Dialogurile TT

'Arta actorului este arta viului'

Convorbire cu actorul, regizorul și pedagogul Paul Chiribuță · Teatrul Tineretului Piatra Neamț

Despre adevărul construit al scenei, despre umbra care devine material și despre clișeele pe care trebuie să le dai deoparte ca să rămână, la capăt, omul adevărat.

Rep.: Spuneți că actorul 'reface viața'. Dar cea mai mare parte a teatrului de azi imită viața, n-o reface. Unde s-a pierdut diferența?

P.C.: Arta actorului e arta vieții într-o clipă. Este arta viului. Noi suntem pe scenă ca să creăm acel viu pe care teatrul îl va folosi ca să construiască o ficțiune. Le spuneam studenților: amestecul dintre adevăr și fals dă fals. Dar un fals continuu, compact și bine făcut poate da senzația unui adevăr - un adevăr construit, un adevăr de scenă, care se articulează altfel decât cel de zi cu zi. Și nu o spun doar eu: Peter Brook spunea că întreținerea viului e sarcina cea mai grea a actorului pe scenă.

'Replica trebuie să treacă rampa'

Rep.: Ce e mai greu pe scenă decât în viața de zi cu zi?

P.C.: Uitați: în discuția noastră de-acum, dacă nu găsesc pe loc cuvântul, adaug o frază, mă explic, argumentez, mă uit în ochii dumneavoastră - e normal. Pe scenă nu ai voie să faci așa ceva. Ai o replică. Și, pentru ca replica aceea să treacă rampa, să fie percepută exact la intensitatea cu care poate schimba atitudinea celui din față, e mult mai complicat. Elementele de bază nu trebuie să le ai în cap - trebuie să le ai în corp, în mușchi, în stomac, ca să devină firești când le practici pe scenă.

Scena e o lupă care mărește totul. Orice mică abatere de la adevărul construit acolo e extraordinar de vizibilă - și-ai muncit degeaba.

'Lucrurile importante sunt în altă parte'

Rep.: Câți actori își percep corpul ca pe un instrument?

P.C.: Destul de mulți - rămâne de văzut la ce nivel. Se spune despre un actor bun că e 'transparent': poți vedea, din talpă până-n vârful firului de păr, ce se întâmplă în interiorul lui. Pentru asta ai nevoie de un corp antrenat, flexibil.

Sportivul se antrenează ca să-și dezvolte mușchii; actorul exersează ca acel corp să fie flexibil și să poată vorbi.

Toată lumea ne întreabă: 'Cum țineți minte zeci de pagini de text?' E cel mai ușor lucru din meseria asta. Lucrurile importante sunt în altă parte.

'Umbra care devine material'

Rep.: Ați spus că defectele sunt mai productive decât calitățile.

P.C.: Dacă știi să le pui în valoare. Multora ne e frică să lucrăm cu acea umbră despre care vorbea Jung - teama de a te întâlni acolo cu lucruri neplăcute. Și totuși poate fi chiar o terapie: odată scoase la lumină, lucrurile astea își pierd din puterea distructivă și, la a doua, a treia scoatere din obscur, devin un material interesant de creație. Folosim tot ce avem - și calitățile, și defectele.

'Efortul care nu se vede'

Rep.: Un luptător de aikido mi-a spus că a devenit cel mai bun în clipa în care a început să-și viseze mișcările cu sabia - le repeta în minte, înainte de a repeta în mușchi.

P.C.: Exact asta le-am povestit studenților, o întâmplare a lui George Banu. Asistase la un spectacol de teatru no, alături de un specialist care-i era ghid. După reprezentație, Banu îi spune: 'Mi-a plăcut foarte mult actorul cel tânăr.' Iar însoțitorul: 'E bun, dar a transpirat prea mult. A făcut efort. N-a ajuns la grație.' Fiindcă abia când te-ai eliberat de tehnică, de gând, de controlul a tot ce ai acumulat, poți atinge acea stare de grație. Când ajungi acolo, e ușor. E greu drumul până acolo. Asta căutăm fiecare: cum să faci efortul încât să nu se vadă efortul.

'E un drum înăuntru, nu înapoi'

Rep.: Aveți modele de oferit în contrapartidă celor pe care le aduc tinerii?

P.C.: Nu. N-am face altceva decât să mai oferim un model. Drumul nu e să oferim modele, ci să încercăm să le dăm deoparte. Lucrăm o scenă, e rezolvată într-un fel, zicem: 'E bine, dar hai altfel.' A doua e bună, dar hai încă una. Și, mergând la a patra, a cincea soluție, ne apropiem de expresia din ce în ce mai autentică a acelei personalități. E un drum înăuntru, nu înapoi. Cum îi spui 'te iubesc' fetei pe care o iubești, dacă l-ai văzut pe Brad Pitt spunând-o în felul lui? E mai ușor să copiem. Dar hai să găsim felul acela al fiecăruia, cel adevărat.

'Ca la alpinism: cum ne salvăm?'

Rep.: Aveți o metodă?

P.C.: M-aș feri să folosesc cuvântul 'metodă'. Metoda e ceva ce ai structurat și e aplicabil de mai multe ori, mai multor generații. Eu cercetez o direcție. Binomul ăsta - unul cu ceva mai multă experiență și altul care încearcă s-o câștige - e un binom de colaborare. Amândoi învață. E ca la alpinism: ne aflăm amândoi în fața unui perete de stâncă, într-o situație complicată. Cum ne salvăm? Sigur, experiența ghidului contează - dar contează la fel de mult imaginația, angajamentul celui care vrea să învețe.

Nimeni nu deține nici adevărul, nici suma tuturor mijloacelor - mai ales când instrumentul actorului e corpul, mintea, sufletul lui, într-o continuă schimbare. Sunt niște constante la care te întorci mereu - dar trebuie să afli care sunt ale tale și de ce te întorci la ele astăzi, pentru că mâine va fi altfel. Întoarcerea lui Ulise, la noi, e mult mai complicată decât a marilor eroi. Ulise a avut un parcurs, o dată pentru totdeauna. Noi parcurgem traseul ăsta zilnic. Și de multe ori nu găsim drumul.

Un magistru al jocului care nu cere studenților un model, ci felul lor adevărat - și care, pe scenă ca la catedră, caută un singur lucru: viul care se naște greu și se poate pierde în orice secundă.

a consemnat Camelia Varvara Tudose - Serviciul Literar și Artistic al Teatrului Tineretului Piatra Neamț

***

Bio. Conf. univ. dr. Paul Chiribuță (n. 6 decembrie 1949, Buhuși) este actor, regizor și pedagog. Absolvent al IATC 'I.L. Caragiale' (1972), șef de promoție la clasa lui Ion Cojar, a debutat la Teatrul Tineretului, unde a jucat cincisprezece ani (1972-1987). A urmat Teatrul de Operetă și, din 1989, Bulandra.

Între 1997 și 2008 a condus, alături de Silviu Purcărete, școala superioară de teatru de la Limoges; decorat cu ordinal Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres.

Doctor în arta actorului la UNATC 'I.L. Caragiale' (2008), unde a fost decan al Facultății de Teatru (2013-2016).

La Teatrul Tineretului este șef al Serviciului Literar și Artistic, director al Festivalului de Teatru Piatra Neamț și coordonatorul Școlii de Vară.