Imnul care a traversat revoluții, războaie și dictaturi

Există simboluri care își câștigă autoritatea nu prin lege, ci prin istorie. 'Deșteaptă-te, române!' este unul dintre acestea. De 178 de ani, acest cântec însoțește momentele în care românii sunt chemați să-și apere libertatea, unitatea și demnitatea.

A răsunat în vremea Revoluției de la 1848, în Războiul de Independență, la Marea Unire, pe fronturile celor două războaie mondiale, în timpul revoltei de la Brașov și în zilele Revoluției din Decembrie 1989. A traversat regimuri politice diferite fără să-și piardă din sens, devenind un reper moral înainte de a fi consacrat ca simbol constituțional al statului român.

Astăzi, 29 iulie 2026, se împlinesc 178 de ani de la prima sa intonare oficială, consemnată în 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. Ziua Imnului Național, instituită prin Legea nr. 99/1998, păstrează memoria unui cântec care a devenit simbol al libertății înainte de consacrarea sa juridică și care a însoțit societatea românească ori de câte ori existența statului sau drepturile cetățenilor au fost puse la încercare.

Versurile au fost scrise de Andrei Mureșanu, poet, publicist și participant la mișcarea revoluționară din 1848. Poezia, intitulată inițial 'Un răsunet', alcătuită din unsprezece strofe, a fost publicată în numărul 25 din 21 iunie/3 iulie 1848 al suplimentului Foaie pentru minte, inimă și literatură, editat de George Barițiu. Melodia este atribuită lui Anton Pann, o personalitate reprezentativă culturii românești din secolul al XIX-lea, cunoscut pentru activitatea sa de profesor, poet și culegător de folclor.

În vara anului 1848, românii din provinciile istorice trăiau sub administrații și imperii diferite, despărțiți de frontiere politice, dar uniți prin aceeași limbă și aceeași aspirație spre libertate. 'Un răsunet' a dat glas acestei conștiințe naționale și s-a răspândit cu o rapiditate ce demonstra că unitatea exista în spiritul românilor înainte de a se împlini în plan statal.

Arhitectura intelectuală a imnului depășește limitele unui simplu cântec patriotic. Versurile reunesc memoria originii latine, evocarea unor mari personalități precum Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare și Iancu de Hunedoara, apărarea limbii române și condamnarea dezbinării românilor. Referirile la Milcov și la Carpați, nu descriu doar granițe geografice, ci exprimă dorința depășirii separărilor istorice și afirmarea unui destin comun.

Forța imnului se concentrează chiar în primul său cuvânt. 'Deșteaptă-te' nu descrie o realitate, ci reprezintă o chemare la luciditate și responsabilitate. El amintește fiecărei generații că libertatea nu este definitiv câștigată și că pasivitatea poate transforma drepturile dobândite în simple amintiri. Formula 'Acum ori niciodată' exprimă tocmai această responsabilitate a prezentului. Istoria nu poate fi lăsată exclusiv în seama înaintașilor, iar viitorul nu poate fi construit prin indiferență.

Începând cu anul 1848, 'Deșteaptă-te, române!' a însoțit momentele decisive ale istoriei naționale. A fost cântat în Războiul de Independență din 1877-1878, în timpul Primului Război Mondial, la Marea Unire din 1918 și în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Deoarece nu a fost legat de o dinastie, un partid sau un regim politic, ci de idealul libertății naționale, imnul și-a păstrat forța simbolică dincolo de schimbările istorice. După instaurarea regimului comunist, la 30 decembrie 1947, imnul a fost interzis. Un cântec construit în jurul libertății, al rezistenței și al trezirii conștiinței era incompatibil cu logica unui regim totalitar. Cu toate acestea, el a continuat să trăiască în memoria oamenilor și în conștiința celor care refuzau falsificarea istoriei și transformarea supunerii într-o virtute publică.

La 15 noiembrie 1987, muncitorii revoltați de la Brașov au cântat din nou 'Deșteaptă-te, române!', iar în decembrie 1989 aceleași acorduri au răsunat la Timișoara, București și în celelalte orașe unde românii își revendicau libertatea. Înainte de a fi readoptat oficial, imnul fusese deja readus în viața publică de către cetățeni.

La 24 ianuarie 1990, prin Decretul-lege nr. 40, 'Deșteaptă-te, române!' a devenit Imnul de Stat al României. Constituția din 1991 i-a consacrat statutul prin articolul 12 alin. (3), iar Legea nr. 75/1994 a stabilit regimul juridic al intonării sale. Ulterior, prin Legea nr. 99/1998, Parlamentul României a instituit ziua de 29 iulie drept Ziua Imnului Național.

Între anii 1991 și 1994, 'Deșteaptă-te, române!' a fost și imnul Republicii Moldova, un fapt care amintește existența unei moșteniri comune de limbă, cultură și istorie pe ambele maluri ale Prutului, dincolo de frontierele și rupturile politice ale secolului trecut.

Respectul pentru Imnul Național nu se limitează la solemnitatea momentului în care este intonat. Acesta se reflectă în modul în care statul își respectă cetățenii, își protejează libertățile, își apără limba și patrimoniul cultural, își asumă adevărul istoric și își exercită suveranitatea cu responsabilitate. Autoritatea care cere respect pentru simbolurile naționale are, în egală măsură, obligația de a nu transforma puterea într-o sursă de abuz, nedreptate sau umilință.

După 178 de ani, 'Deșteaptă-te, române!' rămâne mai mult decât imnul unei țări. Este expresia unei conștiințe naționale formată prin sacrificiu și solidaritate, care continuă să amintească fiecărei generații că libertatea nu este un bun garantat pentru totdeauna. Atunci când o societate începe să accepte minciuna, nedreptatea sau resemnarea ca normalitate, primul cuvânt al imnului își redobândește întreaga forță, Deșteaptă-te!

Raisa ENACHI,
Deputat de Vaslui

București, 29 iulie 2026