Marilen Gabriel Pirtea, rectorul UVT: 'În educație nu este suficient să investim mai bine, cât timp investim atât de puțin'

'România se află din nou la coada clasamentului european privind finanțarea educației. În 2023, statul român a alocat acestui domeniu doar 2,97% din produsul intern brut, în timp ce media Uniunii Europene a fost de aproximativ 4,7%. La celălalt capăt al clasamentului, Suedia a investit 6,8% din PIB, iar Finlanda, Islanda, Belgia și Danemarca au depășit pragul de 6%. Diferența nu este una marginală, ci arată două viziuni aproape opuse asupra rolului educației în dezvoltarea unei societăți.', declară rectorul Universității de Vest din Timișoara (UVT), prof.univ.dr. Marilen Gabriel Pirtea.

Rectorul UVT subliniază: 'Datele raportate de Eurostat (2023) transmit însă un mesaj mai nuanțat decât formula simplă potrivit căreia mai mulți bani produc automat rezultate mai bune. Unele țări cheltuiesc mult fără să obțină performanțe pe măsură, în timp ce altele obțin rezultate bune cu resurse mai limitate. Letonia, de exemplu, a cheltuit cu aproximativ 39% mai puțin decât media europeană pentru fiecare elev, dar a înregistrat rezultate mai bune decât media Uniunii la citire și la matematică. Malta a avut o finanțare pe elev peste media europeană, însă proporția elevilor cu rezultate slabe a rămas ridicată. Această comparație poate duce ușor la concluzia că problema nu este câți bani investește o țară în educație, ci cum îi cheltuie. Pentru România, o asemenea interpretare ar fi incompletă pentru că eficiența utilizării banilor contează, fără îndoială, dar nu poate compensa la nesfârșit un nivel de finanțare aflat cu mult sub media europeană. Nu se poate cere școlilor să reducă abandonul, să remedieze pierderile de învățare, să atragă profesori buni, să modernizeze laboratoarele și să ofere sprijin psihologic, digital și social, folosind unul dintre cele mai mici bugete pentru educație din Europa.'

'Rezultatele elevilor români confirmă gravitatea situației, deoarece, la evaluarea PISA din 2022, numai 51% dintre elevii de 15 ani au atins cel puțin nivelul de bază la matematică. Altfel spus, aproape jumătate nu au demonstrat competențele minime necesare pentru a utiliza matematica în situații obișnuite din viață. Mai mult, originea socială influențează rezultatele școlare într-o măsură mult mai mare decât în majoritatea statelor dezvoltate. Potrivit OECD (2023), statutul socioeconomic explică 26% din variația performanței la matematică în România, față de o medie de 15% în țările OECD. Aceste cifre arată că școala românească nu reușește încă să corecteze inegalitățile cu care copiii intră în sistem. Dimpotrivă, de multe ori le amplifică pentru că un copil dintr-o familie cu venituri reduse, din mediul rural sau dintr-o comunitate izolată pornește cu mai puține resurse și întâlnește adesea o școală care dispune, la rândul ei, de mai puține resurse. În acest fel, sărăcia familiei și subfinanțarea instituției se amplifică reciproc', adaugă rectorul UVT.

'Rezultatele elevilor români confirmă gravitatea situației, deoarece, la evaluarea PISA din 2022, numai 51% dintre elevii de 15 ani au atins cel puțin nivelul de bază la matematică. Altfel spus, aproape jumătate nu au demonstrat competențele minime necesare pentru a utiliza matematica în situații obișnuite din viață. Mai mult, originea socială influențează rezultatele școlare într-o măsură mult mai mare decât în majoritatea statelor dezvoltate. Potrivit OECD (2023), statutul socioeconomic explică 26% din variația performanței la matematică în România, față de o medie de 15% în țările OECD. Aceste cifre arată că școala românească nu reușește încă să corecteze inegalitățile cu care copiii intră în sistem. Dimpotrivă, de multe ori le amplifică pentru că un copil dintr-o familie cu venituri reduse, din mediul rural sau dintr-o comunitate izolată pornește cu mai puține resurse și întâlnește adesea o școală care dispune, la rândul ei, de mai puține resurse. În acest fel, sărăcia familiei și subfinanțarea instituției se amplifică reciproc', completează profesorul universitar Marilen Gabriel Pirtea.

'În același timp, România trebuie să mute centrul reformei de la schimbarea permanentă a documentelor, la nivel legislativ, la îmbunătățirea reală a învățării în școli. Planurile-cadru și programele școlare sunt importante, dar rezultatele nu se schimbă dacă profesorii nu primesc timp pentru formare și instrumente pentru a lucra diferențiat cu elevii. Evaluările naționale ar trebui folosite și pentru diagnosticarea problemelor elevilor, nu doar pentru ierarhizarea lor. Adică, un elev care rămâne în urmă la citire sau la matematică trebuie identificat devreme și sprijinit imediat, nu descoperit abia la examenul de final de ciclu. Investiția în profesori rămâne decisivă, iar salariile competitive sunt necesare, dar nu sunt suficiente. Cadrele didactice au nevoie de formare continuă relevantă, mentorat la începutul carierei, acces la resurse de calitate și de reducerea sarcinilor birocratice. De asemenea, școlile din comunitățile vulnerabile trebuie să poată oferi stimulente reale profesorilor bine pregătiți, pentru ca repartizarea personalului competent să nu urmeze exact harta prosperității economice', adaugă rectorul UVT.

Rectorul UVT contextualizează tema și la nivel universitar: 'Pentru învățământul universitar, problema este la fel de serioasă, chiar dacă nu poate fi surprinsă integral prin rezultatele PISA. Universitățile preiau consecințele dificultăților acumulate în școală, dar trebuie, simultan, să pregătească absolvenți pentru o economie transformată de inteligența artificială, digitalizare și tranziția verde. Ele nu pot îndeplini această misiune numai prin creșterea numărului de programe sau prin actualizări formale ale planurilor de învățământ. Finanțarea universităților ar trebui să susțină mai clar calitatea procesului educațional, nu doar numărul de studenți înscriși. Ar fi necesare granturi competitive pentru modernizarea predării, laboratoare comune între facultăți, programe de tutorat și sprijin pentru studenții aflați în risc de abandon. Evaluarea universităților trebuie să urmărească nu numai publicațiile și respectarea procedurilor administrative, ci și progresul real al studenților, calitatea experienței lor de învățare și relevanța competențelor dobândite.'

'Curricula universitară trebuie să fie apropiată de transformările societății, fără a reduce universitatea la o anexă a pieței muncii. Fiecare absolvent, indiferent de specializare, ar trebui să dobândească alfabetizare digitală și în domeniul inteligenței artificiale, precum și capacitatea de a lucra cu date, gândire critică, comunicare, colaborare și discernământ etic. Aceste competențe nu ar trebui înghesuite într-un curs opțional, ci integrate în discipline și evaluate prin proiecte, probleme reale și colaborări interdisciplinare. Este necesară și o legătură mai matură între universități, angajatori și comunități. Stagiile de practică trebuie să devină experiențe autentice de învățare, nu simple adeverințe obținute formal. Companiile și instituțiile publice pot contribui la definirea unor probleme practice, la mentorat și la dezvoltarea laboratoarelor, dar universitățile trebuie să-și păstreze autonomia academică și rolul de a forma cetățeni, nu doar executanți ai ocupațiilor momentului. Totodată, accesul la facultate nu este suficient dacă studenții vulnerabili nu au mijloacele necesare pentru a rămâne în sistem. Bursele, căminele, serviciile de consiliere, sprijinul pentru sănătatea mintală și programele de recuperare academică sunt investiții în succesul universitar, nu cheltuieli periferice. România pierde prea mulți tineri nu numai prin emigrare, ci și prin abandon, dezorientare în alegerea carierei și imposibilitatea de a suporta costurile indirecte ale studiilor', adaugă rectorul UVT.

'Lecția desprinsă din comparația datelor la nivel european este că finanțarea produce rezultate atunci când este suficientă, stabilă și orientată către ceea ce se întâmplă efectiv în sala de clasă. Pentru țările care investesc deja mulți bani, întrebarea legitimă este cum pot folosi mai bine resursele. Pentru România, întrebarea este dublă: cum putem investi mai mult și, în același timp, mai inteligent în educație? Europa și-a propus ca până în 2030 proporția elevilor cu rezultate slabe la testele de competențe de bază să scadă sub 15%. România pornește însă de la o distanță considerabilă față de acest obiectiv. Recuperarea decalajului nu se va realiza printr-o singură reformă spectaculoasă, ci printr-o succesiune coerentă de investiții în profesori, intervenții timpurii, echitate, infrastructură, universități și evaluarea transparentă a rezultatelor. Educația nu este doar un capitol bugetar care concurează cu sănătatea, apărarea sau infrastructura. Este o resursă importantă care determină, pe termen lung, funcționarea tuturor celorlalte domenii, pentru că o țară care economisește constant pentru bugetul educației nu cheltuiește mai puțin, ci transferă factura către viitor, unde costurile vor apărea sub forma productivității reduse, a inegalității, a dependenței economice și a neîncrederii sociale', conchide rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Gabriel Pirtea.

Dr. Horea Băcanu
Universitatea de Vest din Timișoara
Departamentul de Comunicare, Imagine și Marketing Instituțional