Parlamentul României
Camera Deputaților

DECLARAȚIE DE PRESÃ

Fondul de rezervă în 2026 - 346,754 milioane de lei alocate și necesitatea unui control riguros al banilor publici

De la începutul anului 2026 și până în prezent, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului au fost repartizate, potrivit hotărârilor de Guvern pe care le-am identificat și analizat până acum, cel puțin 346,754 milioane de lei. Din această sumă, 281,626 milioane de lei, adică peste 81%, au fost alocate printr-o singură operațiune: majorarea capitalului social al Companiei Naționale 'Administrația Porturilor Maritime' S.A. Constanța, în vederea finanțării achiziției participației de 100% în ÎCS Danube Logistics SRL, compania care administrează Portul Internațional Liber Giugiulești din Republica Moldova.

Această alocare readuce în discuție exact întrebarea pe care am formulat-o încă de la începutul anului: ce mai înseamnă, în practica bugetară a României, caracterul 'urgent' și 'neprevăzut' pentru care legea a creat Fondul de rezervă și unde începe obligația Guvernului de a răspunde Parlamentului pentru modul în care utilizează acest instrument?

Am ridicat această problemă încă din luna ianuarie, pornind de la decizia luată la sfârșitul anului 2025 privind alocarea a 50 de milioane de euro pentru mecanismul PURL, destinat sprijinirii apărării Ucrainei. La acel moment, poziția mea nu a vizat exclusiv destinația concretă a acelei sume, ci principiul potrivit căruia decizii financiare de asemenea dimensiune trebuie să poată face obiectul unui control parlamentar efectiv. Guvernul a aprobat atunci contribuția României la PURL, iar documentele publice arată că suma a fost finanțată din Fondul de rezervă al anului 2025.

Parlamentul este autoritatea care votează bugetul de stat, stabilește prioritățile și aprobă arhitectura în care sunt distribuite resursele publice. Această competență își pierde însă o parte din substanță dacă, după adoptarea bugetului, sume importante pot fi redistribuite printr-un mecanism asupra căruia controlul legislativ este limitat.

Tocmai din această rațiune am inițiat modificarea art. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, proiect devenit PL-x nr. 324/2026, prin care am propus ca Guvernul să își păstreze capacitatea de intervenție imediată atunci când apare într-adevăr o situație urgentă și imposibil de anticipat, dar să fie obligat ulterior să prezinte Parlamentului informațiile esențiale privind suma alocată, beneficiarul, destinația banilor și justificarea caracterului urgent și neprevăzut al cheltuielii. Ideea este simplă, rapiditatea unei decizii nu poate constitui, într-un stat democratic, justificarea absenței răspunderii pentru acea decizie.

Ceea ce s-a întâmplat în 2026 confirmă necesitatea acestei discuții. La 9 aprilie, Guvernul a alocat 281,626 milioane de lei din Fondul de rezervă pentru suplimentarea bugetului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în vederea majorării capitalului social al Companiei Naționale 'Administrația Porturilor Maritime' S.A. Constanța. Operațiunea a fost destinată finanțării achiziției participației de 100% în ÎCS Danube Logistics SRL.

Nu contest aici oportunitatea strategică a operațiunii și nici dreptul statului de a face o asemenea investiție. Întrebarea este una de disciplină bugetară și control parlamentar, dacă o operațiune de aproape 282 de milioane de lei era necesară pentru realizarea unei investiții strategice a statului, trebuie explicat de ce această necesitate nu a putut fi anticipată și reflectată în construcția bugetară inițială. Dacă necesitatea a apărut ulterior și a devenit realmente urgentă, trebuie explicat concret ce eveniment nou a produs această urgență, de ce nu putea fi anticipat și de ce Fondul de rezervă a reprezentat instrumentul bugetar adecvat pentru finanțarea ei. Aceasta este întrebarea pe care controlul parlamentar trebuie să o poată pune fără ca răspunsul să depindă de apariția unei controverse publice.

Legea nr. 500/2002 prevede în prezent că Fondul de rezervă bugetară se repartizează prin hotărâri ale Guvernului pentru finanțarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exercițiului bugetar. În același timp, comparația cu alte alocări făcute în 2026 este relevantă tocmai pentru că arată diferența dintre situații în care necesitatea utilizării Fondului de rezervă este evidentă și situații care necesită o examinare mult mai riguroasă.

La sfârșitul lunii aprilie, Guvernul a aprobat 1 milion de lei pentru sprijinirea familiilor și persoanelor singure afectate de incendiul produs la Rucăreni, în comuna Soveja, județul Vrancea, la 26 aprilie 2026. Este exact genul de situație care, prin natura sa, nu poate fi introdusă în buget cu luni înainte și care justifică existența unui instrument financiar capabil să permită intervenția rapidă a statului. În luna iunie, Guvernul a alocat alte 32 de milioane de lei pentru județul Prahova, în vederea implementării unor soluții urgente pentru asigurarea continuității alimentării cu apă potabilă. Decizia a venit după problemele grave produse de creșterea turbidității apei din lacul Paltinu și imposibilitatea tratării acesteia în Stația de Tratare Voila, situație care afectase aproximativ 100.000 de locuitori. În luna iulie, au fost repartizate 20,028 milioane de lei pentru finanțarea serviciilor sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilități și persoanelor vârstnice, după relocarea în regim de urgență a 409 persoane vulnerabile din județul Bihor.

Din această sumă, 13,054 milioane de lei au fost destinate centrelor rezidențiale pentru persoane adulte cu dizabilități, iar 6,974 milioane de lei pentru cheltuielile de funcționare ale căminelor pentru persoane vârstnice. La sfârșitul lunii iulie, Guvernul a alocat alte 7 milioane de lei pentru intervenția urgentă de redistribuire a debitelor la bifurcația Bala - Dunărea Veche. În 10 august, Executivul a revenit cu încă 5,1 milioane de lei pentru continuarea intervențiilor, în contextul secetei hidrologice severe și al debitelor foarte scăzute ale Dunării, astfel încât să fie asigurat debitul necesar funcționării în siguranță a Centralei Nuclearoelectrice Cernavodă. Numai această intervenție a ajuns astfel la 12,1 milioane de lei din Fondul de rezervă.

Aceste situații pot fi analizate într-o logică evident diferită de finanțarea unei majorări de capital social. Un incendiu produs cu câteva zile înainte, o criză a alimentării cu apă, relocarea urgentă a unor persoane vulnerabile sau o situație hidrologică severă care amenință funcționarea unei capacități energetice sunt situații în care caracterul imprevizibil și necesitatea unei intervenții rapide pot fi explicate prin evenimente concrete.

În cazul unei operațiuni de aproape 282 de milioane de lei pentru majorarea capitalului unei companii de stat, întrebarea privind caracterul 'urgent și neprevăzut' trebuie însă pusă cu aceeași rigoare. Problema pe care o ridic, așadar, nu este existența Fondului de rezervă și nici dreptul Guvernului de a utiliza acest instrument. Un stat care nu poate interveni rapid în cazul unui incendiu, al unei calamități, al unei crize hidrologice sau pentru protejarea unor persoane vulnerabile este un stat incapabil să își îndeplinească obligațiile elementare. Problema apare atunci când același mecanism destinat excepției începe să fie utilizat și pentru operațiuni financiare de sute de milioane de lei care, prin natura lor, ridică în mod legitim întrebarea dacă erau într-adevăr imposibil de anticipat și de inclus în bugetul anual.

Din totalul de cel puțin 346,754 milioane de lei rezultat din alocările identificate până în prezent, 281,626 milioane de lei au fost direcționate către o singură operațiune de majorare de capital. Asta înseamnă că peste patru cincimi din totalul analizat nu au fost alocate pentru incendiul din Vrancea, pentru persoanele vulnerabile relocate, pentru intervențiile hidrologice sau pentru alimentarea cu apă din Prahova, ci pentru capitalizarea unei companii de stat în vederea finanțării unei achiziții strategice.

Tocmai această proporție justifică o discuție parlamentară serioasă despre limitele în care poate fi utilizat Fondul de rezervă.

Într-o perioadă în care românilor li se explică permanent că deficitul trebuie redus, că statul nu mai poate suporta anumite cheltuieli, că investițiile trebuie prioritizate, că unele proiecte trebuie amânate și că populația trebuie să accepte taxe mai mari sau restrângerea unor facilități, devine legitim să cerem aceleași standarde de rigoare și atunci când Guvernul redistribuie sute de milioane de lei dintr-un fond aflat la dispoziția sa.

Dacă unui pensionar i se spune că bugetul nu permite o majorare, dacă unei familii i se cere să suporte creșterea taxelor, dacă unei administrații locale i se spune că nu există bani pentru o investiție, iar unui județ i se amână un proiect pe motivul deficitului, atunci Guvernul trebuie să poată explica la același nivel de exigență de ce o operațiune de 281,626 milioane de lei a devenit suficient de urgentă și de neprevăzută pentru a fi finanțată din Fondul de rezervă, în loc să fie prevăzută transparent în construcția bugetară și supusă dezbaterii parlamentare.

Tocmai aceasta este logica inițiativei legislative pe care am depus-o. Nu am propus ca Guvernul să ceară voie Parlamentului înainte de a interveni într-o situație în care fiecare oră contează. Am propus ca, după efectuarea alocării, să existe o obligație legală de raportare către Parlament, care să permită verificarea caracterului excepțional al cheltuielii. În acest fel, noțiunile de urgență și imprevizibilitate nu pot fi extinse până la punctul în care aproape orice necesitate financiară apărută în cursul anului poate fi transferată către Fondul de rezervă.

Am propus, de asemenea, ca prin acest fond să nu poată fi finanțate cheltuieli permanente, programe sau proiecte care erau deja cunoscute în momentul adoptării bugetului. Dacă o nevoie financiară exista și putea fi evaluată înainte de votarea legii bugetului, ea aparține procesului bugetar obișnuit. Introducerea sa ulterioară în categoria cheltuielilor neprevăzute riscă să transforme excepția într-o modalitate paralelă de construire a bugetului.

Această abordare este, de altfel, reflectată în obiectul de reglementare al PL-x nr. 324/2026, care urmărește atât păstrarea capacității Guvernului de a interveni rapid în situații neprevăzute sau urgente, cât și introducerea unei obligații de transmitere către Parlament a unui raport privind sumele alocate, destinația, beneficiarii și justificarea caracterului urgent, precum și instituirea unor limite pentru cheltuielile permanente și pentru programele sau proiectele deja incluse în bugetul anual. Senatul a respins această inițiativă la 7 aprilie 2026, iar Guvernul a transmis ulterior un punct de vedere negativ. Inițiativa se află însă în continuare în procedură la Camera Deputaților, care este cameră decizională, fiind trimisă pentru raport la comisiile competente.

Evoluția alocărilor din 2026 arată tocmai de ce această discuție nu poate fi închisă printr-un simplu vot de respingere. Întrebarea nu este dacă Guvernul trebuie să poată administra Fondul de rezervă. Trebuie să poată. Întrebarea este dacă o putere financiară atât de importantă poate exista fără obligația corespunzătoare de a explica în fața Parlamentului fiecare operațiune semnificativă și fiecare motiv pentru care aceasta nu a putut fi prevăzută în buget. Cu atât mai mult, opoziția față de o asemenea obligație de raportare trebuie explicată. Datele privind suma, beneficiarul, destinația și fundamentarea cheltuielii trebuie să existe oricum înainte ca o hotărâre de alocare să fie adoptată. Transmiterea lor către Parlament nu împiedică Guvernul să intervină, nu blochează plata și nu întârzie măsura. Introduce doar obligația ca puterea de a cheltui rapid banul public să fie urmată de obligația de a răspunde pentru utilizarea lui.

Există o diferență fundamentală între un milion de lei acordat după un incendiu produs cu câteva zile înainte și aproape 282 de milioane de lei pentru majorarea capitalului unei companii de stat. Faptul că ambele operațiuni pot fi finanțate prin același Fond de rezervă este tocmai motivul pentru care Parlamentul trebuie să poată verifica unde se termină urgența autentică și unde începe utilizarea unui mecanism excepțional pentru nevoi care puteau fi incluse în bugetul obișnuit.

Bugetul României reprezintă expresia juridică și politică a priorităților statului, a modului în care puterea publică distribuie resursele colectate de la cetățeni și a limitelor în interiorul cărora Guvernul este autorizat să le utilizeze. Dacă Parlamentul stabilește prin lege această arhitectură anuală a cheltuielilor, Fondul de rezervă nu poate deveni, în practică, un instrument prin care ordinea bugetară aprobată este modificată substanțial fără un control parlamentar corespunzător. Am solicitat această regulă înainte ca alocările din 2026 să ajungă la sute de milioane de lei și o susțin cu atât mai mult astăzi, când datele disponibile arată că numai operațiunile identificate până în luna august însumează cel puțin 346,754 milioane de lei, dintre care 281,626 milioane de lei au fost direcționate către capitalizarea unei singure companii de stat.

Fondul de rezervă trebuie să rămână instrumentul pentru excepția pe care statul nu a putut să o anticipeze, nu o zonă bugetară în care caracterul urgent și neprevăzut al unor cheltuieli de sute de milioane de lei este stabilit de aceeași autoritate care decide și alocarea banilor, fără o obligație de control parlamentar proporțională cu dimensiunea resurselor publice utilizate. Pentru că, în cele din urmă, întrebarea nu este dacă Guvernul poate cheltui rapid banii publici, întrebarea este cine îl verifică atunci când o face?

Deputat UPR de Vaslui
Raisa Enachi