AURUL DACILOR. REÎNTREGIREA TEZAURULUI ISTORIC

Romfilatelia și Poșta Română introduc în circulație marți, 28 iulie 2026, emisiunea de mărci poștale AURUL DACILOR. REÎNTREGIREA TEZAURULUI ISTORIC, având în componență o marcă poștală, o coliță dantelată, carte poștală maximă, un plic 'prima zi' și o mapă filatelică cu produs special în tiraj limitat.

În cadrul emisiunii sunt ilustrate coiful de la Coțofenești și două brățări dacice, artefacte de o valoare istorică excepțională care au fost furate în ianuarie 2025 din Muzeul Drents din Assen, Olanda, dar recuperate de autoritățile olandeze și redate patrimoniului Muzeului Național de Istorie a României.

Desenele de pe marca poștală ( val. nominală de 21 lei) și de pe plicul 'prima zi' sunt realizate de renumitul artist român Mircea Cantor și redau imaginile brățărilor dacice si un detaliu de pe coiful de la Coțofenesti. Aceste desene se regăsesc și în grafica piesei speciale din mapa filatelică, unde culoarea galben, îmbinată cu funia, sugerează o aluzie la aurul coifului și al brățărilor - și unde, pe alocuri se poate identifica, printre module, textul: ISTORIA ESTE FUNIE.

Colița emisiunii redă în timbrul său (val. nominală de 32 lei), imaginile reale ale celor două bățări și coiful de la Coțofenești, piese din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României.

Coiful de la Coțofenești este cel mai cunoscut obiect arheologic descoperit pe teritoriul României. Păstrat în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României, coiful de aur are o istorie îndelungată, care începe înainte de anul 1927, când piesa a fost cumpărată de comerciantul ploieștean Ion Marinescu Moreanu de la Alexandru Simion, locuitor al localității Coțofenești, județul Prahova. Doi ani mai târziu, excepționalul artefact a intrat în colecțiile Muzeului Național de Antichități, după ce Ion Marinescu Moreanu l-a donat Ministerului Instrucțiunii Publice și Cultelor.

Investigațiile arheologice efectuate în anul 1929 de reputatul arheolog Ioan Andrieșescu au condus la identificarea locului exact al descoperirii, situat pe culmea dealului Măgura, în apropierea unor râpe. Cu această ocazie a putut fi reconstituit și istoricul descoperirii. Potrivit tradiției orale locale, coiful a fost găsit după o ploaie puternică de către trei copii, dintre care doi, Traian Simon și Vasile Simon, erau fiii lui Alexandru Simion. Obiectul a fost spart în mai multe bucăți pentru a fi împărțit între copii, iar partea superioară a calotei nu a mai putut fi recuperată. Restul piesei, în forma în care poate fi admirată astăzi, a ajuns în posesia lui Alexandru Simion și, ulterior, în patrimoniul statului român.

Datat în secolul al IV-lea a.Chr., coiful este opera unui meșter expertimentat și cunoscător al artei tracice și a popoarelor din stepele nord-pontice. Realizat dintr-o foaie de aur, coiful avea o calotă în formă de con cu vârful rotunjit, ornamentată cu rozete conice dispuse în registre orizontale. Pe fruntar este reprezentată o temă iconografică: o pereche de ochi apotropaici, cu sprâncene răsucite în sus, cărora li s-au atribuit puteri magice de protecție împotriva răului și de apărare în timpul confruntărilor militare. Pe ambele obrăzare este redată aceeași scenă de sacrificiu, reprezentând un războinic sau o figură conducătoare care sacrifică un berbec. Apărătoarea de ceafă este decorată cu două frize suprapuse care înfățișează animale fantastice, precum sfincși și grifoni.

Coiful a fost realizat prin ciocănire la rece, în tehnica au repousse, dintr-o foaie de aur cu titlul de 760‰ și are o greutate de 726,08 g. Dimensiunile sale relativ reduse, respectiv o înălțime de 25,50 cm și un diametru al bazei de 20 cm, sugerează că a fost purtat, cel mai probabil, de un adolescent sau de un adult de statură mică.

Rolul acestui artefact unic a fost unul simbolic, fragilitatea sa constituind un argument evident că nu putea fi utilizat ca piesă funcțională de echipament militar. De asemenea, locul descoperirii și absența altor bunuri de prestigiu specifice descoperirilor din Epoca Fierului sugerează că depunerea coifului de la Coțofenești a avut un caracter ritualic, reprezentând cel mai probabil rezultatul unei ofrande cu semnificație religioasă sau simbolică.

Brățările dacice din aur reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale secolului al XXI-lea, completând un capitol fascinant din istoria Regatului Dacic și a centrului politic și religios de la Sarmizegetusa Regia în secolul I a.Chr.

Cercetările judiciare și științifice desfășurate între anii 2005 și 2013 au condus la identificarea a peste 24 de brățări plurispiralice din aur, provenind din cel puțin cinci tezaure distincte, statul român reușind să recupereze 14 dintre acestea. Tezaurele erau depuse în zone aflate în proximitatea unor importante puncte cu funcție religioasă, asociate unor altare sau temple care înconjurau așezarea de la Sarmizegetusa Regia. Investigațiile fizico-chimice și microscopice efectuate asupra brățărilor au demonstrat că multe dintre acestea au fost depuse la scurt timp după realizare, neprezentând urme de utilizare. Totodată, diametrul mare al unor exemplare sugerează că acestea nu au fost concepute pentru a fi purtate, conducând la concluzia că un număr important dintre brățări au avut un rol simbolic și ritualic, fiind depuse ca ofrande imediat după producerea lor.

Brățările au fost realizate din aur aluvionar provenit din Cadrilaterul Aurifer al Transilvaniei, comunitățile dacice din zona Munților Orăștiei exploatând aurul aluvionar prin spălarea nisipurilor aurifere din cursurile de apă ale regiunii și având acces la importante resurse de aur.

Cele 14 brățări recuperate au greutăți relativ apropiate, cuprinse între 822 și 1228 de grame. O excepție o constituie brățara cunoscută sub numele de 'Mica pariziană', care cântărește 682 de grame și pare să fi fost adaptată pentru mâna unei persoane cu o constituție mai delicată.

Spiralele perfect modelate sunt ornamentate cu terminații ce reprezintă corpurile înaripate ale unor creaturi fantastice, cel mai probabil dragoni cu trupurile acoperite de blană sau solzi. Aceste reprezentări sunt adesea asociate cu 'draco', stindardul militar al dacilor, alcătuit dintr-un cap de lup și un corp de dragon, ilustrat pe metopele Columnei lui Traian.

Romfilatelia mulțumește renumitului artist Mircea Cantor, pentru colaborare, doamnei Dr. Cristina Tătaru și domnului Cornel Constantin Ilie, Manager al Muzeului Național de Istorie a României, pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

Emisiunea este disponibilă de marți, 28 Iulie a.c., în rețeaua magazinelor Romfilatelia din București, Brașov, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, precum și în magazinul nostru online: https://romfilatelia.ro/store/.

Biroul Relații Publice