Marina Română între memorie, suveranitate și responsabilitate strategică

La 15 august 2026, Ziua Marinei Române reunește 124 de ani de la prima sa celebrare oficială și se înscrie în al 166-lea an de existență a Marinei Militare Române moderne, într-o evoluție care nu exprimă numai transformarea tehnicii militare, ci modificarea profundă a raportului dintre stat, teritoriu, putere și securitate.

Prima celebrare consemnată a Zilei Marinei, în 1902, găsea România într-o etapă de consolidare a propriei vocații maritime, cu crucișătorul 'Elisabeta' drept navă-amiral și cu o Marină care dobândea progresiv conștiința rolului său în afirmarea unui stat devenit independent cu numai câteva decenii înainte.

Astăzi, distanța dintre acea Marină și Forțele Navale ale anului 2026 nu poate fi măsurată numai prin tonaj, armament sau tehnologie, pentru că însăși natura securității maritime s-a modificat, iar Marea Neagră concentrează în prezent interese militare, infrastructuri energetice, rute comerciale, libertatea navigației, sisteme de comunicații și raporturi strategice care conferă spațiului maritim o importanță directă pentru autonomia și securitatea României. În această geografie politică, Marina Română reprezintă una dintre instituțiile prin care statul își materializează autoritatea asupra propriului spațiu maritim și își conservă libertatea de acțiune într-o regiune în care raporturile de putere au redevenit decisive.

Forțele Navale Române operează astăzi fregate, corvete, nave purtătoare de rachete, vânătoare de mine, structuri fluviale și capabilități specializate, iar integrarea în arhitectura aliată a transformat misiunea navală într-o expresie simultană a responsabilității naționale și a angajamentului strategic asumat de România. Însă tehnologia, interoperabilitatea și apartenența la alianțe nu substituie obligația fundamentală a statului de a-și conserva propria capacitate navală, pentru că suveranitatea nu poate fi delegată integral, iar securitatea nu poate exista exclusiv prin garanția oferită de ceilalți.

Aceasta este dimensiunea pe care Ziua Marinei o readuce în conștiința publică, existența unei frontiere maritime presupune nu numai drepturi juridice, ci și capacitatea efectivă de supraveghere, protecție, intervenție și apărare.

Între Flotila lui Alexandru Ioan Cuza și Forțele Navale Române de astăzi există, dincolo de ruptura tehnologică, o continuitate esențială, aceea a unei instituții prin care statul își exercită suveranitatea în spațiul maritim și căreia îi revine misiunea de a o apăra în condiții pe care fiecare epocă le redefinește. Tocmai de aceea, memoria marinarilor care au servit această instituție nu aparține exclusiv istoriei, ci constituie un criteriu de exigență pentru prezent, deoarece tradiția militară își pierde substanța atunci când nu este continuată prin profesionalizare, investiție, doctrină coerentă și responsabilitate strategică.

La 124 de ani de la prima celebrare a Zilei Marinei Române și în al 166-lea an de existență a Marinei Militare Române moderne, istoria acestei instituții exprimă continuitatea strategică și exercițiul suveranității statului român.

O națiune nu devine putere maritimă prin simpla posesie a unei ieșiri la mare, ci prin capacitatea politică, militară și instituțională de a transforma această geografie în securitate, autonomie și libertate de decizie.

La mulți ani Marinei Române, la mulți ani marinarilor militari și civili și tuturor celor care, prin competență, disciplină și responsabilitate, servesc sub pavilion românesc pe Dunăre și la Marea Neagră.

Deputat UPR de Vaslui
Raisa Enachi