Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu ocazia deschiderii lucrărilor celei de-a XIV-a ediții a Congresului Mondial de Studii Siriace și ale celei de-a XII-a ediții a Conferinței Internaționale de Studii Arabe Creștine, București, 3-6 august 2026

'Misiune creștină și dragoste evanghelică în slujba păcii' - Câteva aspecte privind relațiile frățești dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Ortodoxă a Antiohiei și a Întregului Orient

Organizarea la București a acestui eveniment de o anvergură unică în această parte a Europei reprezintă o fericită ocazie de a evidenția buna cooperare dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Ortodoxă a Antiohiei și a Întregului Orient, în scopul de a cultiva iubirea gata mereu de jertfă, urmând exemplului și poruncii Domnului nostru Iisus Hristos.

Instabilitatea vieții politice și sociale din estul Mediteranei, parte din Imperiul Otoman în secolul al XVIII-lea, a afectat profund viața comunităților creștine, care au fost adesea supuse unor regimuri nedrepte, discriminatorii. Acest lucru i-a determinat pe patriarhii orientali să caute sprijin în ținuturi îndepărtate, cum erau micile Principate Dunărene, Țara Românească și Moldova.

Astfel, patriarhul Siriei și al Întregului Orient, Atanasie al III-lea Dabbas, auzind de generozitatea domnitorului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, care acorda sprijin întregii creștinătăți răsăritene din Imperiul Otoman, a sosit la București în jurul anului 1700. Lipsa cărților de cult în limba arabă, resimțită de preoții și comunitățile creștinilor ortodocși arabofoni, perturba profund viața creștină, confruntată și cu activități prozelitiste eterodoxe.

În acest context, în anul 1701, la solicitarea patriarhului Atanasie al III-lea Dabbas, cu finanțarea domnitorului Constantin Brâncoveanu și prin abilitatea tehnică a maestrului tipograf Antim Ivireanul, la Mănăstirea Snagov (de lângă București) a fost tipărit Liturghierul greco-arab, iar în anul următor, 1702, a apărut Ceaslovul greco-arab, acestea fiind primele cărți imprimate vreodată în arabă, în Răsărit, pentru creștinii ortodocși din Siria.

Acest demers tipografic inițiat în Țara Românească a inaugurat activitatea editorială pentru creștinii ortodocși din Levant și a contribuit în mod concret și decisiv la înființarea primei tipografii din Siria. Patriarhul Atanasie al III-lea Dabbas s-a întors la Alep atât cu tirajul de cărți imprimate în Valahia, cât și cu meșteri tipografi și utilaj tipografic, tipărind la Alep nouă lucrări, între anii 1706-1711.

În aceeași situație s-a aflat și patriarhul Silvestru al Antiohiei (1724-1766), care i-a urmat în scaun lui Atanasie al III-lea Dabbas. Având în vedere că în anul 1724 o parte din Biserica Antiohiană s-a unit cu Roma, se impunea tipărirea unor cărți care să exprime învățătura și punctul de vedere al Bisericii Antiohiei fidele tradiției bizantine constantinopolitane.

Ca și predecesorul său, patriarhul Silvestru a căutat în Țările Române ajutor în vederea organizării unui program editorial catehetic și apologetic. Astfel, în perioada 1744-1747, cu sprijinul financiar al domnitorilor Ioan și Constantin Mavrocordat, fiii unui alt mare mecena, Nicolae Mavrocordat, patriarhul Silvestru a deschis la Iași și București două tipografii arabe care au imprimat opt lucrări. Domnitorii Ioan și Constantin Mavrocordat au acordat o atenție deosebită creștinilor din Biserica Ortodoxă a Antiohiei și prin susținerea școlilor de limbă arabă atât din Levant, cât și de la Iași și București. Ca parte a aceluiași program de ajutorare a creștinilor ortodocși arabofoni, mai multe mănăstiri au fost închinate Patriarhiei Antiohiei, între care amintim mănăstirile Sf. Spiridon-Vechi din București și Sfântul Nicolae Domnesc-Popăuți din Botoșani (Moldova).

O altă tipografie cu o importantă activitate, deși efemeră, a fost deschisă de patriarhul Silvestru al Antiohiei la Beirut, în Liban, după ce acesta a revenit de la București cu instrumentarul tipografic necesar. Între anii 1751-1752, el a tipărit acolo mai multe cărți, dintre care cunoaștem în prezent două titluri: un Ceaslov și o Psaltire.

Cărțile în limba arabă tipărite cu sprijin românesc au deschis un drum nou, cu un impact nebănuit în lumea levantină. Acestea au contribuit la menținerea creștinismului de sorginte bizantină în ținuturile arabofone aflate sub dominație otomană, au cultivat limba arabă literară și au îmbogățit literatura arabă creștină. Larga circulație a acestor cărți în spațiul arabofon este atestată astăzi de prezența volumelor menționate în bibliotecile din Orientul Mijlociu.

Mergând pe firul cooperării interortodoxe și al iubirii creștine, Biserica Ortodoxă Română a primit și în secolele al XX-lea și al XXI-lea, cu ospitalitate și bucurie, vizitele patriarhilor Antiohiei: Alexandru al III-lea în 1951 și 1954, Teodosie al VI-lea în 1959, Elias al IV-lea în 1974, Ignatie al IV-lea în 1981 și 1996. Întotdeauna, întâistătătorii din Antiohia au dus cu ei acasă obiecte de cult, cărți și veșminte realizate în Atelierele Patriarhiei Române, în timp ce Facultatea de Teologie Ortodoxă din București a acordat burse, în mod constant, unor teologi din Levant.

În semn de dragoste evanghelică, în decembrie 2014, în timpul vizitei frățești la București a Preafericitului Părinte Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei și al Întregului Orient, Patriarhia Română a acordat un sprijin financiar Patriarhiei Antiohiei pentru ajutorarea creștinilor din Siria și Orientul Mijlociu, persecutați și aflați în dificultate.

În anul 2016, la invitația Noastră, Preafericitul Părinte Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei, și Înaltpreasfințitul Ioan, Mitropolit de Rustavi (Georgia), au săvârșit slujba de resfințire a Mănăstirii Antim din București, la împlinirea a 300 de ani de la moartea martirică a Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești.

Analizând câteva dintre mărturiile care atestă legăturile frățești dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Ortodoxă a Antiohiei și a Întregului Orient constatăm că unitatea, cooperarea și comuniunea în spiritul Evangheliei iubirii trăite și proclamate de Hristos Domnul constituie o bază solidă și o cale sigură pentru consolidarea păcii și a stabilității intercreștine și interreligioase în Orientul Mijlociu.

Felicităm organizatorii celei de-a XIV-a ediții a Congresului Mondial de Studii Siriace și ai celei de-a XII-a ediții a Conferinței Internaționale de Studii Arabe Creștine, precum și pe toți participanții care au venit în număr foarte mare din toate colțurile lumii, exprimându-ne dorința ca fiecare, prin cercetările științifice desfășurate, să devină un mesager al păcii și un factor al bunei înțelegeri nu doar în Orient, ci în întreaga lume.

DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române