul roșu și alb, kohaku, și lampioanele au creat atmosfera în care maestrul Senju Einojo, directorul școlii Nihon Buyo Senju din Japonia, a prezentat publicului tradiții artistice pe care Timișoara nu are ocazia să le întâlnească în fiecare zi.

Seara a început cu un recital de shamisen, unul dintre instrumentele tradiționale japoneze, care a avut și un moment-surpriză: interpretarea Imnului Național al României. A urmat unul dintre cele mai spectaculoase momente ale festivalului, Dansul leului din teatrul Kabuki, un dans de bun augur, menit să alunge spiritele rele și să aducă binecuvântare celor care îl privesc.

În costumul său complex și cu machiajul tradițional kumadori, cu puternicele sale linii roșii pe fond alb, artistul a dat viață unui dans care presupune nu doar expresivitate, ci și o condiție fizică deosebită. Coama impresionantă a leului, confecționată din păr de yak, a fost aruncată în aer în toate direcțiile, într-o demonstrație spectaculoasă de forță și control.

La final, Centrul Jutsu a primit din partea artistului un obiect cu o semnificație aparte: un oshiguma, amprenta pe matase a machiajului Kabuki, realizată de actor după spectacol și oferită cu dedicație și semnătură.

Curtea Centrului de Proiecte s-a dovedit neîncăpătoare pentru publicul venit la deschiderea festivalului. Iar întâlnirea cu maestrul Senju Einojo începuse, de altfel, încă înaintea spectacolului, când acesta a făcut o scurtă plimbare prin Piața Operei, devenind rapid subiectul numeroaselor fotografii ale celor care l-au întâlnit.

O vară japoneză recreată la Galeria 5

În seara următoare, festivalul a continuat cu vernisajul expoziției interactive 'Periplu de vară în Japonia', găzduită de Galeria 5 a Centrului de Proiecte. Expoziția, deschisă până în 26 august, a încercat să aducă în fața vizitatorilor nu doar imaginea festivalurilor estivale japoneze, ci și atmosfera mai largă a verii din Japonia, cu florile, obiectele, veșmintele și simbolurile sale.

Micile diorame, materialele explicative și obiectele specifice au transformat expoziția într-un spațiu în care vizitatorii de toate vârstele puteau să descopere și să facă lucruri, nu doar să privească. Dorințele au fost scrise și agățate în bambusul de Tanabata, au fost confecționate păpuși teru-teru-bozu, despre care tradiția spune că pot alunga ploaia, și au fost realizate aranjamente de mini-ikebana, pe care participanții le-au putut lua acasă.

Această idee de a transforma publicul în participant avea să fie, de altfel, una dintre constantele întregului festival.

De la Kabuki la Bon Odori

Tot în 24 august, curtea Centrului de Proiecte a găzduit cea de-a doua întâlnire cu maestrul Senju Einojo. Artistul a prezentat două dansuri din repertoriul teatrului Kabuki, în care și rolurile feminine sunt interpretate în mod tradițional de bărbați, un dans feminin și unul masculin, precum și piese vocale acompaniate la shamisen.

A urmat partea poate cea mai așteptată de public: atelierul de dans și cântec. Participanții au putut încerca, pentru prima dată la Timișoara, mișcările primului dans pe care îl învață o maiko, o ucenică geisha, precum și un cântec de dragoste construit pe metaforă și aluzie.

Seara s-a încheiat în spiritul unui adevărat festival japonez, cu două dintre cele mai cunoscute dansuri comunitare Bon Odori - Tokyo Ondo și Tanko Bushi. Publicul a dansat împreună, iar atmosfera de la final a fost poate cea mai bună măsură a reușitei acestei întâlniri. Mulți dintre participanți au vorbit despre bucuria de a fi avut acces la o asemenea experiență, iar maestrul Senju Einojo a mărturisit, la rândul său, că pleacă 'îndrăgostit de Timișoara'. Spectacolele au beneficiat de sprijin tehnic din partea Asociației Culturale Diogene.

Cultura japoneză, descoperită prin lucruri făcute cu mâinile

În zilele următoare, Natsu Matsuri a revenit la formatul care a caracterizat și edițiile precedente: prezentări tematice online dimineața și ateliere practice după-amiaza și seara.

Pe 27 august, participanții au descoperit istoria și semnificația ușilor și panourilor japoneze shoji. Câteva ore mai târziu, informațiile au devenit experiență practică: Cătălin Sorescu, de la Școala de Meșteșug și Muzeul Uneltelor, a prezentat modul de construire a unui panou, după care participanții și-au realizat propriile modele în miniatură.

Printre aceștia s-a aflat și un bunic venit împreună cu nepotul său de numai șase ani. Imaginea este, poate, una dintre cele mai simple explicații pentru ceea ce și-a propus festivalul: o tradiție culturală care poate fi descoperită împreună, indiferent de vârstă.

Pe 28 august, tema a fost cultura rogojinilor tatami în locuința tradițională japoneză. După prezentarea de dimineață, participanții la atelier au putut să-și construiască propriul mini-tatami și, la final, să îl ia acasă.

Despre Japonia și despre felul în care oamenii se raportează unii la alții

O temă mai puțin obișnuită a fost abordată sâmbătă, 29 august: 'Mișcarea, postura și eticheta în cultura japoneză'. Prezentarea susținută de Daniel Gomboșiu, vicepreședinte al Asociației de Kyudo din România, în dialog cu prof. dr. Camelia Nakagawara, directoarea Centrului Jutsu UPT, a pornit de la conceptele de bază ale interacțiunii în cultura japoneză și le-a analizat atât prin prisma artei marțiale Kyudo, cât și a vieții cotidiene.
Discuția a continuat la atelierul organizat la Muzeul Apei, administrat de Aquatim, unde participanții au avut ocazia să urmărească și o tragere ceremonială cu arcul.

Dincolo de temele abordate, această zi a pus în evidență una dintre ideile care stau la baza festivalului. Participanții nu sunt invitați doar să privească Japonia de la distanță, ca pe un univers exotic. Sunt încurajați să înțeleagă, să încerce și să exprime la rândul lor.

Haiku, clopoței fuurin și ultima seară de festival

Ultima zi a Natsu Matsuri a dus festivalul în Grădina Japoneză din Timișoara. După prezentarea de dimineață dedicată grădinilor japoneze și poeziei haiku, participanții la atelierul literar au avut ocazia să își scrie și să își citească propriile poeme.

În liniștea grădinii, clinchetul clopoțeilor fuurin s-a amestecat cu vocile, uneori timide, ale celor care își prezentau creațiile. Au fost poeme simple, dar tocmai prin această simplitate au reușit să surprindă ceva din spiritul întâlnirii:

'Stâncă fluidă
Șapte veri am crescut azi -
Kaki necopt' (Ildiko Antal)

sau

'Vara leneșă
între pietre mari și mici
ascunde Buddha.' (Maria Sumedre)

La căderea serii, festivalul s-a încheiat așa cum începuse, printr-un dans care aduce oamenii împreună. Participanții au revenit la melodiile Bon Odori, transformând din nou spațiul într-o adevărată horă japoneză, o întâlnire între generații, între oameni care poate nu se cunoșteau înainte de festival, dar care au ajuns să împărtășească aceeași experiență.

O întâlnire care continuă

A treia ediție a Natsu Matsuri confirmă astfel un proiect care a crescut de la an la an, fără să își piardă componenta educațională. Spectacolele susținute de un maestru al dansului tradițional japonez, expoziția, prezentările și atelierele au avut un numitor comun: participarea.

Iar aceasta poate fi una dintre cele mai importante diferențe dintre a vedea o cultură și a o înțelege. În loc să propună publicului o imagine îndepărtată și exotică a Japoniei, Natsu Matsuri îl invită să intre în contact cu ea prin gesturi, obiecte, dans, muzică, poezie și dialog.

Organizat de Centrul Jutsu al Universității Politehnica Timișoara, festivalul se înscrie în seria proiectelor prin care universitatea contribuie la apropierea dintre România și Japonia. Dincolo de cele opt zile ale festivalului, această apropiere este construită pe tot parcursul anului prin cursurile de limba și cultura japoneză și prin activitățile culturale și științifice ale Centrului Jutsu.

Iar dacă există o imagine care poate rezuma această a treia ediție, ea nu este neapărat cea a unui spectacol de Kabuki sau a unei expoziții. Este imaginea oamenilor care, la finalul unei seri de vară, dansează împreună Bon Odori. Pentru că, în cele din urmă, un festival este mai mult decât ceea ce prezintă: este ceea ce reușește să îi facă pe oameni să trăiască împreună.

*

Universitatea Politehnica Timișoara (www.upt.ro), cea mai veche instituție de învățământ superior din vestul țării, a fost înființată prin Decretul Regal semnat de Regele Ferdinand la 11 noiembrie 1920. Universitate de cercetare avansată și educație, UPT este astăzi una dintre școlile românești cu tradiție, recunoscută în plan național și internațional, atât prin activitatea generațiilor de cadre didactice și cea a unor academicieni prestigioși, cât și prin cei peste 140.000 de absolvenți care au dus renumele acesteia peste tot în lume. Având și o bază materială de invidiat, cele 10 facultăți ale universității asigură programe de studii pentru aproximativ 13.500 studenți.

Dimensiunea internațională a Universității Politehnica Timișoara este evidențiată și prin faptul că este parte a consorțiului european de universități E3UDRES2 - Engaged and Entrepreneurial European University as Driver for European Smart and Sustainable Regions, inițiativă sprijinită de Comisia Europeană prin programul Erasmus+. E3UDRES2 reunește universități europene de top pentru a colabora în dezvoltarea regiunilor inteligente și sustenabile prin educație inovatoare, cercetare aplicată și cooperare transdisciplinară. Mai multe informații sunt disponibile pe site-ul oficial: https://www.eudres.eu/.

Lucian Ronkov
Departament Comunicare și Imagine