Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a respins obiecția de neconstituționalitate și a constatat că Legea privind aprobarea Strategiei naționale și a Planului de acțiune pentru conservarea biodiversității 2026-2030 este constituțională în raport de criticile formulate.

Rezumat

Curtea a constatat că, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, rezultă că, din punct de vedere formal, a fost respectată cerința solicitării fișei financiare și a informării asupra implicațiilor bugetare, fiind astfel respectate imperativele constituționale ale art.111 alin.(1) și ale art.138 alin.(5) din Legea fundamentală.

Totodată, a constatat că este neîntemeiată critica autorilor sesizării de neconstituționalitate referitoare la subrogarea Parlamentului în atribuțiile Guvernului, fiind respectate dispozițiile constituționale cuprinse în art.1 alin.(3) și (4), art.61 alin.(1), art.65 alin.(2) lit.f), art.102 alin.(1) și art.108 alin.(2) din Legea fundamentală, precum și că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate intrinsecă.

Argumente
- Referitor la faptul că nu a fost stabilită sursa de finanțare a cheltuielilor bugetare pe care le implică legea criticată, Curtea a reținut că Senatul a solicitat ca Guvernul să comunice, pe de o parte, punctul de vedere și informarea asupra implicațiilor bugetare, în conformitate cu prevederile art.111 alin.(1) din Constituția României și ale Legii nr.314/2003 pentru modificarea art.15 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, precum și, pe de altă parte, fișa financiară, în conformitate cu prevederile art.15 din Legea responsabilității fiscal-bugetare nr.69/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art.15 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare. În consecință, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, rezultă că, din punct de vedere formal, a fost respectată cerința solicitării fișei financiare și a informării asupra implicațiilor bugetare.

- Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă referitoare la încălcarea prevederilor art.1 alin.(4) referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat din perspectiva reglementării prin act normativ de nivelul legii, Curtea a constatat că Strategia națională și Planul de acțiune pentru conservarea biodiversității 2026-2030 sunt instrumente de politică publică prin care se pune în practică Strategia Uniunii Europene privind biodiversitatea pentru 2030, care schițează poziția Uniunii Europene privind cadrul post-2020 în materie de biodiversitate și al căror obiectiv este de a pune biodiversitatea Europei pe calea redresării până în 2030, în beneficiul naturii, al oamenilor și al climei.

În consecință, Curtea a reținut că atât strategia antereferită, cât și planul de acțiune aferent se încadrează noțional în ceea ce reprezintă o 'politică nouă' pe care, în temeiul art.37 alin.(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.57/2019 privind Codul administrativ un Guvern demis nu ar putea să o promoveze pe calea unei hotărâri de Guvern. În consecință, în condițiile în care la data de 5 mai 2026, actualul Guvern și-a încetat mandatul, ca urmare a adoptării moțiunii de cenzură, de la acea dată aflându-se în situația prevăzută de art.110 alin.(4) din Constituție, în prezent, în fapt, nu se poate prevedea un termen scurt sau o dată certă la care ar urma să funcționeze un Guvern cu puteri depline și care ar putea adopta o hotărâre de Guvern în aplicarea funcției sale proprii de reglementare, astfel încât singura modalitate de legiferare care să permită respectarea datei-țintă de 1 septembrie 2026 este adoptarea unei legi de către Parlament. Acesta, în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării, are, de principiu, obligația constituțională de a legifera în orice domeniu și în privința oricărui raport juridic reflectat din viața socială, economică, culturală, juridică a statului, deținând, prin voința Adunării constituante, monopol de legiferare.

- Referitor la critica de neconstituționalitate intrinsecă privind nerespectarea cerințelor de calitate a legii, Curtea a constatat că textele de lege criticate sunt clare, fluente și inteligibile, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce care să le împiedice în a fi aplicate. Curtea a subliniat că inserarea strategiei naționale și a planului de acțiune pentru conservarea biodiversității 2026-2030 în două anexe ale legii criticate reprezintă un element de tehnică legislativă care nu impietează asupra coerenței textului normativ. Totodată, folosirea unor termeni generali în legea criticată este neconstituțională doar dacă aduce atingere în final unor drepturi, libertăți sau principii de rang constituțional. Or, nu se încadrează într-o astfel de tipologie nici obligația de adoptare a unor măsuri legislative viitoare, care pot fi promovate de legiuitorul primar sau de către cel delegat, nici invocarea unor proiecte de interes strategic național ori european, definite ca atare în instrumentele de prezentare și motivare ale proiectelor de acte normative care să permită identificarea lor de către orice persoană interesată, și nici invocarea actelor obligatorii ale Uniunii Europene în materie, în condițiile în care cele două instrumente de politică publică pun în practică politica Uniunii Europene în materia biodiversității. Mai mult, sensul legii nu este dat pentru totdeauna în momentul creării ei, ci trebuie să se admită că adaptarea conținutului legii se face pe cale de interpretare - ca etapă a aplicării normei juridice la cazul concret. Or, funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai la îndepărtarea îndoielilor ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția ca rezultatul să fie coerent, cu atât mai mult cu cât una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive.

- În ceea ce privește critica de neconstituționalitate intrinsecă referitoare la nerespectarea controlului judecătoresc al actelor administrative, Curtea a constatat că autorii obiecției de neconstituționalitate sunt nemulțumiți, în realitate, de modalitatea de reglementare aleasă, ceea ce nu constituie per se un element de neconstituționalitate care să fie cenzurat de Curtea Constituțională, astfel încât critica nu poate fi reținută.

- Referitor la critica de neconstituționalitate intrinsecă privind afectarea caracterului deliberativ și a autonomiei autorităților locale, Curtea a reținut că aceasta este o falsă problemă, iar critica de neconstituționalitate nu poate fi reținută, în condițiile în care, de esența hotărârilor consiliilor locale și ale consiliilor județene este faptul că acestea sunt adoptate prin vot, indiferent de caracterul acestora. De altfel, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.57/2019 privind Codul administrativ prevede expres, la art.139 alin.(1) și art.182 alin.(1), că, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, consiliul local/județean adoptă hotărâri, cu majoritate absolută sau simplă, după caz, fără să facă distincție între hotărâri cu caracter individual sau normativ.

*

Decizia este definitivă și general obligatorie.

Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Document neoficial, destinat mass-media, care nu angajează răspunderea Curții Constituționale.