Vasluiul agricol, între secetă, subfinanțare și insolvență

În primele șase luni ale anului 2026, 226 de companii agricole din România au intrat în insolvență, față de 127 în aceeași perioadă a anului trecut, ceea ce înseamnă o creștere de aproape 80%. Vasluiul se află deja printre județele în care sunt concentrate insolvențele companiilor agricole mari, într-un moment în care aproape 43% din terenul arabil al județului este ocupat numai de porumb și floarea-soarelui, două culturi care concentrează o parte importantă din veniturile agricole locale și care sunt, în același timp, printre cele mai expuse secetei, costurilor de producție și fragilității financiare a fermelor.

Județul Vaslui dispune de 401.573 de hectare de teren agricol, dintre care 292.698 de hectare sunt teren arabil, iar pentru primăvara acestui an au fost prevăzute aproximativ 75.000 de hectare cu porumb și 50.000 de hectare cu floarea-soarelui. În total, numai aceste două culturi ocupă aproximativ 125.000 de hectare, adică aproape 43% din întreaga suprafață arabilă a județului. Astfel, orice reducere serioasă a randamentului, orice incapacitate de finanțare a lucrărilor sau orice intrare în insolvență a exploatațiilor care lucrează aceste terenuri produce efecte directe asupra unei părți foarte mari din economia agricolă vasluiană.

Datele privind fertilizarea sunt și mai severe. La porumb, numai 12.837 de hectare, adică 19% din suprafața cultivată, au beneficiat de fertilizare, ceea ce lasă aproximativ 55.000 de hectare fără fertilizare chimică. La floarea-soarelui, numai 16.940 de hectare, reprezentând 33%, au fost fertilizate, ceea ce înseamnă alte aproximativ 34.000 de hectare fără această intervenție. Cumulat, aproape 89.000 de hectare de porumb și floarea-soarelui au intrat în anul agricol fără una dintre componentele esențiale ale tehnologiei de producție.

Raportată la cele 292.698 de hectare de teren arabil ale județului, această suprafață de aproape 89.000 de hectare reprezintă aproximativ 30% din întreaga bază arabilă a Vasluiului. Asta înseamnă că nu discutăm despre dificultăți izolate ale unor exploatații, dar despre o presiune financiară care a ajuns să atingă aproape o treime din terenul arabil al județului numai prin efectul reducerii fertilizării la două dintre cele mai importante culturi. La aceasta se adaugă situația irigațiilor. Deși în anul 2024 au fost efectiv irigate 27.582 de hectare, una dintre cele mai mari suprafețe consemnate în ultimii ani, raportarea acestei cifre la cele aproape 293.000 de hectare de teren arabil arată că numai aproximativ 9,4% din arabil a beneficiat efectiv de irigare. Asta înseamnă că peste nouă hectare din zece au rămas dependente, într-o măsură foarte mare, de regimul precipitațiilor, într-un județ care a trecut în ultimii ani prin episoade repetate de secetă severă.

Aceste cifre trebuie citite împreună, pentru că ele descriu aceeași vulnerabilitate din unghiuri diferite, aproape 43% din terenul arabil concentrat în porumb și floarea-soarelui, aproximativ 89.000 de hectare din aceste culturi fără fertilizare, sub 10% din terenul arabil efectiv irigat și un sector agricol național în care insolvențele au crescut cu aproape 80% într-un singur an. Peste toate acestea se adaugă costurile ridicate ale motorinei, îngrășămintelor, creditării și energiei.

Mai grav, deteriorarea financiară a sectorului agricol nu mai este concentrată exclusiv în exploatațiile mici. În primul semestru din 2025 intrase în insolvență o singură companie agricolă cu active imobilizate mai mari de 4 milioane de euro, în timp ce în primele șase luni ale acestui an numărul acestor companii a ajuns la 19, cu active cumulate de peste 235 de milioane de euro. În plus, analiza unui eșantion de 3.700 de societăți agricole cu active de cel puțin un milion de euro arată că aproximativ 40% se află deja în zona de risc financiar. Este un indicator al unei degradări care nu mai poate fi explicată prin câteva cazuri individuale de administrare defectuoasă.

Vasluiul apare explicit între județele în care sunt concentrate insolvențele agricole de dimensiune mare, iar această realitate trebuie privită în raport cu structura economică a județului. Într-un teritoriu cu peste 400.000 de hectare agricole și aproape 293.000 de hectare arabile, falimentul unei exploatații importante nu înseamnă numai dispariția unui operator economic. Înseamnă diminuarea capacității de producție, reducerea volumului de lucrări contractate, diminuarea achizițiilor de inputuri, scăderea cererii pentru transport, service, mecanizare și forță de muncă și, în final, pierderea unei părți din venitul care circulă în comunitățile rurale.

Dacă folosim numai ca reper randamentele naționale estimate pentru 2026, de aproximativ 4,03 tone la hectar pentru porumb și 1,91 tone la hectar pentru floarea-soarelui, cele 75.000 de hectare de porumb planificate în Vaslui reprezintă un potențial de ordinul a 302.000 de tone, iar cele 50.000 de hectare de floarea-soarelui un potențial de aproximativ 95.500 de tone. Asta înseamnă că o diminuare de numai 10% a randamentului ar echivala, ca ordin de mărime, cu aproximativ 30.000 de tone de porumb și 9.500 de tone de floarea-soarelui care nu mai intră în circuitul economic, iar o pierdere de 20% ar dubla aceste volume. Pentru o fermă, această diminuare înseamnă venituri mai mici exact după un an în care costurile au fost deja suportate înainte de recoltă. Asta reduce capitalul disponibil pentru campania următoare, împinge exploatația către credit sau restructurare și, dacă această succesiune se repetă, transformă o problemă de randament într-o problemă de solvabilitate, iar o problemă de solvabilitate într-o insolvență care poate scoate definitiv din economie o parte din capacitatea productivă a județului.

În același timp, România a primit o alocare europeană de 14,8 milioane de euro pentru producătorii de porumb și floarea-soarelui afectați de seceta din 2025, exact cele două culturi care însumează în Vaslui aproximativ 125.000 de hectare. Faptul că sprijinul european ajunge într-un sector în care fermierii au redus deja fertilizarea pe zeci de mii de hectare arată cât de fragilă a devenit capacitatea lor de a finanța în mod normal ciclul de producție.

Pentru Vaslui, consecința nu se oprește la producția agricolă propriu-zisă, fiecare fermă care își reduce activitatea cumpără mai puține semințe și îngrășăminte, contractează mai puține lucrări, amână reparațiile, folosește mai puțini transportatori și mai puțină forță de muncă. Într-un județ în care agricultura rămâne una dintre sursele principale de activitate economică în mediul rural, această retragere succesivă a capitalului înseamnă venituri mai mici pentru comunități și o presiune suplimentară asupra depopulării.

De aceea, cele 226 de insolvențe agricole din primul semestru, creșterea de aproape 80%, cele 19 companii mari intrate în dificultate, cele 235 de milioane de euro în active concentrate în aceste societăți, cele aproape 89.000 de hectare de porumb și floarea-soarelui fără fertilizare și procentul de sub 10% al terenului arabil efectiv irigat nu sunt cifre independente. Sunt elementele aceleiași deteriorări, în care riscul climatic se întâlnește cu lipsa capitalului, iar lipsa capitalului se transformă în producție mai mică, în datorii și în pierderea capacității de a continua activitatea. Dacă această tendință se menține, efectul pentru Vaslui va fi dublu, pentru că județul va pierde atât prin diminuarea veniturilor generate de agricultură, cât și prin creșterea dependenței de produse și materii prime aduse din alte zone sau din import, iar consumatorul va ajunge să plătească mai mult pentru hrană într-un județ în care tocmai producătorul local de hrană își pierde treptat capacitatea financiară de a continua.

Vasluiul are peste 400.000 de hectare agricole, aproape 293.000 de hectare arabile, aproximativ 125.000 de hectare numai cu porumb și floarea-soarelui, aproape 89.000 de hectare din aceste două culturi fără fertilizare și un sector agricol în care insolvențele cresc cu aproape 80%. Dacă această evoluție este lăsată să continue, nu vom mai discuta numai despre un an agricol slab, ci despre diminuarea sistematică a capacității unui județ întreg de a produce, de a păstra capitalul în mediul rural și de a transforma pământul pe care îl are într-o sursă stabilă de venit pentru oamenii care trăiesc aici.

Deputat UPR de Vaslui
Raisa Enachi