Sub pretextul 'decarbonizării', PNL propune o lege care depășește cerințele UE și pune în pericol securitatea energetică a României

Acest proiect de lege (PL-x 522/2026) nu este o simplă reglementare tehnică privind încălzirea și răcirea, este una dintre cele mai ample intervenții legislative din ultimii ani în domeniul energiei, prin care se modifică simultan Legea nr. 121/2014, Legea nr. 325/2006, Legea nr. 123/2012, Codul Silvic și OUG nr. 163/2022. Practic, se rescriu regulile privind energia, biomasa, administrația locală și utilizarea resurselor forestiere, fără o analiză serioasă a consecințelor economice și sociale.

Inițiatorii încearcă să justifice proiectul prin obligațiile europene. Realitatea juridică este însă alta. Directiva RED III nu interzice utilizarea biomasei și nu obligă statele membre să reducă progresiv această resursă. Uniunea Europeană solicită criterii de sustenabilitate și trasabilitate, nu eliminarea treptată a unei resurse energetice strategice. Reducerea biomasei forestiere este o alegere politică a inițiatorilor, nu o obligație impusă de Bruxelles.

România deține una dintre cele mai importante resurse forestiere din Uniunea Europeană. Pentru sute de mii de gospodării, în special din mediul rural și din zonele montane, biomasa reprezintă singura sursă de încălzire accesibilă și sigură. În loc să protejeze și să utilizeze responsabil această resursă națională, proiectul creează premisele restrângerii utilizării sale și împinge populația către soluții care presupun investiții foarte mari și o dependență tot mai mare de energia electrică.

Mai grav este faptul că proiectul nu conține nicio analiză privind capacitatea rețelelor electrice de a susține această electrificare accelerată. Nu există estimări privind investițiile necesare în infrastructura energetică, nu există evaluări privind riscul unor întreruperi de alimentare și nici o analiză a impactului asupra securității energetice a statului. O astfel de abordare este cu atât mai periculoasă într-un context regional marcat de instabilitate și de nevoia consolidării independenței energetice.

Inițiatorii afirmă că legea nu obligă cetățenii să își schimbe instalațiile de încălzire și că participarea la programele de sprijin este voluntară. Totuși, aceeași lege introduce ținte obligatorii pentru autoritățile locale, planuri de acțiune, zone unitare de încălzire și obligația adoptării unor măsuri suplimentare atunci când obiectivele nu sunt atinse. Cu alte cuvinte, obligația directă este înlocuită cu mecanisme administrative care pot genera, în timp, presiuni indirecte asupra cetățenilor și asupra libertății lor de a-și alege sistemul de încălzire.

Proiectul este profund deficitar și din punct de vedere al tehnicii legislative. Nu conține o analiză de impact financiar asupra populației. Nu spune cât vor costa noile sisteme de încălzire, cât vor plăti gospodăriile pentru exploatarea acestora și nici cine va suporta diferența dintre costurile actuale și cele viitoare. Statul stabilește obiective ambițioase, dar evită să spună cine va plăti nota de plată.

Și mai grav, protecția gospodăriilor vulnerabile nu este reglementată prin lege. Criteriile, mecanismele și garanțiile sunt amânate pentru un viitor ordin de ministru. Același lucru se întâmplă cu testele de fezabilitate, criteriile de eligibilitate și intensitatea sprijinului financiar.

Parlamentul este astfel chemat să voteze o lege care lasă elemente esențiale la discreția unor acte administrative adoptate ulterior, ceea ce ridică serioase probleme de legalitate și de respectare a principiului previzibilității legii. Proiectul conține inclusiv erori evidente de redactare. Țintele privind ponderea energiei regenerabile sunt prezentate într-o ordine cronologică absurd, după anul 2028 urmează anul 2025. O asemenea greșeală într-un act normativ care stabilește direcția politicii energetice până în anul 2040 arată lipsa unei verificări legislative riguroase.

În același timp, autoritățile locale sunt încărcate cu noi obligații: planuri energetice, raportări, monitorizări, scenarii și planuri corective, fără ca proiectul să prevadă resursele financiare și umane necesare pentru îndeplinirea acestora. Din nou, Guvernul demis și inițiatorii transferă responsabilități fără să asigure mijloacele necesare.

Nu în ultimul rând, proiectul promovează digitalizarea infrastructurilor de termoficare și utilizarea rețelelor inteligente, a inteligenței artificiale și a sistemelor IoT, dar nu prevede aproape nimic privind securitatea cibernetică a acestor infrastructuri critice.

În actualul context geopolitic, această omisiune este de neacceptat.

Acest proiect nu este despre protejarea cetățenilor și nici despre o tranziție energetică realist, este un proiect care depășește cerințele Uniunii Europene, transferă costuri către populație, reduce marja de decizie a autorităților locale, creează incertitudine juridică și ignoră interesele strategice ale României.

Țara are nevoie de politici energetice fundamentate pe studii de impact, pe protejarea resurselor naționale și pe respectarea drepturilor cetățenilor, nu de experimente legislative care depășesc obligațiile europene și riscă să afecteze securitatea energetică a statului și nivelul de trai al românilor.

Raisa ENACHI,
Deputat de Vaslui

București, 27 iulie 2026