Cristina Dumitrescu (senator AUR): 'Programul Diaspora Investește Acasă este nimic mai mult decât o frecție la picior de lemn. Bolojan oferă 100 de milioane de euro pentru diaspora, în timp ce diaspora trimite zeci de miliarde acasă'

Senatorul AUR Cristina Dumitrescu susține că programul 'Diaspora Investește Acasă', lansat de Guvern, este prezentat într-o manieră care creează impresia unei strategii naționale de repatriere a românilor din străinătate, deși impactul său real este unul limitat. Parlamentarul arată că, în timp ce Executivul vorbește despre un buget de 100 de milioane de euro destinat sprijinirii diasporei, românii plecați peste hotare au trimis în economie, doar în ultimul deceniu, remitențe de ordinul zecilor de miliarde de euro, contribuind decisiv la susținerea consumului și a economiei naționale.

'Guvernul a lansat în aceste zile programul 'Diaspora Investește Acasă', prezentat drept un instrument prin care românii plecați peste hotare vor fi încurajați să revină în țară și să își deschidă propriile afaceri. Printr-un buget de 100 de milioane de euro, statul va garanta până la 60% din valoarea unui credit de investiții, în limita a 200.000 de euro pentru fiecare beneficiar, iar mesajul transmis de premierul interimar Ilie Bolojan și de ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, este că România face un pas important pentru a-și readuce diaspora acasă.

La prima vedere, inițiativa merită salutată. Orice măsură care îi ajută pe românii din diaspora să investească în România sau să se întoarcă acasă este binevenită, iar dacă prin acest program câteva sute de oameni își vor deschide o afacere, vor crea locuri de muncă și își vor reconstrui viața aici, cu atât mai bine. Problema nu este existența programului, ci dimensiunea lui și, mai ales, felul în care Guvernul încearcă să îl prezinte, de parcă ar fi găsit soluția pentru readucerea acasă a milioanelor de români plecați în ultimele decenii.

Dacă un beneficiar accesează plafonul maxim garantat, statul va acoperi 120.000 de euro, ceea ce înseamnă că bugetul total ar ajunge pentru aproximativ 833 de proiecte. În practică vor exista probabil și finanțări mai mici, astfel încât numărul beneficiarilor va fi ceva mai mare, însă tot vorbim despre câteva sute sau, în cel mai optimist scenariu, puțin peste o mie de români. Raportat la o diasporă formată din milioane de oameni, este greu de susținut că un asemenea program reprezintă răspunsul statului român la unul dintre cele mai mari exoduri din istoria recentă a țării.

Disproporția devine și mai evidentă atunci când privim contribuția pe care diaspora a avut-o deja la economia României. Potrivit datelor Băncii Naționale, numai în anul 2024 românii din străinătate au trimis acasă aproximativ 6,7 miliarde de euro, iar în perioada 2013 - prima jumătate a anului 2025 remitențele se apropie de 60 de miliarde de euro. Sunt bani care au întreținut familii, au construit locuințe, au finanțat afaceri, au susținut consumul și au alimentat economia României fără ca statul să fie nevoit să intervină cu programe speciale.

În acest context, cele 100 de milioane de euro anunțate de Guvern nu sunt o sumă lipsită de importanță, însă sunt prezentate ca și cum ar reprezenta o schimbare de paradigmă. În realitate, valoarea programului este infimă în comparație cu contribuția economică pe care diaspora a avut-o deja, iar diferența dintre amploarea discursului și dimensiunea efectivă a măsurii este imposibil de ignorat.

De altfel, românii nu au plecat din țară pentru că nu exista un grant de 120.000 de euro. Au plecat pentru că s-au lovit de salarii mici, de birocrație, de lipsa predictibilității fiscale, de corupție, de instituții care îi plimbă de la un ghișeu la altul și de sentimentul că, înainte să îți construiești un viitor în România, trebuie mai întâi să lupți cu propriul stat. Tocmai de aceea, dacă obiectivul este întoarcerea diasporei, măsurile financiare nu pot reprezenta decât o componentă a unei politici mult mai ample.

Simplificarea administrației, reducerea birocrației, stabilitatea fiscală, recunoașterea calificărilor profesionale, eliminarea obstacolelor legate de dubla impozitare, integrarea copiilor în sistemul de educație și accesul la serviciile publice sunt probleme despre care românii plecați vorbesc de ani întregi. Fără rezolvarea acestora, orice program de finanțare riscă să producă doar efecte punctuale, indiferent cât de bine este prezentat în conferințele de presă.

Din această perspectivă, abordarea propusă de AUR prin programul 'Înapoi Acasă' pleacă de la o filozofie diferită. Ideea centrală este că întoarcerea românilor din diaspora nu poate fi redusă la un instrument financiar, indiferent cât de generos ar fi acesta, ci presupune eliminarea obstacolelor care i-au determinat să plece și care îi împiedică astăzi să revină.

Programul propune ca statul să îi însoțească pe români pe tot parcursul procesului de reintegrare, de la simplificarea procedurilor administrative și recunoașterea rapidă a studiilor și calificărilor obținute în străinătate, până la sprijin pentru găsirea unui loc de muncă, deschiderea unei afaceri, achiziția unei locuințe sau integrarea copiilor în sistemul de educație. Altfel spus, accentul nu cade exclusiv pe accesul la finanțare, ci pe construirea unui traseu clar și predictibil prin care revenirea în România să fie o opțiune realistă, nu o aventură birocratică.

Diferența dintre cele două abordări este una de perspectivă. Programul Guvernului demis pornește de la premisa că o garanție de stat poate stimula întoarcerea unei părți din diaspora. Programul 'Înapoi Acasă' pleacă de la ideea că finanțarea este doar una dintre piesele unui mecanism mult mai complex și că, fără reformarea relației dintre cetățean și instituțiile statului, fără reducerea birocrației și fără un cadru fiscal stabil și predictibil, nici cele mai generoase scheme de sprijin nu vor reuși să schimbe în mod semnificativ tendința ultimelor decenii.

Cele 100 de milioane de euro oferite cu atât de multă 'generozitate' de guvernul demis condus de Ilie Bolojan pot reprezenta un început și pot ajuta un număr limitat de oameni, însă este greu de susținut că ele reprezintă răspunsul statului român pentru milioanele de români care au ales să își construiască viața în afara granițelor. Diaspora nu așteaptă doar granturi sau linii de finanțare, ci un stat mai predictibil, mai eficient și mai puțin ostil celor care vor să se întoarcă acasă. Până când aceste probleme nu vor fi rezolvate, cele 100 de milioane de euro rămân un program punctual, util pentru un număr redus de beneficiari, dar departe de a reprezenta strategia națională de readucere acasă a diasporei pe care Guvernul încearcă să o prezinte', a declarat senatorul AUR, Cristina Dumitrescu.

Departamentul de comunicare al Alianței pentru Unirea Românilor