Memoria unei Biserici bimilenare și suferința comunităților creștine din Orientul Mijlociu, transmisă în Parlamentul României de Patriarhul Antiohiei

'Suntem deosebit de bucuroși să putem vedea că acest congres a fost organizat, pentru prima oară, în România, și în Europa de Sud-Est. Cu bogatul său patrimoniu creștin și cultural, Bucureștiul este un spațiu propice unde savanții, studenții și cercetătorii să se întâlnească într-o atmosferă de respect reciproc pentru schimburile academice și cooperare. Tema acestui congres, 'Pacea și dialogul, premise pentru protejarea patrimoniului material și imaterial', exprimă o responsabilitate pe care toți o împărtășim. Patrimoniul nu este doar obiectul studiului academic, el adăpostește și memoria, identitatea și moștenirea unor întregi popoare și comunități, putând fi astfel o sursă de educație pentru generația noastră și pentru cele ce vor veni'.

Ignatie Aphrem al II-lea, Patriarhul Antiohiei și al Întregului Orient, Întâistătătorul Bisericii Siriace Ortodoxe

Mesajul transmis de Sanctitatea Sa Ignatie Aphrem al II-lea, Patriarhul Antiohiei și al Întregului Orient și Întâistătătorul Bisericii Siriace Ortodoxe, prezentat în cadrul ceremoniei oficiale de deschidere a Congresului Mondial de Studii Siriace și a Conferinței Internaționale de Studii Arabe Creștine, organizate de Institutul Levant și Academia Română, a adus în atenția participanților vocea uneia dintre cele mai vechi tradiții creștine din lume.

Biserica Siriacă Ortodoxă a Antiohiei își are originile în vechiul scaun apostolic al Antiohiei, unul dintre centrele fundamentale ale creștinismului timpuriu. Tradiția sa este legată de limba siriacă, una dintre limbile istorice ale creștinismului oriental, înrudită cu aramaica vorbită în epoca Mântuitorului Iisus Hristos. De-a lungul secolelor, această Biserică a păstrat o bogată moștenire liturgică, teologică și culturală, transmisă prin generații de credincioși, cărturari și monahi.

Dincolo de demnitatea sa patriarhală, Ignatie Aphrem al II-lea este un teolog format la întâlnirea dintre tradiția creștinismului oriental și experiența lumii contemporane. Parcursul său spiritual și pastoral l-a apropiat de comunități aflate în situații dificile, atât în Orientul Mijlociu, cât și în diaspora siriacă. Această experiență a contribuit la conturarea unei viziuni în care apărarea credinței este inseparabilă de apărarea demnității umane, a dialogului și a păcii.

Ales Patriarh într-o perioadă marcată de război și instabilitate în Siria, Sanctitatea Sa Ignatie Aphrem al II-lea și-a asumat nu doar responsabilitatea conducerii Bisericii, ci și aceea de a fi vocea unor comunități afectate de violență, strămutare și pierderea locurilor natale.

În numeroase intervenții publice, Patriarhul a atras atenția asupra dramelor provocate de conflict: familii obligate să își părăsească locuințele, comunități istorice dispersate, biserici și mănăstiri afectate de distrugeri și un patrimoniu cultural aflat în pericol. Unul dintre momentele care au rămas în memoria comunităților siriace din Siria este tragedia orașului Sadad, una dintre vechile așezări creștine ale țării. În timpul atacurilor din 2013, locuitorii au fost supuși violențelor, iar numeroase familii au fost nevoite să fugă.

Pentru Patriarhul Ignatie Aphrem al II-lea, drama de la Sadad a devenit simbolul vulnerabilității comunităților creștine din regiune și al necesității de a proteja nu doar monumentele și lăcașurile de cult, ci și comunitățile care dau viață acestui patrimoniu. Cu toate acestea, mesajul său nu a fost unul al disperării, ci unul al speranței și al responsabilității. În centrul apelurilor sale s-au aflat pacea, reconcilierea, respectul pentru fiecare persoană și convingerea că memoria culturală și spirituală poate contribui la vindecarea societăților afectate de conflict.

Prin mesajul adresat participanților la Congresul de la București, Patriarhul Ignatie Aphrem al II-lea a reafirmat importanța dialogului dintre Biserici, cercetători și instituții culturale pentru păstrarea unei moșteniri care a traversat aproape două milenii de istorie. Pentru lumea academică, studiile siriace înseamnă cercetarea unei civilizații. Pentru comunitățile siriace, ele înseamnă păstrarea unei identități și a unei memorii vii.

MESAJ TRANSMIS DE PREAFERICIREA SA MORAN MOR IGNATIUS APHREM AL II-LEA, PATRIARHUL SIRIAC ORTODOX AL ANTIOHIEI ȘI AL ÎNTREGULUI RÃSÃRIT CONGRESULUI MONDIAL DE STUDII SIRIACE ȘI CONFERINȚEI INTERNAȚIONALE DE STUDII ARABE CREȘTINE, ORGANIZATE DE INSTITUTUL LEVANT ȘI ACADEMIA ROMÂNÃ

Vă transmitem cele mai calde urări cu ocazia celui de-al paisprezecelea Congres Mondial de Studii Siriace - Symposium Syriacum - și celei de-a douăsprezecea Conferințe Internaționale de Studii Arabe Creștine, organizate în orașul istoric al Bucureștilor.

Ne exprimăm recunoștința sinceră față de Academia Română, de Institutul Levant, de Comitetul Științific și Organizator, și față de toate instituțiile și persoanele al căror angajament a făcut posibilă această distinsă reuniune.

Totodată, oferim aprecierea noastră dr. habil. Cătălin-Ștefan Popa, președintele Congresului, dar și savanților, partenerilor și autorităților publice care au contribuit la acest important eveniment internațional.

Suntem deosebit de bucuroși să putem vedea că acest congres a fost organizat, pentru prima oară, în România, și în Europa de Sud-Est. Cu bogatul său patrimoniu creștin și cultural, Bucureștiul este un spațiu propice unde savanții, studenții și cercetătorii să se întâlnească într-o atmosferă de respect reciproc pentru schimburile academice și cooperare.

Tema acestui congres, 'Pacea și dialogul, premise pentru protejarea patrimoniului material și imaterial', exprimă o responsabilitate pe care toți o împărtășim. Patrimoniul nu este doar obiectul studiului academic, el adăpostește și memoria, identitatea și moștenirea unor întregi popoare și comunități, putând fi astfel o sursă de educație pentru generația noastră și pentru cele ce vor veni, o sursă care să ne ajute să ne apreciem reciproc patrimoniul, și să învățăm unii de la alții.

Pacea este acea stare în care comunitățile pot viețui în siguranță, iar patrimoniul poate dăinui. Acolo unde prevalează conflictul, comunitățile sunt strămutate, arhivele și manuscrisele sunt primejduite, iar bisericile, mănăstirile, cimitirele și siturile istorice suferă daune ireparabile.

Dialogul este indispensabil între Biserici, la fel ca și între savanți, instituții academice, autorități publice, culturi și comunități religioase deopotrivă. Dialogul adevărat onorează integritatea fiecărei tradiții, în același timp în care edifică înțelegerea reciprocă, încrederea și cooperarea responsabilă.

Patrimoniul siriac și arab creștin este o moștenire vie, exprimată prin credința, liturghia, teologia, interpretarea scripturală, literatura, poezia, filosofia, viața intelectuală și memoria istorică a comunităților creștine. De-a lungul secolelor, acei creștini vorbitori de siriacă și arabă au ocrotit, interpretat, tradus și transmis mai departe cunoașterea teologică, filosofică, științifică, literară și istorică, îmbogățind astfel viața intelectuală a spațiului extins al lumilor mediteraneeană și levantină.

Această moștenire aparține întregii umanități, însă ea este inseparabilă de acele comunități care au păstrat-o cu religiozitate generație de generație. Manuscrisele și monumentele, limba vie și muzica sacră, bibliotecile și tradițiile liturgice, bisericile și mănăstirile formează, laolaltă un singur patrimoniu sfânt și interconectat. Din acest motiv, pregătirea unor ediții critice, catalogarea, conservarea, digitizarea, cercetarea arheologică și epigrafică și cooperarea academică internațională sunt indispensabile. Ele conservă memoria istorică, și fac disponibil acest patrimoniu generațiilor viitoare.

Din acest motiv, încurajăm toate eforturile de a proteja, studia, digitiza și de a face accesibile manuscrisele și comorile culturale ale tradițiilor siriacă și creștină arabă. De asemenea, reiterăm apelul nostru pentru oferirea de sprijin susținut comunităților creștine din Orientul Mijlociu, pentru ca acestea să poată adăsta în mătcile lor ancestrale de unde să își poată depune în continuare mărturia spirituală, culturală și civică.

Biserica Siriacă Ortodoxă a Antiohiei este în continuare dedicată cooperării cu oamenii de știință, cu alte Biserici, instituții academice, organizații culturale și cu toți oamenii de bună credință pentru conservarea și promovarea acestei moșteniri comune. Participarea Departamentului Patriarhal pentru Studii Siriace la acest simpozion este un simbol al interesului nostru vădit în lucrările evenimentului dumneavoastră.

Ne rugăm ca acest congres să aprofundeze schimburile academice, să întărească cooperarea dintre instituții și cercetători, și să inspire o nouă generație a răspunde chemării de a sluji tradițiilor siriacă și creștină arabă în beneficiul învățăturii, Bisericii, și întregii umanități.

Fie ca Domnul Nostru Dumnezeu să îi binecuvânteze pe organizatorii, intervenienții, participanții și pe toți aceia care au contribuit la acest congres. Fie ca El să vă confere înțelepciune în deliberările dumneavoastră, și roade trainice în eforturile domniilor voastre de conservare a moștenirii noastre împărtășite.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!