Valeriu Munteanu (deputat AUR): 'Indigenii din România și strategia de biodiversitate adoptată de un Guvern interimar. Cine scrie, de fapt, politicile de mediu ale statului român?'

Deputatul AUR Valeriu Munteanu critică adoptarea Strategiei naționale pentru conservarea biodiversității 2026-2030 de către un Guvern interimar, susținând că documentul ridică atât probleme de oportunitate și constituționalitate, cât și semne de întrebare privind conținutul său.

Acesta afirmă că strategia preia concepte și obiective din documente internaționale și europene fără o adaptare la realitățile României și avertizează asupra impactului pe care noile măsuri l-ar putea avea asupra dezvoltării economice, investițiilor și securității energetice a țării.

'În plin mandat interimar, după ce Guvernul a fost demis de Parlament și exercită doar atribuțiile limitate prevăzute de Constituție până la învestirea unui nou executiv, ministrul Mediului, Diana Buzoianu, a promovat spre adoptare Strategia națională pentru conservarea biodiversității 2026-2030, un document de aproape 100 de pagini care va influența, pentru mulți ani înainte, politicile României privind energia, infrastructura, agricultura, pădurile și administrarea teritoriului.

Rămâne de văzut dacă un Guvern aflat în exercițiul interimar al atribuțiilor, chemat prin definiție să administreze doar treburile publice curente, trebuia să adopte o strategie națională cu efecte structurale asupra dezvoltării României până în anul 2030. Dincolo de această problemă de importantă de constituționalitate, conținutul documentului ridică numeroase semne de întrebare.

Poate cel mai grăitor exemplu se regăsește chiar în textul strategiei. Documentul vorbește despre 'popoarele indigene și comunitățile locale', iar printre obiectivele sale figurează inclusiv protejarea și promovarea cunoștințelor și practicilor tradiționale ale 'popoarelor indigene'. Întrebarea este cât se poate de simplă: care sunt popoarele indigene din România?

România nu recunoaște existența unor populații indigene în sensul dreptului internațional. Conceptul este specific unor state precum Canada, Statele Unite, Brazilia, Australia sau Noua Zeelandă, unde există populații autohtone istorice - amerindieni, inuiți, aborigeni sau maori - protejate prin instrumente juridice internaționale.

Strategia Ministerului Mediului nu oferă însă nicio explicație. Termenul este preluat pur și simplu, fără adaptare la realitățile României, ceea ce creează impresia că autorii au copiat aproape mecanic formulările din documentele elaborate la nivel global, fără să le treacă prin filtrul interesului și al specificului național.

Dacă autorii strategiei au ajuns să vorbească despre 'popoarele indigene din România', este firesc să ne întrebăm câte alte concepte și obiective au fost preluate fără discernământ din documente elaborate pentru alte continente și alte realități. Din păcate, lectura strategiei confirmă că acesta nu este un caz izolat, ci o abordare generală.

Documentul declară explicit că urmărește transpunerea în România a Cadrului Global pentru Biodiversitate Kunming-Montreal, precum și a Strategiei Uniunii Europene privind biodiversitatea pentru 2030. Desigur, România trebuie să își respecte obligațiile internaționale și europene. Însă o strategie națională nu poate fi redusă la un exercițiu de traducere și copiere a unor obiective globale, fără o analiză proprie a intereselor economice și strategice ale statului român.

Una dintre cele mai controversate prevederi este asumarea obiectivului ca 30% din suprafața țării să fie inclusă în arii naturale protejate, iar 10% din teritoriu să beneficieze de protecție strictă.

Strategia preia aceste ținte aproape identic din documentele europene, însă evită să răspundă unor întrebări fundamentale:

- Ce suprafețe suplimentare vor intra sub regim de protecție?

- Ce activități economice vor fi restrânse?

- Care va fi impactul asupra agriculturii, silviculturii, investițiilor în infrastructură și producției de energie?

- Cine va suporta costurile acestor restricții?

Lipsa unor răspunsuri este cu atât mai gravă cu cât România are deja experiența unor proiecte strategice întârziate sau blocate ani la rând prin invocarea regimului ariilor protejate și a normelor privind biodiversitatea. Hidrocentrale începute cu decenii în urmă, lucrări hidrotehnice, proiecte de infrastructură și alte investiții de interes național au fost contestate în instanță folosind exact astfel de argumente.

Noua strategie riscă să consolideze această tendință. Biodiversitatea este transformată într-un criteriu transversal care trebuie să influențeze aproape toate politicile publice - energia, transporturile, agricultura, urbanismul, amenajarea teritoriului și exploatarea resurselor naturale.

În schimb, documentul spune foarte puțin despre securitatea energetică a României, despre valorificarea responsabilă a resurselor naturale în interes național sau despre dezvoltarea comunităților locale. Accentul cade aproape exclusiv pe extinderea restricțiilor, restaurarea ecologică și creșterea suprafețelor protejate.

Strategia este construită aproape în întregime în jurul unor concepte consacrate în documentele globale și europene - 'capital natural', 'servicii ecosistemice', 'soluții bazate pe natură', 'a trăi în armonie cu natura' -, fără o analiză serioasă privind modul în care acestea trebuie adaptate realităților economice și sociale ale României.

Eeste legitim să ne întrebăm unde este analiza privind impactul asupra economiei, asupra investițiilor, asupra comunităților locale și asupra securității energetice a României. O strategie națională nu poate reflecta exclusiv perspectiva conservării, ignorând celelalte interese legitime ale statului.

România are nevoie de protejarea biodiversității și de conservarea patrimoniului natural. Dar România are nevoie, în aceeași măsură, de hidrocentrale, de irigații, de drumuri, de investiții, de dezvoltare economică și de independență energetică. O strategie națională responsabilă trebuie să găsească echilibrul între protecția mediului și interesul național, nu să importe aproape ad litteram obiective și formule redactate pentru alte state și alte realități.

De aceea, această strategie trebuie reanalizată cu seriozitate. Ea ridică întrebări legitime atât cu privire la legitimitatea adoptării sale de către un Guvern aflat în exercițiul interimar al atribuțiilor, cât și cu privire la efectele pe termen lung asupra dezvoltării României.

Iar până când Ministerul Mediului va explica cine sunt, în viziunea sa, 'popoarele indigene din România', rămâne impresia că această strategie vorbește mai mult despre prioritățile unor agende globale decât despre interesele și nevoile reale ale statului român', a declarat Valeriu Munteanu, deputat AUR.

Departamentul de comunicare al Alianței pentru Unirea Românilor